5,123 matches
-
că nu peste multă vreme, mulțimea irezistibilă le va disputa aceste facile achiziții. Zgomotul continua să scadă în intensitate. Gosseyn și Lyttle ajunseseră la copertina de sub care dispăruse distorsorul și abia dacă văzură o duzină de camioane oprite în dreptul unei rampe de încărcare. În peretele unui depozit, imens ca un hangar fuseseră practicate niște deschizături, prin care ieșeau din clar-obscurul nelămurit șiruri de indivizi cărând geamantane, aparate, bucăți de metal, instrumente. Depozitul era aproape golit și lada distorsorului era strivită într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
soseau să îl vadă precum șerpii, târâș, prin lan. Omar nu voia să i se arate oricui. Stătea sub un nuc, lângă ferme, așteptând să treacă vâltoarea. Nu avea o poveste de spus. Toată primăvara lucrase să ridice garajul și rampa. Mai aveau de primit instalațiile pentru spălătorie și pompele de benzină, plus ceea ce el își dorise de când se topise zăpada: copertinele galbene, scaunele cu nichel, tejgheaua și rafturile din micul bistrou. Ei aveau să refacă lumea chiar din groapa de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mult mai mult de atât: grâul va fi verde cât vezi cu ochii și benzinăria lor cu bistrou va fi galbenă, cu copertinele în vânt, chiar lângă șosea. Apoi grâul se va coace în spic, iar garajul cu spălătorie și rampă, cu benzinăria în care bistroul se va vedea precum piatra unui inel va fi ca o navă de croazieră care-și duce clienții spre paradis. — La ce visezi astăzi cu ochii deschiși? Era Veterinara, apăruse sub nuc pe neașteptate, ca
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
client și se duse spre casă, dar nu se urcă în mansarda lui, nici nu se îndreptă înspre câmp, ci o luă către labirintul de iederă, ca și cum ar fi fost chemat. Ajutorul lui, care, la garaj, deretica o mașină pe rampă, îl văzu, dar se mulțumi să ridice din umeri. În definitiv, în ultimul timp erau atâția vizitatori care își petreceau ziua să se joace în felul ăsta de-a v-ați ascunselea, încât nu-i mai păsa. Omar se-avântă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
DAR ÎN TIMP CE SE APROPIA AUTOAVIONUL EI ÎNSOȚIT DE VASELE DE PATRULARE, CĂPĂTĂ TOTUȘI PROPORȚII. PÎNĂ LA URMĂ ERA O CONSTRUCȚIE IMPUNĂTOARE, UN OBIECT LUNG ÎN FORMĂ DE TRABUC, FĂCUT DIN METAL MULTICOLOR, ÎNTINS ORIZONTAL PE SUPORTUL CARE-I SERVEA DREPT RAMPĂ. VEDEA GĂURILE URIAȘE, SPĂRTURILE FĂCUTE DE MARILE TUNURI ENERGETICE PENTRU A CUCERI NAVA ÎN FAVOAREA EI, A ÎMPĂRĂTESEI. DAR URCÎND SPRE CAMERA DE COMANDĂ UITĂ ACEST LUCRU. ACUM CÎND NAVA ERA AȘEZATĂ PE ORIZONTALĂ, SCĂRILE SE RETRĂSESERĂ AUTOMAT LA PERETE; ȘI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ficțiunea ce învăluie orașul dogilor. Neobosit și misterios, el bate la ușa din cartierul tainelor, cerând ca poarta să se deschidă, iar o altă poveste să îl înghită, spre a cutreiera mările de cuvinte și de culori. Pratt iese la rampă, pentru a-și contempla universul zămislit, ca un Prospero venețian. Cei șapte stâlpi ai înțelepciunii Ultima aventură a lui Corto, Mû, este recapitularea simfonică a temelor și obsesiilor care străbat ciclul lui Pratt. Căutările marinarului cu cercel în ureche îl
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Și, ca și când cântărețul n-ar fi așteptat decât această mișcare a publicului sau, și mai exact încă, ca si când rumoarea care venea de la parter ar fi confirmat parcă ceea ce simțea, el și-a ales un moment ca să înainteze spre rampă într-un fel grotesc, cu brațele și picioarele îndepărtate, în costumul său antic, și să se prăbușească în mijlocul decorului păstoresc care nu încetase niciodată să fie anacronic, dar care, în ochii spectatorilor, a devenit anacronic abia acum și într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
bice boilor care cunoșteau bine drumul pe care-l făceau zilnic, se lungește în căruță alături de soție - gravidă în 7-8 luni și legănat de micile zdruncinături adoarme buștean. La nici un kilometru distanță căruța trebuia să treacă peste linia ferată. Aici, rampa de închidere a barierei era defectă. Un braț al rampei a rămas ridicat, permițând căruței cu boi să intre pe linie, în timp ce brațul următor care să permită ieșirea de pe linie era lăsat în jos, oprind căruța cu cei aflați în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
zilnic, se lungește în căruță alături de soție - gravidă în 7-8 luni și legănat de micile zdruncinături adoarme buștean. La nici un kilometru distanță căruța trebuia să treacă peste linia ferată. Aici, rampa de închidere a barierei era defectă. Un braț al rampei a rămas ridicat, permițând căruței cu boi să intre pe linie, în timp ce brațul următor care să permită ieșirea de pe linie era lăsat în jos, oprind căruța cu cei aflați în ea, care în momentul acesta dorm și mai profund - că
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
universitar. Unele erau tradiționale, construite din cărămidă, altele moderne, din oțel și sticlă. Pe măsură ce avatarul înainta, cu brațele legănându-se metronomic, Maggie observă suprafața pământului, pavată exact cum ar trebui să fie o alee de campus. În fața ei era o rampă cu niște cuvinte înscrise pe ea, care deveneau lizibile doar dacă te apropiai. Bine ați venit la facultatea de Studii asupra Orientului Mijlociu. O luă în sus, minunându-se de schimbarea de perspectivă pe măsură ce urca. În hol erau imagini care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
bunul meu plac... Un bun plac pus la grea Încercare cînd am fost nevoit să mă opun voinței lui Dumnezeu! Am Înțeles iute cum să-mi procur plăcerea aceea fără să trebuiască să mă agăț de cornișele dulapurilor sau de rampa scărilor. Primele mele orgasme n-au fost Însoțite de spermă, un lichid de care nu auzisem niciodată vorbindu-se. Prima dată cînd l-am avut pe mînă, am fost speriat. Mi-am Închipuit că nu voi mai putea urina niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de mâncare, o tărie în diminețile umede și reci, apoi se învârteau pe acolo, sporovăind unii cu alții, până cu vreo douăzeci de minute înainte de deschiderea ghișeelor, atunci cei mai tineri, nervoși ca niște începători ce erau, se repezeau pe rampă să-și ocupe locurile, în vreme ce șoferii mai vârstnici, mai ales dacă ocupau ultimele locuri la coadă, soseau conversând pe îndelete, trăgând ultimul fum de țigară, pentru că, în subteran, cu motoarele încinse, nu era permis fumatul. Sfârșitul lumii, spuneau ei, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
târziu, olarul ocoli repede grupul de clădiri și o luă direct pe strada care limita cealaltă fațadă a edificiului. Ca de obicei, văzu inevitabila coadă care aștepta deschiderea ușilor pentru public. Trecu pe banda stângă de circulație, spre accesul la rampa care cobora spre etajul subteran, îi arătă gardianului permisul de furnizor și ocupă un loc în șirul de vehicule, în spatele unei camionete pline de lăzi care, judecând după etichetele de pe ambalaj, conțineau sticlărie. Coborî din furgonetă să vadă câți furnizori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
aici, spuse Cipriano Algor cu glas tare. Dădu înapoi furgoneta de parcă, la urma urmei, n-ar fi avut nimic de descărcat și ieși din rând, Așa nu voi mai fi al treisprezecelea, se gândi. După câteva momente, un camion coborî rampa și ocupă locul pe care furgoneta îl lăsase liber. Șoferul ieși din cabină, se uită la ceas, Mai am timp, trebuie să-și fi spus. Când dispăru sus, pe rampă, olarul făcu o manevră rapidă și se mută în spatele camionului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
al treisprezecelea, se gândi. După câteva momente, un camion coborî rampa și ocupă locul pe care furgoneta îl lăsase liber. Șoferul ieși din cabină, se uită la ceas, Mai am timp, trebuie să-și fi spus. Când dispăru sus, pe rampă, olarul făcu o manevră rapidă și se mută în spatele camionului, Acum sunt al paisprezecelea, își spuse, mulțumit de istețimea lui. Se rezemă de spătar, suspină, deasupra auzea zumzetul traficului de pe stradă, de obicei ieșea cu ceilalți să bea o cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mai vedea. Olarul urcă în furgonetă, demară cu bruschețe, câteva lăzi, precar așezate după descărcatul pe jumătate, alunecară și se izbiră violent de ușa din spate, Să se spargă totul odată, strigă iritat. Fu nevoit să se oprească la baza rampei de ieșire, regulamentul cerea ca și paznicul de aici să verifice permisul, de ce nu se știe, sunt chestiuni birocratice, în principiu cine a intrat ca furnizor, tot ca furnizor va ieși, dar, din cât se vede, mai sunt și excepții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și excepții, precum cazul lui Cipriano Algor, era furnizor când a intrat, dar acum, dacă amenințările se vor confirma, nu va mai fi. Trebuie să fie din vina lui treisprezece, mutând după ce era înainte nu poți păcăli destinul. Furgoneta urcă rampa, ieși la lumina zilei, nu mai e nimic de făcut, trebuie să se întoarcă acasă. Olarul zâmbi cu tristețe, N-a fost treisprezece, treisprezece nu există, dacă ajungeam primul, sentința era aceeași, deocamdată jumătate, după aceea o să mai vedem, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ăsta, întrebă, A apărut aici acum câteva zile și l-am lăsat să stea, e o lighioană simpatică, l-am botezat Găsit, deși, dacă ne gândim bine, noi am fost cei găsiți, nu el. Când furgoneta a ajuns la capătul rampei și s-a oprit, mai multe lucruri s-au întâmplat simultan sau cu intervale minime de timp, Marta s-a ivit la ușa bucătăriei, olarul și gardianul intern au coborât din mașină, Găsit a scheunat, Marta a venit spre Marçal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
aminte ce era înainte aici, se gândi. Cincisprezece minute mai târziu, înstrăinat ca cineva care, întorcându-se după o lungă absență, nu găsește schimbări care să justifice obiectiv acest sentiment, dar care, cu toate acestea nu-l poate evita, cobora rampa spre subteran. După ce îl anunță pe paznicul de la intrare că venise să ceară o informație, și nu ca să descarce, parcă furgoneta pe aleea laterală. Se vedea un lung șir de camioane care așteptau, unele enorme. Mai erau două ore până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
asta trebuie să fac, închid ochii și cad înăuntru, până în centrul pământului. N-a căzut însă. Aproape la nivelul pământului, în stânga, era o luminozitate palidă care curând se intensifică, după câțiva pași, într-un șir de lămpi electrice. Luminau o rampă care forma o platformă de unde cobora din nou. Atât de grea, atât de densă era tăcerea, încât Cipriano Algor își putea auzi bătăile inimii. Să mergem, își zise, Marçal o să tragă spaima vieții lui. Începu să coboare rampa, ajunse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Luminau o rampă care forma o platformă de unde cobora din nou. Atât de grea, atât de densă era tăcerea, încât Cipriano Algor își putea auzi bătăile inimii. Să mergem, își zise, Marçal o să tragă spaima vieții lui. Începu să coboare rampa, ajunse pe platformă, coborî rampa următoare, altă platformă, aici se opri. În față, două reflectoare așezate la extremități ca să nu lumineze direct interiorul, dezvăluiau forma ovală a intrării unei peșteri. Pe o terasă la dreapta se aflau două excavatoare mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
o platformă de unde cobora din nou. Atât de grea, atât de densă era tăcerea, încât Cipriano Algor își putea auzi bătăile inimii. Să mergem, își zise, Marçal o să tragă spaima vieții lui. Începu să coboare rampa, ajunse pe platformă, coborî rampa următoare, altă platformă, aici se opri. În față, două reflectoare așezate la extremități ca să nu lumineze direct interiorul, dezvăluiau forma ovală a intrării unei peșteri. Pe o terasă la dreapta se aflau două excavatoare mici. Marçal stătea pe un taburet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
el se distrează, ca și mine. Abia acum Înțeleg că nu avea parte de o bucurie adevărată. Participa ca unul care-și roade unghiile. Altfel spus, juca pentru a găsi măcar una dintre adresele acelea false, sau acea scenă fără rampă, despre care vorbește În unul dintre fișierele lui, numit „Vis“. Niște teologii de substituție pentru un Înger care n-avea să vină niciodată. FILENAME: vis Nu-mi amintesc dacă mi s-a Întâmplat să le visez unul În celălalt, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Tzara). După 1911, se înregistrează și o tendință de răspîndire în paginile unor publicații eclectice (Noua revistă română, Flacăra), prin intermediul unor persoane favorabile, din interiorul redacțiilor acestora (Constantin Beldie, Ion Pillat). Curînd, gazetele independente scoase de N.D. Cocea (Viața socială, Rampa, Facla) vor redimensiona pe coordonate social-politice atitudinea estetică „revoluționară”, stimulată, între 1913 și 1914, și prin intermediul cotidianului Seara. Doi dintre poeții activi în redacția acestor publicații - Tudor Arghezi și Ion Vinea - se vor lansa pe cont propriu, ca directori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
1910), condusă de Arghezi și N.D. Cocea. Temutul, vitriolantul pamfletar, condamnat în 1907 ca instigator al răscoalelor țărănești, participant la mitingurile muncitorești din Parisul începutului de secol (unde îi cunoaște pe Auguste Rodin și Anatole France), va iniția ulterior cotidianul Rampa (1911, orientat către problemele teatrale și artistice) și săptămînalul independent de orientare socialistă Facla, unde Cocea și Arghezi - proaspăt întors din Elveția, unde-l audiase pe Jean Jaurés - vituperează politicianismul burghez și tradiționalismul paseist, militînd pentru votul universal și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]