5,519 matches
-
interesantă aceea dedicată lui Ioanid Romanescu. Sunt discutați și câțiva poeți care și-au definit profilul în ultima perioadă, precum Gheorghe Izbășescu, Gabriela Crețan, Iulian Boldea, Mircea Drăgănescu, Lucian Vasilescu ș.a. Proximitatea lui Eminescu (2000) oferă o imagine caleidoscopică a receptării poetului de către critica și istoria literară actuală, autorul înscriindu-și aici și contribuțiile personale. De pildă, în eseul Eminescu, Shakespeare și modernitatea tradiției, G. emite opinia că poetul român nu este doar un romantic atașat legilor clasice ale armoniei și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287264_a_288593]
-
a cunoașterii sensibile. Pe de altă parte, problema sensurilor multiple ale termenului a fi abordată în disertație a avut o importanță hotărâtoare în constituirea interogației heideggeriene asupra ființei, fapt menționat în mod repetat de Heidegger în scrierile lui autobiografice. În ceea ce privește receptarea acestor scrieri, trebuie spus că în timp ce intenționalitatea și, în genere, psihologia brentaniană au fost cercetate constant de către fenomenologi și, în ultimii 50 de ani, de către filozofii analitici, problematica aristotelică a multiplelor sensuri ale ființei tratată de Brentano în prima lui
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ale ființei tratată de Brentano în prima lui scriere a fost analizată exclusiv de către cercetătorii interesați de geneza gândirii heideggeriene. Franco Volpi (4. 10. 1952-14. 04. 2009) a fost principalul promotor în ultimele patru decenii al acestei direcții hermeneutico-fenomenologice de receptare a disertației brentaniene și a gândirii heideggeriene. Într-o serie de studii și cărți scrise în italiană, germană și franceză începând din 1976, el a pus în lumină faptul că pentru a înțelege în mod adecvat viziunea heideggeriană asupra ființei
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
raporturilor dintre Aristotel, Brentano și Heidegger sunt cu totul relevante din acest punct de vedere întrucât se înscriu în tradiția unei universități care s-a remarcat de-a lungul timpului ca fiind unul dintre cele mai importante centre europene de receptare și continuare a gândirii aristotelice amintesc aici numai aristotelismul din Padova secolelor XV-XVI, la care Franco Volpi face discret aluzie în studiile lui. În al doilea rând, Franco Volpi a crezut cu fermitate în romanitatea filozofiei, în ideea că filozofia
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
fi de neconceput atât Nietzsche, cât și Wagner, și de asemenea tot ceea ce au reprezentat aceștia pentru cultura germană. În legătură cu problema noastră, ar trebui să arătăm în ce măsură tematizarea schopenhaueriană a Nimicului, chiar și în absența conceptului de "nihilism", a influențat receptarea unui astfel de fenomen la Nietzsche. În orice caz, Nietzsche consideră pesimismul schopenhauerian și contopirea dureroasă cu Nimicul pe care acesta o determină ca pe o formă de "nihilism pasiv", ca pe o slăbire a spiritului. Același lucru este valabil
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
a reconstrui rațiunea pe noi baze și de a cuceri un concept de humanitas nou și mai profund, capabil să satisfacă exigențele vieții cărora Nietzsche le dăduse curs. Mai puțin spectaculoasă și mai discretă, dar nu mai puțin importantă, este receptarea nihilismului nietzschean la Robert Musil. Asemenea multor scriitori din generația sa, Musil l-a citit pe Nietzsche de foarte tânăr, la optsprezece ani. În Omul german ca simptom (Der deutsche Mensch als Symptom, 1923), el însuși afirmă că Nietzsche s-
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
cu adevărat, percepem atmosfera crizei evocate de Nietzsche, pe care o respiră și Heidegger și care condiționează pathosul modului său de a filozofa, dar nu observăm încă referirea precisă la corpusul textelor și fragmentelor nietzscheene. Am văzut în ce mod receptarea operei lui Nietzsche a contribuit la caracterizarea climatului epocii, marcate de nihilism, relativism, deziluzie și Kulturpessimismus. Problemele deschise în perioada "post-Nietzsche" trebuiau să se intersecteze inevitabil cu reflecția tânărului Heidegger care îndemnat de exigențe filozofice autentice, mai ales de studiul
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
despre faptul că în opera sa par să se atingă și să conviețuiască două extreme incompatibile: un nihilism radical, pe de o parte, și abandonarea în brațele viziunii inspirate, dacă nu ale misticismului, pe de alta. Iată de ce, atunci când în receptarea învățăturii heideggeriene urmăm una dintre perspective, ne vedem confruntați cu problemele pe care cealaltă le deschide. Radicalizarea interogării filozofice, care investește și consumă totul, determină pe de o parte accelerarea dezagregării, potențarea nihilismului. Pe de alta, când o asemenea dezagregare
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
schimbări importante devin posibile. Voința schimbărilor radicale exista. Câteva direcții generale - integrarea în lumea occidentală, asimilarea modelelor occidentale - au fost acceptate de marea masă a colectivității. De asemenea, a existat un entuziasm larg cu privire la acceptarea/solicitarea suportului occidental și la receptarea strategiei/programelor oferite de Occident. Nu erau însă foarte clare opțiunile mai specifice și nici pașii care urmau a fi făcuți. În acest nou context, actorii interni au inițiat un proces de clarificare. În ceea ce privește însă precizarea opțiunilor strategice, se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
primă încercare de reabilitare a lui Cioran într-o epocă în care acest subiect stârnea scandal. Cu deosebire două capitole rețin atenția. Primul, Emil Cioran și românii, românii și Emil Cioran, este de fapt o anchetă care ia în discuție receptarea lui Cioran după război. Un studiu document care strânge laolaltă, în urma unei informări serioase, toate datele despre campania dusă împotriva lui Cioran între anii 1959 și 1962, câteva nume mari, Lucian Blaga ori Nichifor Crainic, fiind invocate aici în spiritul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285569_a_286898]
-
marketing cu acronimul A(tenție)I(nteres)D(orință)A(cțiune)21, iar analiza oricărei imagini vizuale corporatiste va include resurse semiotice în fiecare dintre cele patru componente ale deciziei. Alte două aspecte importante în analiza semiotica sunt centrarea pe receptarea publicurilor implicate și pe schemele care se activeaza mental în cadrul procesului de interacțiune cu obiectele-semn. ÎI.2. Comercializarea identității vizuale britanice prin parfumuri marca Burberry 22 Robert Goldman (1992: 50) consideră că reclamele pentru parfumuri prezintă un univers social locuit
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
și negociere a vizualului" (Schirato, Webb 2007: 14), pe care il considerăm o contopire între a vedea și a privi. Orice text și discurs vizual pot fi înțelese prin opoziția binara între vaz, pe de o parte, și percepția și receptarea elementelor vizuale, pe de altă parte. Dacă Schirato și Webb (2007: 1-2) fac distincția între primul termen, asociindu-l cu un proces fiziologic natural, și al doilea, corelându-l cu istoria, cultura, contextul, obiceiurile unei persoane, H.-R. Shaïri și J.
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
Metaphors We Live By, Chicago, Chicago University Press Lacouture, Jean (2007), Paroles de Présidents, Paris, Dalloz Langacker, Ronald W. (1991), Concept, Image, and Symbol The Cognitive Basis of Grammer, Berlin, New York, Mouton de Gruyter Larson, Charles U. ([2001] 2003), Persuasiunea receptare și responsabilitate, trad. de Odette Arhip, Iași, POLIROM Lotman, Jurij (1990), Universe of the Mind: A Theory of Culture, trad. de Ann Shukman, Bloomington, Indiană University Press Makaryk, Irene R. (ed) (1993), Encyclopedia of Contemporary Literary Theory: Approaches, Scholars, Terms
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
caută să dezvolte domeniile concurențiale și să le identifice noi fenomene. Telegrafia și dactilografia sunt sarcini complexe, cercetările asupra lor ducând până la începerea lucrărilor experimentale asupra abilităților. Bryan et Haret - părinții cercetării asupra abilităților complexe au studiat învățarea emisiei și receptării codului morse; ce i-a intrigat a fost aceea că formele de învățare pentru recepție aveau etape în care perioadele de învățare alternau cu cele de stagnare. Explicația a fost că abilitatea complexă implică o ierarhie a obișnuințelor, în care
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
Cercetările au arătat că unele persoane învață mai bine prin mișcare decât prin indicații vizuale sau verbale, de asemenea, prin manipularea unor părți ale corpului în timpul mișcării. Din acest studii se desprind unele principii privind ghidarea manuală în instruirea și receptarea abilităților motrice: 1. Când se oferă ghidare manuală în abilitățile fizice, instructorul trebuie să se poziționeze astfel încât cadrul său vizual de referință să fie același cu al elevului. 2. Mișcările trebuie să fie fie anticipate de către instructor. 3. Ghidarea manuală
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
act de vorbire se Înscrie În schemele de funcționare a limbii fixate de tradiție. Aceste scheme sînt bine ancorate În mentalul colectiv prin normele implicite de funcționare a limbii; Încălcarea acestor norme se soldează (se poate solda) cu devieri În receptarea mesajului, sau chiar cu imposibilitatea decodării mesajului. Vom ilustra cu exemple din domeniul numelor de persoane. În limba română numele de persoană nu au plural, ca atare folosirea lor la plural atrage modificări de sens: Am doi Grigorești Înseamnă nu
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
1986, 32; Liviu Petrescu, „Lucian Blaga. Mitul dramatic”, ST, 1986, 8; Iosif Cheie-Pantea, O carte în dezbatere: Eugen Todoran, „Lucian Blaga. Mitul dramatic”, O, 1986, 35; Al. Tănase, Mitul arhaic, RL, 1987, 29; Marian Odangiu, Eugen Todoran - alt unghi al receptării, O 1989, 13; Adrian Dinu Rachieru, Cheia filosofală, LCF, 1989, 15; Ioana Em. Petrescu, Conceptele gândirii poetice. De vorbă cu Eugen Todoran, ST, 1989, 6; Mircea Popa, Eugen Todoran și Cercul Literar de la Sibiu, ST, 1994, 1-2; Mircea Popa, Un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290206_a_291535]
-
pentru aderare, de a continua reformele (în special instituționale), dar mai ales în planul retușării mentalităților, dată fiind tendința generală de evoluție spre globalizare. Din structurarea răspunsurilor subiecților investigați de noi în 1994-1995 și 2003-2004 se desprind următoarele: a) dorința receptării sarcinilor de serviciu pentru o bună inserție în structurile externe ale UE, NATO și altor organisme (ONU, UNESCO etc.); b) perceperea unei atitudini în plan declarativ de maturitate și inovație, de interes pentru activitățile prezente, pentru viitorul individual și instituțional
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
în ochii membrilor colectivității tipul de personalitate legat de un anume status (social, etnic, de apartenență sexuală etc.) se confirmă poate fi explicat în parte și prin fenomenul de falsă percepție: o persoană oarecare trebuind să aibă un portret specific, receptarea și interpretarea atitudinilor și actelor sale de conduită vor fi distorsionate în favoarea imaginii-stereotip prezente în grup, adică tipurile respective sunt uneori mai degrabă în ochii și mintea grupului decât în realitate. Cele două explicații se află îndeobște în raport de
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
într-o lumină favorabilă în fața altora, va conta de asemenea ce tip de gândire folosim, motivație numită „de impresie”. Mecanismul schimbării de atitudini prin persuasiune este neîndoielnic unul foarte complex. Are această caracteristică și pentru că în situațiile obișnuite transmiterea și receptarea de mesaje nu operează într-un „vid”, într-un spațiu lipsit de alte variabile. Recunoașterea complexității reprezintă însă doar un pas în cunoaștere, întreprinderea dificilă fiind aceea de a o descifra, de a dezvălui dacă nu toate detaliile ei, măcar
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
etnice. Explicațiile nu rezidă atât în natura biologică sau într-un dat imanent, cât în socializare și în condiționările sociale acute (șomaj, sărăcie, lipsa de educație). O atenție specială a fost acordată diferențelor dintre bărbat și femeie în promovarea și receptarea violenței. La nivel de folclor, în reprezentările stereotipizate despre bărbat și femeie, deosebirea majoră este aceea legată de agresivitate. Cercetările atestă ca reală această diferență. În timpul unor lupte de stradă, în violența ilegală, în jocul copiilor și în alte împrejurări
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
noțiunea de securitate socială. 3. Structuri (rețele) și procese grupaletc "3. Structuri (rețele) și procese grupale" 3.1. Comunicarea în gruptc "3.1. Comunicarea în grup" 3.1.1. Caracteristicile comunicăriitc "3.1.1. Caracteristicile comunicării" Comunicarea - adică transmiterea și receptarea de mesaje ce conțin informație inteligibilă pentru participanții la ea - este un fenomen fundamental al vieții, prezent nu doar la oameni, ci și la nivel infrauman. În lumea animalelor, circulația informației ia forme fizice concrete (chimice, acustice etc.), pe când în
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
Kardiner, A. (1939), The Individual and His Society, Columbia University Press, New York. Kohn, M. (1959), „Social Class and Parental Values”, American Journal of Sociology, LXIV, ianuarie. La Piere, R. (1935), „Attitudes versus actions”, Social Forces, 13. Larson, Ch. (2003), Persuasiunea. Receptare și responsabilitate, Editura Polirom, Iași. Latané, B. (1981), „The psychology of social impacts”, American Psychologist, 36. Latané, B.; Darley, J. (1970), The unresponsive bystander, Appleton-Century-Crofts, New York. Lazarsfeld, P. (1957), „Public opinion and classical tradition”, Public Opinion Quarterly, 21. Le Bon
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
stoicismului... Philodem inovează și în ceea ce privește muzica. Filosofia antică e săracă în această privință. Pot fi citați Pitagora și Platon, desigur, dar mai ales pentru că, în acest domeniu, au examinat chestiunea Cifrei și a Numărului, a Armoniei, și mai puțin problema receptării sunetelor de către un corp capabil de percepție, deci de emoții, de senzații și, în final, de plăcere... Muzica pitagoriciană a Sferelor sau Armonia platoniciană a Sufletului sunt categoric opuse teoriei jubilatorii asupra muzicii pe care o formulează Philodem. Bineînțeles, Epicur
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
traducerea cărții lui Agapie Landos în câteva limbi slave și în limba română se stabilește un contact direct cu un vechi material literar, deosebit de prețuit în țările apusene. Mântuirea păcătoșilor „a cunoscut la români o difuzare cu totul deosebită în comparație cu receptarea sa la popoarele slave ortodoxe din sud-estul Europei” (Liviu Onu). Numai la Biblioteca Academiei Române se păstrează peste o sută de manuscrise cuprinzând variante diferite, cărora li se adaugă alte zeci de manuscrise răspândite prin diferite biblioteci dinăuntrul sau din afara granițelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287994_a_289323]