18,605 matches
-
A-nceput să sufle-n codru și pe tot l-a despletit. Tu, parcă n-ai vrea din toamnă să pornești așa golaș, Ai câtă, cum câtă omul, pentru iarnă, vreun sălaș Și cu fiecare frunză ce mai tremura pe ram, Plopule, mi-aduc aminte, noi, cât de frumoși eram! Pe când îmi pluteau prin aer pletele lucind divin, Ție-ți tremurau bănuții într-un susur cristalin, Iar acum, cănd argintată-i tâmpla mea, de ceva timp, Frunză ta ce-o sufla
EU VOI TREMURA PRIN FRUNZA-ȚI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382475_a_383804]
-
ce e mută Și traiectoria care mă înveșmântă-n lut, În neputința cărnii, durerea-i mai acută, Dar sufletul zâmbește, chiar dacă e căzut. Când lăcrimează cerul, mă contopesc cu ploaia Și mă aștern pe glie, ca roua-n dimineți, Sunt ramurile goale, la fel e goală foaia, Ce ar putea descrie povestea altei vieți. O viață de izbândă,hțcu pace și iubire, Speranță, sănătate, puteri și bucurii, Dar am primit durerea, ca mod de viețuire Și marea întrebare: "A fi sau
ŞI IARĂȘI AI PLECAT de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382476_a_383805]
-
piere! Frumosul și culoarea, Parfumul, se disipă! Ce e surprinzător, Că nu e o-ntâmplare aceasta! Transformarea, E calea care face pe om mai veghetor. Și eu, cu vântu-n plete, cu ploi ce cad pe față, Cu brațele întinse ca ramul dezgolit, Simt în tăceri astrale cum cerul mă răsfață, Căci mugurul din scoarță, la viață s-a trezit. Și stă în așteptare, cuminte, pân-la clipa, În care primăvara-i va da un nou avânt, Plesnind de sănătate, își va-nălța
ŞI IARĂȘI AI PLECAT de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382476_a_383805]
-
dincolo Doar te odihnești puțin.. Te-ntreb De ce nu-mi vii Când eu te chem Tu îmi răspunzi, Vino-n codru la izvorul.. La izvorul nostru, doar de noi știut. Respira codre, pleaca-ti crengile La pământ Tu rămâi cu ramurile, Cu păsările și cerbii Iar noi, rămânem cu Eminescu Și când avem un răgaz vom veni împreună Să trecem codrii tăi de arama. Ne e dor de tine în fiece clipă, Poetul inimilor noastre, Pentru totdeauna. Referință Bibliografica: Eminescu e
EMINESCU E IN NOI de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382515_a_383844]
-
nu mai e poamă, /Iară florile-ofilite / Plâg, de frunze părăsite?” (Cum să cred că nu e toamnă?”). Trecând prin timp, descoperim un ”Ajun de zăpadă” în care se arată că ”E iarnă și natura plânge. Când plâng și țurțurii pe ram, / Prin lacrimile lor se scurge / Durerea -ngemănată an cu an”, dar, să nu uităm, asemenea Ajun presupune și prezența lui ” Moș Crăciun”, în fața căruia doamna Coca Soare te îndeamnă ” Să-i spui și tu povestea-ți, chiar acum, / El te
GÂNDURI ÎNSUFLEȚITE SPRE ASFINȚIT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382477_a_383806]
-
cu fețe pictate ca la carnaval, s-au așezat pe al meu umar, lovindu-mă ca un lemnos val. Arată grotesc și plăcut totodată, se uită la mine, nu știu ce așteptând, îmi spun că ne-am mai cunoscut odată, când ciocneam ramuri din pământ sevă bând. Optsprezece capete înșirate vor insistent ceva de la mine, cu fețele lor insipid disipate cerșesc imortalizări pentru veacul ce vine. Capetele cu fețe violent pictate cercetându-mă, la mine se holbează, acum m-i s-au urcat
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
Autorului Închide ochii iubite și privește dincolo de mine Vei vedea amintiri din lumea noastră viitoare, Tu ești sămânță sădita de iubire ce-a crescut Cu credința falnic copac al vieții, luminii tribut. Visează frumosul meu, visează cu mine Cum brațele ramuri ți se deschid minune, Din liane țesute de fluturi cu-al orhideei amor Fă-mi balansoarul iubirii și leagănă-mă cu dor. Roagă adierea toamnei să-mi dea ușor avânt... Plutesc alături frunzelor îndrăgostite de pământ... Privește-le jertfă și
AMINTIRE DIN VIITOR... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383842_a_385171]
-
tenta amăruie Căci am poftit-o chiar din primăvară Când mă ningea, cu floarea de gutuie Și isprăvind cu galbena gutuie Suratele i le așez frumos la geam Să vada toate cum poate să fie Ca să poftești la fructul de pe ram Veni-va vremea toamnei ca să plece Gutuile lăsându-mi-le-n dar... Parfumul lor nostalgic mă petrece Prin lunile ce trec, din calendar În zile reci, cu ceață și cu brumă Purtând pe umeri numai o vătuie Mă duc la geam, aleg și
PARFUM DE GUTUIE de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383857_a_385186]
-
de guri, Ce vorbeau că la-nceput. Acum cine este mut? Gândul bun, din toți și toate, Ar rodi, dar nu se poate; Sunt stafiile de ieri, Care cresc în flori de meri, Sunt stafiile de azi, Care cresc în ram de brazi, Sunt stafiile de mâine, Care cresc în grâu și pâine. Între două perne moi, Două mâini stau în altoi; Când răspunsul și-ntrebarea Ne mai netezesc cărarea, Lasă drumul să cotească, Înspre ceruri să ne crească; Aș putea
TÂNJIRILE LUI PETRARCA de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383864_a_385193]
-
Cu o verandă care duce-n ochiul greu, Ce mă privește, ce priveste câte sunt... Tu lasă-mă să fiu drum de pământ. Poate liniștea este o taină-a firii, Ce se indura de absență omenirii, De la priveghiul păsării pe ram, Privind în ochii mei că printr-un geam. Am să iți cânt acest colaj înfrigurat, În timp ce pasărea din tine a zburat La mine-n piept iubirea ta - cămara -, La mine-n gând e pielea ta amară. Nu știu să număr
PE ACORDURI RUGINITE DE CHITARĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383869_a_385198]
-
o trec peste o punte Fără gânduri curgătoare. Lasă-mi sufletul să curgă Printre ape răcoroase, Ochii mei să nu mai plângă Muntele-n cărări umbroase. Fă-mă Doamne și un înger, Clopotele când vor bate, Să-mi cânt Doru-n ram de sânger, Inima când se va zbate. Du-mi dorul către izvoare Și lasă-l apoi să curgă Prin ecouri plângătoare, Toată valea să-l audă. Fă-mă Doamne-apoi un nor, Apa vietii tulbure, Sa o spal cu al meu
FĂ-MĂ DOAMNE! de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383897_a_385226]
-
-mi îngână sfinte imnuri, Ce cântă-n cer doar îngerii în cor, Iar viața mea e plină de ecouri, Care coboară lin din Dumnezeu. Cluj Napoca, 14 iulie 2016 Ploaie de seară Clipesc mai des și ploaia iar mă udă. Prin ramuri vântul trece prea grăbit. Nu are cum oftările-mi s-audă, Ducând cu el ecouri pribegind. Îmi vii în gând și clipa mi-e răvașul, Pe care scriu un vers în cinstea Ta. Doar Tu îmi știi ce mare mi-
ECOURI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383912_a_385241]
-
singure la ceas de seară... Să dau sărutul de iubire Din care dragostea răsare Și drum deschis spre fericire Pentru un an de sărbătoare... Să rup din luncă ghioceii S-anin femeilor în plete, Pentru băieți frumoși ca mieii Duc ramuri, brâu să dea la fete... Din nea de mărțișor femeii Să-i dau pe față dimineața, Din gura ei până și zeii Să dea zeițelor dulceața... Aș vrea să fiu un Dragobete Să-mpart iubirea peste tot: La păsări, animale
PENTRU ZI DE DRAGOBETE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383954_a_385283]
-
-mi înflorește precum o gențiană Când trupu-mi îl atingi cu patimă nebună. De ce nu pot s-ascund clipa-ntr-un sertar Să nu se mai topească pe-a Timpului Altar? Nici cerul, nici pământul nu pot să-mi răspundă Doar ramul plin de muguri, din suflet, mă alină, Văzduhul mă-nvelește, o stea în păr s-așează. Adorm, în timp ce-n vis albastrul îmi pulsează... D. Theiss Referință Bibliografică: Văzduhul mă-nvelește / Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1855, Anul
VĂZDUHUL MĂ-NVELEȘTE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383986_a_385315]
-
BĂTUT PRIMĂVARA ÎN SUFLET... Autor: Dorina Omota Publicat în: Ediția nr. 1865 din 08 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Mi-a bătut primăvara la geam, Îmi adusese-n dar mii de petale; Și mi-a șoptit sfios de pe-un ram, -Sunt ale tale...uită de supărare! Mi-a bătut primăvara în suflet, În curcubeu de fluturi și culori. Și mi-a adus în dar un zâmbet, Șoptindu-mi cald:-uită de nori! Mi-a bătut primăvara la poartă, Cu verde
MI-A BĂTUT PRIMĂVARA ÎN SUFLET... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384003_a_385332]
-
profund, doar tăcerea poate rămâne dulce. În poemele lui Dumitru Marian Tomoiagă misterul iubirii semnează mereu cu o dulce amăgire, iar visele își găsesc împlinirea doar pe aripile vântului care spulberă răspunsurile efemerului. “Pe aripi de vânt și foșnet de ramuri,/ Cioplită-n statui de-o perfidă idee,/ Nălucă ce bate cu raze în geamuri,/ Iluzie rece-n parfum de femeie.../ Visare abstractă ce-mi bântuie dorul/ Ciudată dorință de valuri sărate,/ O aripă frântă ce spintecă zborul,/ O dulce tăcere
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
nr. 1865 din 08 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Ies iar plecat și nu-i de vină neaua, Veți spune iar că vin cu primăvară. Voi nu vedeți alături... vioreaua ? De ce doar eu, supus sunt, la ocara ? Iar sus pe ramul încă neînfrunzit, Ne cântă, alta oda, pițigoiul... Și semnul că paraiele-au pornit... Auzi cum clipocește ududoiul. Cu plecăciune vin și spun în șoaptă, Nu puneți peste mine vină, iară... Oare-ați uitat de vorbă înțeleaptă: C-o floare... nu
SUNT DOAR UN GHIOCEL de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384054_a_385383]
-
din văzduh să se aștearnă, Când vine primăvara înapoi? S-o așteptăm, curând ea o să vină Cu bucuria plânsă-n ghiocei, Mă uit în ochii tăi plini de lumină, Cum înflorește dragostea din ei Și trupul tău, ca mugurii pe ram, Când îl ating stă gata să irumpă, Tu știi de bună seamă că te am Din câte sunt, minunea cea mai scumpă! Îți place întotdeauna când te strig, Cum te-am strigat atunci întâia dată, Cât a mai rămas de-
CÂT A MAI RĂMAS... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384069_a_385398]
-
vise fantomă cu vele mari de stele vin din adâncuri în semicercuri grave și mi te poartă ca pe o regină prin câmpul înghețat cu amintiri pe unde toamna jefuia copacii și verbele nebune alergau după tine să-ți îmbrățișeze ramurile brațelor crucificate pe irișii mei beți. voiam să fugim departe în Țara Nenăscuților urlând, alergând, prin lumină, lângă genuchiul tău fantastic, virginal, scris parcă în cuneiforme în aur-argint, revelație, alergând, orbecăind spre o fericire numai a noastră, numai și numai
POEZIA TOAMNEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384100_a_385429]
-
Acasa > Poezie > Familie > CIREȘUL DIN OGRADĂ Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1399 din 30 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului În anii copilăriei, când la bunica eram, În cireșul din ogradă îmi plăcea să urc pe ram. Crengile-i atingeau cerul, în brațe când mă lua, Sau așa îmi părea mie, că, din vârf, eu pot zbura... Păsărele minunate-și făceau cuiburi sus, pe ramuri, Mierle, rândunici sau vrăbii și-alte nu știu câte neamuri, Sub perdeaua grea de
CIREȘUL DIN OGRADĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384117_a_385446]
-
la bunica eram, În cireșul din ogradă îmi plăcea să urc pe ram. Crengile-i atingeau cerul, în brațe când mă lua, Sau așa îmi părea mie, că, din vârf, eu pot zbura... Păsărele minunate-și făceau cuiburi sus, pe ramuri, Mierle, rândunici sau vrăbii și-alte nu știu câte neamuri, Sub perdeaua grea de frunze ciripeau cu veselie. Eu, copilă inocentă, credeam că îmi vorbesc mie. Fructele catifelate mă-mbiau cu-a lor aromă, Să le gust pe rând, cu grijă mă
CIREȘUL DIN OGRADĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384117_a_385446]
-
zăpezii Iar mantia-ți de fulgi pufoși, A îmbrăcat pomii livezii Cu fluturașii săi frumoși. Azi ai acoperit pământul, Cu dalba-ți plapumă de nea, Sub care care o să doarmă grâul, Ce mâine pâinea ne va da. Nu vezi pe ramuri păsărele, Cu tine viscol ai adus. În Apusenii țării mele, Doi oameni moartea a răpus. Ce tristă ,rece și zăludă, Îmi pari acuma, iarnă rea, Căci soarta lor le fuse crudă, Când moartea viața le curma. Ei au plecat ca să
IANUARIE CERNIT de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384128_a_385457]
-
nu s-au prins. Am continuat totuși să aduc la fiecare o cratiță cu apă proaspătă în fiecare joi, chiar dacă plouase în ajun... După cam trei săptămâni am înțeles însă că efortul meu este zadarnic, copăceii își pierduseră toată frunză, ramurile plăpânde se pleoștiră și nu se puteau deosebi prea mult de parii subțiri de care erau legați. Am considerat că e de datoria mea să-i contactez pe cei doi vecini pe care îi consideram implicați în misiune și erau
SCHIŢE UMORISTICE (10) – VICTORIA SOCIALISMULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384127_a_385456]
-
permite omului să fie o ființă independentă. Această forță individuală se vede constrânsă de a se manifesta cum dorește, de către alte forțe opuse ei. Și exemplifică superb: „Dă conștiință unui pom, și lasă-l să crească neîmpiedicat, să-și răspândească ramurile, să-și producă frunzele, mugurii, florile, fructele proprii speciei sale. Într-adevăr el nu se va simți mărginit, prin aceea că e tocmai pom, și tocmai din specia aceasta, și tocmai acest pom din această specie; el se va simți
DESPRE LIBERTATE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383307_a_384636]
-
de hrană, sau de alte cauze. Se va simți mărginit și împiedicat, pentru că nu este satisfăcut un impuls, care stă într-adevăr în natura lui. Crengile lui ce năzuiesc libere, leagă-i-le de un spalier, impune-i prin altoire ramuri străine: el se va simți constrâns la o acțiune străină; crengile lui cresc desigur mai departe, dar nu în direcția pe care ar fi luat-o forța lui lăsată în seama ei; el dă desigur fructe mai departe, dar nu
DESPRE LIBERTATE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383307_a_384636]