2,802 matches
-
chiar și lucrurile sfinte (la mănăstire este interesat de amănuntele picante, de anectodele care circulă pe seama călugărilor, scuipă icoana făcătoare de minuni pentru a arăta că nu va păți nimic) numele fiind sugestiv pentru caracterul său (este compus dintr-un radical de origine turco-tătară, ‘Kara’, care înseamnă „negru, păgân” și un element rusesc provenind de la verbul mazati, care se traduce cu „a mâzgăli, a murdări”). Personaje demonice sunt și frații lui Aleoșa Karamazov: Smerdeakov și Ivan Karamazov. Primul dintre ei, un
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
celor de la Țară nouă (pentru el, Victor Iancu era un „caraghios“, o „vechitură“ care nu pricepea nimic din timpurile noi, din „frumusețea lumii“). Dar, cu toate acestea, îi lega o sinceră, mare prietenie de Beniuc și de Zevedei Barbu, ambii radicali de stânga: și el, și soția lui, care împletea de zor pulovere poetului Săniei nebune, vremelnic chemat sub arme, îl iubeau cu devotamentul tinereții. De poezia lui Mihai Beniuc mă îndrăgostisem foc și eu, deși era tot ce putea fi
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
unei case de pe strada Transnonain, din care s-a auzit un foc de armă. Legea din septembrie 1835 asupra presei pedepsește ofensa adusă regelui, atacul împotriva principiului sau formei de guvernămînt. Republicanii renunță la acțiunea violentă și iau numele de "radicali", împrumutat din Anglia. Ei nu sînt decît o mînă în Cameră, în jurul lui Ledru-Rollin. Opoziția legitimistă care se plasează pe terenul parlamentar este condusă de Berryer, remarcabil avocat și orator. O parte a legitimiștilor adaugă revendicării, tradiționale, a descentralizării, pe
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
sfîrșitul monarhiei din Iulie, la 9.395.000 de electori. 7.835.000 dintre ei votează, adică 84%. Victoria strălucită a republicanilor moderați permite Adunării să aleagă o Comisie executivă provizorie din cinci membri, din care fac parte Lamartine și radicalul Ledru-Rollin. Refluxul. Prințul Ludovic Napoleon. Dar tensiunile nu întîrzie să crească. Numeroasele falimente și mai ales impozitul impopular de 45 de centime pe franc însoțesc o situație financiară dezastruoasă. La sfîrșitul "zilei de 15 mai" principalii șefi socialiști și, printre
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
totuși divizați. Republicanilor de guvernare, calificați drept "oportuniști", li se opun radicalii democrați și iacobini care, în spatele lui Clémenceau, revendică "Republica democratică și socială" și un program îndrăzneț: suprimarea Senatului, descentralizare administrativă, impozit pe venit, separarea Bisericii de Stat. Electoratul radicalilor era încă, în 1879, cel din cartierele muncitorești ale marilor orașe, dar el se implantează din ce în ce mai mult în regiunile rurale, "roșii" de multă vreme, precum nordul Masivului Central, sau provenite din bonapartism, precum sud-vestul și departamentele Charantes. Anii 1881-1885 sînt
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
generalului Boulanger, ministru de război în 1887, republican dar belicos, neliniștește guvernul, care-l scoate la pensie. Boulanger poate atunci să-și construiască o carieră politică triumfală prin jocul alegerilor parțiale. Deviza sa "dizolvare, Constituantă, revizuire" îi reunește pe nemulțumiți: radicali, iacobini, naționaliști cerînd revanșa, monarhiști sperînd restaurația, bonapartiști autoritari. Născut la stînga, boulanjismul, un timp, menține echivocul, dar glisează rapid la dreapta. El marchează apariția unui naționalism de dreapta antiparlamentar. Dar Boulanger nu știe să-și exploateze succesul și mișcarea
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
împotriva adversarilor ireconciliabili ai Republicii. Mai mulți socialiști se angajează net pe calea reformismului: în 1896, programul de la Saint-Mandé al lui Alexandre Millerand afirmă că preluarea puterii se va face pe cale electorală și parlamentară și repudiază antimilitarismul. Ralierea și moderații. Radicalii, liniștiți de criza boulanjistă și pătați în viziunea unora de scandalul financiar din Panama din 1892, sînt atunci în retragere. În fața amenințării socialiste, republicanii moderați, denumiți "progresiști", guvernează. Ei beneficiază de ralierea conservatorilor moderați. Lansată prin toastul cardinalului Lavigerie în
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
este legată de nici o formă de guvernămînt. Ralierea a suscitat multe rezistențe, atît la dreapta, cît și la stînga. Ea permite o conjuncție a centrelor, larg motivată de o preocupare de apărare socială: lupta împotriva impozitului pe venit, susținut de radicali, și împotriva socialismului. Valul de atentate anarhiste din 1892-1893 antrenează votarea legilor de represiune, "legile scelerate", care îi vizează de asemenea pe socialiști. În timp ce partidele monarhiste sînt sortite declinului în urma ralierii și a politicii de calmare "spiritul nou" din care
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Dar congregațiile trebuie să solicite o autorizație și, supuse controlului strîns al statului, pot fi dizolvate prin decret. Siguri că nu obțin autorizația, iezuiții pleacă din nou în exil. Blocul grupărilor de stînga triumfă cu puțin în alegerile din 1902. Radicalii se instalează la guvernare cu "moș Combes", radical violent anticlerical. El aplică legea asupra asociațiilor cu cea mai mare rigoare, refuzînd sistematic cererile de autorizare. Legea din 7 iulie 1904 interzice învățămîntul tuturor congregațiilor, chiar și autorizate. La 30 iulie
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Blocul își pierde principala rațiune de a fi. Socialiștii încetează, de altfel, să susțină guvernul și intră în opoziție în 1905, în timp ce se crează SFIO (Secțiune franceză a Internaționalei muncitorești), dominată de Guesde și Jaurès. Învingători în alegerile din 1906, radicalii trebuie să facă față unor tulburări sociale crescînde: revendicarea zilei de lucru de opt ore, revoltele viticultorilor din Languedoc în 1907, greva feroviarilor. Președinte al Consiliului din 1906 pînă în 1909, Clémenceau reprimă energic tulburările. Creșterea pericolelor. Începînd din 1910
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
să procedeze la o reorganizare militară, propunînd prelungirea de la doi la trei ani a serviciului militar. Legea celor trei ani este votată în iulie 1913 printr-o majoritate de centru și de dreapta. Împotriva acestei legi se mobilizează uniunea stîngilor, radicali și socialiști, care cîștigă alegerile din aprilie-mai 1914. Noul guvern supune la vot impozitul pe venit, dar legea celor trei ani este provizoriu menținută, dată fiind situația internațională. DOCUMENT Jaurès și Republica socială "Da, prin sufragiul universal, prin suveranitatea națională
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
1900, și de naționalismul difuz. Publicat în 1874, Eseu despre colonizare la popoarele moderne de P. Leroy-Beaulieu cunoaște cinci reeditări pînă în 1908: dovadă a unei audiențe certe. Politica colonială a avut totuși adversari crînceni. Partizani ai "reculegerii", Clemenceau și radicalii se ridică în 1885 împotriva "acestor expediții coloniale care ne iau aurul nostru și cel mai bun sînge al nostru", slăbesc armata necesară pentru apărarea națională, sînt contrare "drepturilor omului". Monarhiștii avansează motive analoge. Dar, de la începutul secolului, starea de
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
coloniale care ne iau aurul nostru și cel mai bun sînge al nostru", slăbesc armata necesară pentru apărarea națională, sînt contrare "drepturilor omului". Monarhiștii avansează motive analoge. Dar, de la începutul secolului, starea de spirit este cu totul alta. La putere, radicalii au asigurat continuitatea politicii coloniale. Mult timp ostilă, dreapta naționalistă ajunge să o susțină: "Iubesc Marocul, scrie Maurice Barrès în 1912, pentru ca el este în destinul Franței". Domeniile de acțiune. Intervenția Franței în Tunisia, în 1881, folosește ca pretext un
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Painlevé, demis la rîndul său, cedează locul lui Clémenceau în noiembrie 1917. Bătrînul iacobin el are șaptezeci și șase de ani își anunță decizia: "Eu fac război" și retează net orice idee de pace și compromis. El îl trimite pe radicalul Caillaux în fața Înaltei Curți de Justiție și guvernează sprijinit de mase, cărora hotărîrea sa le inspiră încredere. Harta de război nu este deloc favorabilă. Pacea de la Brest-Litovsk, la 3 martie 1918, cu Rusia sovietică, face statul major german să spere
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
sociale născute din creșterea prețurilor, reîntoarcerea la economia de pace, exemplul revoluției sovietice suscită o vie agitație socială în 1919 și 1920. Teama de pericolul revoluționar întărește coaliția electorală a Blocului național la legislativele din noiembrie 1919. Ea trece de la radicalii clemenciști la dreapta, neînglobînd extrema dreaptă. Majoritatea radicalilor și socialiștilor, adversari ai Uniunii sfinte din 1917, merg separat la luptă. Blocul național învinge net, profitînd de prestigiul lui Clémenceau, care apare ca șef al său. Dar, cîteva săptămîni mai tîrziu
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de pace, exemplul revoluției sovietice suscită o vie agitație socială în 1919 și 1920. Teama de pericolul revoluționar întărește coaliția electorală a Blocului național la legislativele din noiembrie 1919. Ea trece de la radicalii clemenciști la dreapta, neînglobînd extrema dreaptă. Majoritatea radicalilor și socialiștilor, adversari ai Uniunii sfinte din 1917, merg separat la luptă. Blocul național învinge net, profitînd de prestigiul lui Clémenceau, care apare ca șef al său. Dar, cîteva săptămîni mai tîrziu, Paul Deschanel este preferat "părintelui victoriei", considerat autoritar
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
revoluționari depinzînd de o organizație internațională, ei îl abandonează pentru ca, adesea, să revină la "bătrîna casă", la SFIO. Dar aceasta, din cauza supralicitării extremei stîngi comuniste, nu se orientează spre reformism, spre deosebire de celelalte partide socio-democrate europene, și rămîne atașată ortodoxiei marxiste. Radicali și socialiști se înțeleg în sînul Cartelului stîngilor, care învinge în alegerile din 1924. Noua majoritate refuză să intre în relație cu președintele Republicii, Millerand, vinovat de a se fi angajat de partea Blocului național. El trebuie să demisioneze, dar
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
alegerile din 1924. Noua majoritate refuză să intre în relație cu președintele Republicii, Millerand, vinovat de a se fi angajat de partea Blocului național. El trebuie să demisioneze, dar alegerea succesorului său, Gaston Doumergue, datorită voturilor senatorilor, arată fragilitatea Cartelului. Radicalul Herriot, primar al Lyonului, formează un guvern cu susținere (dar fără participare) socialistă. După calmarea religioasă a Blocului național, care a restabilit relațiile diplomatice cu Sfîntul Scaun, el reanimă lupta anticlericală, întîlnind o vie opoziție a catolicilor, susținuți de niște
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
efemere și în fața căderii francului, președintele Republicii îl recheamă pe Poincaré în iulie 1926. Acesta formează un guvern de Uniune națională chemat să dureze mai mult de doi ani. În timpul legislaturii, deci, se operează o reclasare politică. Guvernul trece de la radicali la dreapta, Poincaré, republican laic, se străduiește să guverneze la centru. Încarnare a ortodoxiei financiare, el restabilește încrederea. După alegerile din aprilie 1928, prin legea din 25 iunie 1928, el restabilește convertibilitatea francului, suspendată din 1914. Dar francul nu mai
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
francez. După sfîrșitul Imperiului Otoman, Siria și Libanul au devenit țări sub mandat, destinate independenței. Expoziția colonială din 1931 dovedește progresele ideii imperiale într-o populație puțin atentă la primele mișcări naționaliste din Magreb și din Indochina. În septembrie 1928, radicalii, dornici să nu se rupă de socialiști, pun capăt Uniunii naționale, părăsind guvernul Poincaré, a cărui majoritate este de acum înainte deviată spre dreapta. O aceeași majoritate moderată susține guvernele care se succed după demisia, datorată bolii, a lui Poincaré
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și sute de răniți. Manifestanții, cu excepția unei minorități, nu se gîndeau să răstoarne regimul, dar doreau o schimbare de guvern. Apelul la Gaston Doumergue, fost președinte al Republicii, îi satisface. El formează un guvern de Uniune națională care trece de la radicali, cu Herriot, la Tardieu, care speră să facă să reușească reforma statului. Dar cînd Doumergue, la sfîrșitul verii, își formulează propunerile, în special o recurgere mai ușoară la dreptul de dizolvare prin abolirea avizului corespunzător al Senatului, el se lovește
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
la Tardieu, care speră să facă să reușească reforma statului. Dar cînd Doumergue, la sfîrșitul verii, își formulează propunerile, în special o recurgere mai ușoară la dreptul de dizolvare prin abolirea avizului corespunzător al Senatului, el se lovește de opoziția radicalilor și trebuie să demisioneze. Frontul popular. În fața ascensiunii ligilor și la 6 februarie, semne pentru partidele de stînga ale unui pericol fascist, se constituie Adunarea populară, numită de asemenea Frontul popular. Ea pune capăt izolării Partidului comunist, care, urmînd cuvintele
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
la antimilitarisme. Criza economică și șomajul, scăderea salariilor funcționarilor sub guvernul Laval favorizează succesul electoral al Frontului popular. Desigur, totalul voturilor de stînga crește cu mai puțin de două puncte în raport cu 1932, dar raportul forțelor în interiorul stîngii este profund modificat. Radicalii se retrag, victime ale participării lor la putere, SFIO se menține, Partidul Comunist cunoaște o dezvoltare remarcabilă. La al doilea tur, retragerile candidaturilor se fac în favoarea candidatului de stînga cel mai bine plasat: Partidul Comunist trece de la vreo 10 locuri
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
participării lor la putere, SFIO se menține, Partidul Comunist cunoaște o dezvoltare remarcabilă. La al doilea tur, retragerile candidaturilor se fac în favoarea candidatului de stînga cel mai bine plasat: Partidul Comunist trece de la vreo 10 locuri la 72; SFIO și radicalii obțin respectiv 149 și 109 locuri. În sînul opoziției, care numără 220 de aleși, centrul-dreapta se retrage în favoarea dreptei intransigente. Victoria electorală a stîngii antrenează o mișcare, în bună măsură spontană, de greve fără violențe, cu ocupare de uzine. Liniștită
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
prese atacă guvernul cu o violență extremă, reamintind uneori de antisemitismul din timpul Afacerii Dreyfus. Liga Crucilor-de-Foc, dizolvată, dă naștere Partidului social francez, cu o audiență considerabilă în sînul unei fracțiuni a claselor de mijloc, îngrijorate de politica Frontului popular. Radicalii, care nu au aprobat în unanimitate noua orientare a partidului lor, se distanțează curînd. Partidul Comunist se orientează către o "susținere critică"a guvernului Blum, căruia îi dezaprobă neintervenția în războiul civil spaniol din vara anului 1936. Pericolele externe. De
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]