5,027 matches
-
totuși, o iubeam, Doamne, o iubeam nebunește! Atunci de ce nu puteam suferi alături de ea? De ce mi-era foame, iar pe ea o podideau lacrimile?) Nu-mi răspunse nimic, și, după ce mă ridicai de la masă ca să o mângâi pe păr, mă reîntorsei, ca să beau apă, să mănânc o banană, în sfârșit, să iau ceva ca s-o pot apoi săruta. (Aveam încă superstiția și pudoarea albului; de a nu vorbi cu gura plină, de a nu săruta cu buzele murdare etc, ca și cum
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
devreme, dispăruse fără ca nimeni să prindă de veste. Poate o aștepta vreo trăsură, pe una din străzile vecine, și se făcea nevăzută. Căci nici unul din toți cei care își puseseră ochii pe ea, și care, uneori văzând că nu se reîntoarce în grădină, porniseră s-o caute pe străzi, nici unul nu izbutise vreodată să dea de ea, de Leana... - Avea desigur pe cineva. Sau era îndrăgostită. - Așa spunea și ea, când vreunul din noi îi mărturisea, poate mai mult în glumă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în urmă, Ghibercea îi întinse un tub de celofan plin cu scobitori. Surprinse același gest la alți patru, și zâmbi. - Mulțumesc, spuse Pantazi. Mă bucur să văd că nu mi-ați uitat ticurile și tabieturile... Aș vrea totuși să ne reîntoarcem o clipă la principalii suspecți: Pantelimon, Zevedei și dra Irineu. Dacă e vorba de o acțiune, și deci de o organizație, înțeleg rolul drei Irineu, dar mai puțin pe al celorlalți doi sau trei, dacă numărăm și pe Ulieru... - În ceea ce privește
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dar nu izbuti să spună ce-ar fi vrut. În cele din urmă, resemnat, începu să pronunțe, la întîmplare, cuvinte scurte: ac, cuc, bou, om, pană, bale... A treia noapte avu un vis pe care și-l reaminti întreg. Se reîntorsese pe neașteptate în Piatra Neamț și se îndrepta spre liceu. Dar cu cât se apropia, cu atât creștea numărul trecătorilor. Recunoscu, în jurul lui, pe trotuar, mulți din foștii lui elevi, așa cum îi văzuse când se despărțise de ei, cu 10 ,20
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Omul ridică din umeri, apoi se îndreptă spre parc și se pierdu în întuneric. Dacă l-aș întreba mâine, își spuse, îmi va răspunde probabil că am visat. Și, totuși, sunt sigur că de data aceasta nu am visat..." Se reîntoarse în pat, închise ochii și-și spuse, ca pe vremuri, când suferea de insomnii: "în trei minute am să adorm!... Trebuie să adormi, se auzi gândind, căci mai ales în somn înveți bine. Visuri didactice, cum spunea astă-seară Profesorul; o să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
tot. Căută traducerea paragrafului și se convinse: nici o greșeală... Coborî din pat și se îndreptă spre bibliotecă. Voia cu orice preț să mai verifice o dată. Atunci auzi un glas necunoscut de afară, în dreptul ferestrei deschise: - Dar dumneata nu dormi? Se reîntoarse în pat, închise ochii cu furie, strîngîndu-și pleoapele, și repetă, în șoaptă: - Nu trebuie să mă mai gîndesc! Să nu mă gândesc la nimic!... - Asta ți-o tot spun din prima noapte de la spital, auzi. I se părea că începe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să schimbe cât mai repede subiectul, deși mi-e teamă că o să par indiscret. Ce mi s-a întîmplat în ultima săptămînă? Ce-au raportat plantonul și toți ceilalți? Profesorul se ridică din fotoliu și se îndreptă spre fereastră. Se reîntoarse după câteva clipe, gânditor. - Știu să se facă nevăzuți când trebuie, dar sunt toți la datorie, spuse. N-au raportat nimic senzațional: doar că aprinzi lumina de mai multe ori pe noapte, o aprinzi și o stingi foarte repede, după
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
transportați, incognito, într-o insulă din Mediterana, unde să poată rămâne ascunși, numai ei doi, câteva luni. - Până ce va trece ciclonul televiziunilor și al rotativelor, adăugă. În mai puțin de un an, lucrurile se vor uita, și ne vom putea reîntoarce fiecare la treburile noastre... Două săptămâni în urmă, erau instalați într-o vilă clădită după război, pe o colină, la câțiva kilometri de La Velette. Dar pregătirea și înregistrarea interviului se prelungea mai mult decât se așteptase. Veronica începuse să dea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-mi vină și mie rândul, eu ce-am să povestesc? Să le spun ce mi s-a întîmplat, o dată, noaptea, la stînă? Ieronim își trecu din nou mâna, nervos, prin păr. - A intervenit ceva, și spectacolul a dispărut. S-a reîntors în neant. A lăsat loc altor probleme, unele mai banale, altele, mai precis una din ele, extrem de importantă, capitală. Nu ghicești? Ai făcut să intervină, recunosc, fără voia dumitale ideea morală: diferența dintre coleoptere șl fluturi. - ... Și lepidoptere, preciză Iconaru
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Bătea doar vîntul!... Ieronim îl privi absent, visător. - Au fost, frate Iconaru, dar pentru că n-ai vrut să crezi în existența lor de sărmane duhuri, blestemate să cutreiere podul casei Calomfir, au încetat să fie; pur și simplu s-au reîntors în neființă... Antim își scoase nervos ochelarii și, ținîndu-i strâns între degete, ridică mâna, amenințător: - Ieronim! șopti. Te rog, încetează. Ça suffit! Ieronim se repezi spre fotoliu și, înainte ca Antim să prindă de veste, îngenunche, apucă mâna și i-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
toți, evident, nu numai vocea, ci și cuvintele pe care le spunea, pentru că nu înțelegeau întotdeauna prea bine ce voia să spună, înțelegeau, doar, că el, Ieronim, oricând se poate furișa aici, în fundul peșterii, în adâncul mării, și se poate reîntoarce cu prietenii lui, care sunt mulți, de la delfinii și caii-de-mare cu care se joacă în fiecare dimineață, până la ființele nevăzute pe care, din fericire, numai el le poate vedea. Eglantina, cu ochii de sticlă și buzele de porțelan, și chiar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
drogului, și-a făcut ea mai întâi, apoi ceea ce a mai rămas în seringă i-a dat Florentinei. Ea n-a prea vrut să ia doza, dar la insistențele celeilalte fete, a acceptat să-și facă și ea o înjecție. Reîntorcându-se la masă, a aflat că ceea ce a luat este heroină și că este datoare o sumă de bani. Vali s-a prefăcut că plătește el unuia din grup, urmând ca ea să-i dea lui banii. Florentinei nu-i
FLORENTINA ŞI TRAFICANTUL DE DROGURI. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Gabor Andreea, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2013]
-
declinul unei mișcări ce parcă și-ar dori descătușarea de un invizibil lanț care-l ține captiv într-o neputință mecanică zbuciumată. Intensitatea efortului său muribund determină clipe când acele mâini ce absentează descomplectând și sluțind întregul par a se reîntoarce în familiaritatea funcționalității lor, par a crește din nou sub astrul dorinței de normalitate. Bustul uman lipsit de mâini se așează pe talgerul înțelegerii profunde contrabalansând normalitatea pe care și-o dorește ființa umană incomplectă. Acest bust relevă fragilul ce
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
este al meu, iar Sophie este nevinovată ? Dacă este vinovată, lucrurile sunt în mare cum le am descris. Dar dacă este nevinovată ? 11 septembrie 1916 Astăzi a fost rândul lui Spiridon să iasă din spital. Ar urma deci să se reîntoarcă la regimentul lui, ceea ce o face pe madam Ana să se zbată, de o săptămână de zile, cum spune poporul, ca în gură de șarpe. Pe lângă bocetele ei, au urmat rugămințile lui Margot. Chiar Sophie a venit după dejun să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
În casă. După doar cinci zile sînteți stăpîni pe voi și nu mai aveți nimic șovăielnic. Îi faceți semn tipului cu papion și vestă de la bar să vă aducă nota și apoi Îi lăsați pe masă, după ce el s-a reîntors la lustruit pahare, puținele hîrtii pe care le mai aveți prin buzunare și care nu acoperă decît jumătate. Vă ridicați tacticos, zîmbindu-i și făcîndu-i un semn prietenos cu mîna din ușă, ți-am lăsat banii pe masă. În clipa În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
adevărat ce se Întîmplă. Trebuia rămînem acolo să auzim și noi ce se vorbește. Nu cred că se uită cineva urît la noi. Noi nu sîntem armata, sîntem niște animale speriate, niște gîngănii, niște prăpădiți la fel ca ei. Mă reîntorc la cartea mea, o vreme turuie singur, apoi tace. — Tu ce faci acolo? mă Întreabă el ușor iritat. — Citesc, răspund Într-un tîrziu. — Ce citești? Ridic mîna În care țin cartea și Îi arăt coperta. — AÎÎÎ..., declară el neconvins, privindu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
murit; soțul a murit la rândul lui sau s-a făcut nevăzut, lăsând în urmă-i un copil, fetița neglijată de care vorbise Gabriel și de care, pare-se, Rozanov se sinchisea și mai puțin. John Robert Rozanov s-a reîntors pentru un timp în Anglia și a predat la Universitatea din Londra, unde George McCaffrey i-a fost student. Mai târziu, filozoful s-a reîntors în America, unde l-a urmat și George, în acea călătorie descrisă de Brian ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de care, pare-se, Rozanov se sinchisea și mai puțin. John Robert Rozanov s-a reîntors pentru un timp în Anglia și a predat la Universitatea din Londra, unde George McCaffrey i-a fost student. Mai târziu, filozoful s-a reîntors în America, unde l-a urmat și George, în acea călătorie descrisă de Brian ca „lipsită de succes“. În perioada cât predase la Londra, Alex nu-l mai văzuse pe Rozanov. Avea necazurile ei și dorea să-și ascundă nefericirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ei: o amprentă, o vagă fantomă vie, tainica dublură persistentă a unui bărbat care nu o mai preocupa. Dar acum această dublură se dislocase și i se plantase în primul plan al imaginației, la vestea că John Robert Rozanov se reîntorcea la Ennistone. Era oare posibil să se reîntoarcă pentru ea? — Ce talmeș-balmeș îngrozitor! exclamă George. Obișnuia s-o tachineze pe Diane pentru neglijența ei. Acum privea cu oarecare satisfacție la dezordinea și mai accentuată din cameră. — Ai mai văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dublură persistentă a unui bărbat care nu o mai preocupa. Dar acum această dublură se dislocase și i se plantase în primul plan al imaginației, la vestea că John Robert Rozanov se reîntorcea la Ennistone. Era oare posibil să se reîntoarcă pentru ea? — Ce talmeș-balmeș îngrozitor! exclamă George. Obișnuia s-o tachineze pe Diane pentru neglijența ei. Acum privea cu oarecare satisfacție la dezordinea și mai accentuată din cameră. — Ai mai văzut-o pe Stella? întrebă Diane. — Nu. Am avut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
telefon. — N-ai decât, uite telefonul acolo. — Dumnezeu să le binecuvânteze pe femei, niciodată nu condamnă un bărbat. Bărbații te judecă, femeile nu. Ce ne-am face fără ele? Lumea de seninătate și de iertare a femeilor, la care ne reîntoarcem, răniți în războaie! Voi consolați și însuflețiți imaginea noastră despre noi înșine. — Și ce-i cu imaginea noastră despre noi înșine? Voi n-aveți așa ceva. Imaginile voastre nu-s decât iluzii. — Tu crezi că femeile... — O, te rog, problemele femeilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
școală elementară din Ennistone (azi, din păcate, defunctă), apoi a plecat la Oxford. După absolvirea colegiului, și-a făcut studiile superioare în America, după care a predat filozofia, întâi în California, după aceea la New York. După un timp s-a reîntors să predea la Londra, pe urmă s-a stabilit din nou în America, de unde făcea în mod regulat vizite prelungite pe scena filozofică londoneză. Cum menținuse relații afectuoase cu părinții săi, putea fi văzut adeseori la Ennistone, atâta timp cât trăia mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
A mai scris o cărțulie, considerată clasică, despre corăbiile grecești și luptele maritime. (În John Robert se ascundeau un inginer ca și un matematician.) Mai târziu, i-a uimit pe toți scriind o carte despre Luther. După care, s-a reîntors la filozofie. Există unele divergențe de păreri în legătură cu această din urmă fază. Unii pretindeau că ar fi devenit un neoplatonician. Ce-i sigur e că a publicat niște fragmente dintr-un studiu despre Plotin. Alții afirmau că „ar fi apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Nu-și urmă părinții pe ușa care ducea afară. Spre deosebire de mama lui, nu se grăbea deloc să înoate. Dimpotrivă, îi plăcea acea specială tensiune înainte de înot care face ca totul să-ți apară viu și straniu și, oarecum, încetinit. Se reîntoarse pe promenadă, vag conștient că erau câteva persoane pe care le cunoștea (sau care, mai curând, îl cunoșteau pe el - doamna Osmore, de pildă), așezate la măsuțe. Dar Adam se feri să privească într-acolo. Avea oroare de conversație, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu gura deschisă. Apoi, în imediată legătură cu această senzație, devenise conștient (sau își imaginase, ori își amintise) că în timpul nopții ceva se prelinsese afară din gura lui, se târâse prin cameră și pe tavan, și pe urmă i se reîntorsese în gură; ceva, o vietate ca un crab sau un vierme cu gheare. Convingerea aceasta devenise extrem de vie și era însoțită, ca acum, de pildă, când își închisese repede gura, de un gust de fiere care i se ridica din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]