3,066 matches
-
vâltoarea vremii de C. Fetescu și Călător către o sută de ani de I.N. Oprea, urmate de recenzia „Vânturi și valuri” de I. Popescu-Sireteanu, autor Al. Mănăstireanu (pag.1617). Vasile FETESCU Al. Mânăstireanu Călător...prin vâltoarea vremii (vol.III) Am recitit cartea profesorului Al. Mânăstireanu - Călător... prin vâltoarea vremii (vol. III) pe care am parcurs-o cu un spor de plăcere și interes, în intenția de a-i face prezentarea pentru revista Academia Bârlădeană. Acum, la a doua lectură, cartea și-
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
o creație științifico-literară pe măsura dorinței și puterii sale de muncă. Autograful de la care pornesc mi se adresa astfel: „Domnului Alexandru Mănăstireanu, care cunoaște atât de bine viața satului românesc”. M-am gândit mult la autograf, am citit și am recitit conținutul volumului trimis și mi-am formulat mental anumite judecăți de valoare a pieselor cuprinse, precum și mesajul ce-l inducea volumul în întregime. Cât de amănunțită, de stăruitoare și mai ales de aprofundată a acestei probleme generale a satului românesc
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
l-a salvat fără a se preta la compromisuri. Apare ca un desăvârșit organizator, lăsând urme durabile pe unde a trecut în munca sa. în ziua următoare am început recenzia, lucrând între orele 913, am realizat circa 6 pagini, am recitit textul și sper să fie ceea ce mi-am propus. Nu mă așteptam să-mi meargă pixul atât de sprinten, de lejer. M-am eliberat de o grijă de suflet pentru un om care mia cunoscut scrisul prin I.N. Oprea și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
privind scrisul meu. Abia terminase memoriile de scris, se cunoștea după voce că era epuizat și la 29 decembrie 2009 a trecut în lumea umbrelor și a amintirilor. Dumnezeu să-l odihnească în pacea veșnică! După odihna de prânz am recitit și mai atent scrisul și constat cu satisfacție că nici nu am adăugat ceva, dar nici n-am redus din ceea ce scrisesem, semn că am prins un moment favorabil de lucru. Reamintindu-mi de vizita d-nei Pândaru din noiembrie 2009
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
recenzii corectate, bune de tipărit. Îi dau și volumele respective pentru scanarea coperților. Primisem anterior de la Serghei Coloșenco volumul „în moara mea”, de dl. Ion Popescu-Sireteanu și l-am citit galopant, restituind o cu regret că n-o mai pot reciti și, la două ore după aceasta, în cutia poștală găsesc volumul împricinat. Strașnică bucurie pentru care am mulțumit imediat telefonând la Pitești. În orele după-amiezii mă relaxez la T.V.R. cu emisiuni selective. O știre anunță decesul Margaretei Thatcher - Doamna de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
să fim mai mult timp împreună. Joi, 25 noiembrie. Ieri n-am consemnat nimic. M-am relaxat. Astăzi am conceput eseul: „Un om ce-mi amintește de copilăria mea, îndepărtată”. Am lucrat neîntrerupt între orele 9-13, realizând opt pagini. Am recitit textul și pare mulțumitor. După amiază mă mai uit prin text cu atenție și rămâne în forma inițială. Între timp m-au sunat din Iași I.N. Oprea și d-na Ana Dumitrescu, cu vești bune și cu îndemnuri stăruitoare pentru
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
acolo unde te afli atât de departe de România, gândul la țara de obârșie să nu te frământe, cu toate că ai avut o serie de nemulțumiri și neîmpliniri sufletești, mai ales în regimul comunist totalitar de tristă amintire. Am citit și recitit rândurile cu atenție și cu o adevărată plăcere și bucurie, pentru că veneau de la o distanță colosală și mai ales din partea unei cunoștințe din ziua I de Paști în 1992, la Biserica Română din Paris. Și astăzi îmi stăruie în memoria
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pentru voi omul care a transmis celor din jur frumosul - frumos al vieții!... Căldura dragostei mele doresc să vă încălzească inimile și sufletele, pentru a rezista asprimii climei din ospitaliera și îndepărtata Canada! Cu dragoste, Al. Mânăstireanu Am citit și recitit cu atenție aceste rânduri și printre rândurile inserate am descoperit unele stări sufletești deosebite care au dus la conturarea unei persoane ce și-a dorit imensa căldură a căminului părintesc, dar n-a avut parte de așa ceva. A jinduit după
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
a unei înzestrări anume, la un nivel mai înalt. Piesa cu pricina, un fel de baladă a unei mari iubiri, m-a impresionat prin volum și calitate. Sub titlul „Extaz și agonie” am avut bucuria rară să citesc și să recitesc 115 versuri care m-au impresionat prin frumusețea și mai ales prin imensa cantitate de simțire cu ajutorul căreia își dezvăluie o mare iubire, ridicându-l la extaz, dar și la o enormă suferință prin trădarea sentimentelor sale cele mai pure
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cărți de Milan Kundera, scriitorul ei preferat, Cartea Râsului și a Uitării și Viața e În Altă Parte. Pe unele din ele le vedea pentru prima oară, pe altele Însă le citise cu ani În urmă și voia să le recitească. Până la urmă, Armanoush știa, poate nu rațional, Însă instinctiv, că rezistența opusă de familia Tchakhmakhchian pasiunii ei pentru cărți avea o sursă mult mai adâncă și mai Întunecată decât simpla nevoie de a-i reaminti preocupările fetelor de vârsta ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să se tortureze cu Întrebări de genul ăla, dacă pe ecranul strălucitor n-ar fi apărut rândurile următoare. Spune-ne, Doamnă Sufletul-Meu-Surghiunit, de când ai ajuns În Turcia te-ai mai gândit la Paradoxul Ienicerilor? El era! El! El! Armanoush a recitit cele două rânduri, după care a scris: — Da, m-am gândit. Însă apoi n-a știut ce să mai scrie. Ca și când și-ar fi dat seama de ezitarea ei, Baron Baghdassarian a continuat. E foarte frumos din partea ta că te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Își spunea adesea: „Îmi place viața pe care o duc. Îmi place neorînduiala, Îmi place neliniștea“. Nu avea Încă de-a face cu ceea ce cărțile de psihiatrie numesc destinul inexorabil al melancolicului. Pentru a-și face curaj să termine cartea, recitise cîteva din scrisorile emoționante și afectuoase pe care i le trimisese René Char către sfîrșitul vieții, mai ales cea În care Îi spunea: „Stărui pe lîngă zeițele și zeii pădurii să binevoiască să-ți fie alături la scrierea viitoarei tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
o frază care-l agasa pe fiu: „Am exclus tot ce e brutal, tot ce e lipsit de respect la adresa cititorului și Îl face să se bălăcească În noroi!“. De n-ar fi fost decît fraza aceea! François avea să recitească toată cartea. Se bucura că va putea confrunta părerea lui de astăzi, aceea a adultului devenit la rîndu-i romancier, cu analizele pe care le făcuse tatăl lui unor romane care dovediseră preocuparea de a Înfățișa condiția omului În diverse momente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mai puțin teribili. Pur și simplu nu mai știa pe unde să calce În vălmășagul acela. Delphine Îi spusese: „Cum poți lucra acolo Înăuntru? Pentru mine, e ca o prefigurare a infernului“. Își notase pe o foaie de hîrtie: „De recitit Aurélia, de regăsit descrierea camerei lui Gérard de Nerval. De văzut ce are În comun cu Încăperea În care scriu. Dacă mi-aduc bine aminte, vorbește de dezordine, un talmeș-balmeș ca acela al doctorului Faust - doar era traducătorul lui Goethe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În care Își va accepta trecutul așa cum Îl trăise, se va simți mai bine. Dacă va ieși cumva mai tîrziu În cursul zilei, va lua cu el romanul lui Caldwell, Dragostea și banii, două lucruri de care ducem mereu lipsă. Recitea cartea aceea o dată pe an de cînd i-o oferise tatăl lui. Personajul principal este un scriitor care, Între două cărți, se amorezează ca un dobitoc de prima femeie care i-a ieșit Înainte, În cazul respectiv o cocktail-girl de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
grabă În Întuneric pe bucățele de hîrtie fără să-mi iau ochii de la ecran. La Început era greu, trebuia să mă descurc rapid ca să notez numele tehnicienilor de pe generic („mulțumește-te cu operatorul“, Îmi spunea el) și nu izbuteam să recitesc ce scrisesem („trebuie să recitești ce ai scris imediat, de cum se aprinde lumina“). N-am mai plecat de atunci la cinema fără să-mi strecor În buzunar cîteva fișe din carton alb lucios. E un obicei cu care am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de hîrtie fără să-mi iau ochii de la ecran. La Început era greu, trebuia să mă descurc rapid ca să notez numele tehnicienilor de pe generic („mulțumește-te cu operatorul“, Îmi spunea el) și nu izbuteam să recitesc ce scrisesem („trebuie să recitești ce ai scris imediat, de cum se aprinde lumina“). N-am mai plecat de atunci la cinema fără să-mi strecor În buzunar cîteva fișe din carton alb lucios. E un obicei cu care am rămas. Chiar dacă tata mai văzuse filmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În fundul grădinii și, la fel ca Gide, tot cu fiul unei portărese! „Unul lîngă celălalt, dar nu unul cu celălalt, totuși“, scria Gide. Și eu la fel! În pofida impreciziei artistice cu care Își Înconjoară dezvăluirea, cred astăzi, după ce i-am recitit textul, că Gide și celălalt prichindel (nu-i precizează vîrsta) Își pipăiau fiecare cocoșelul personal, În timp ce eu și puștiul cu care mă găseam n-am făcut altceva decît să ne arătăm unul altuia posteriorul. Trebuie să fi avut cam șapte-opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
din compunerile mele. — Iată peste ce a trebuit să dau În corespondența de azi-dimineață. — Ți-a trimis cineva compunerea mea prin poștă? Încep să prind nădejde. Compunerea aceea era plină de tot soiul de găselnițe. Tata s-a așezat. A recitit cîteva dintre frazele mele. Desigur, acelea care l-au bulversat cel mai mult. Se Întoarce spre mama și, cu un aer complet depășit, Îi arată lucrarea mea: — François a citit Greața, e evident. Aș fi vrut să-i răspund: „Firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
las pervertit de autori bănuiți de aplecări demonice. De ce să căutăm În alte părți ceea ce avem la Îndemînă? Dacă aș vrea să domnească pacea, bucuria și iubirea În casă, n-aș avea altceva de făcut decît să citesc și să recitesc Paternitate veselă. SÎnt menționat Într-un paragraf În care autorul se uită la mine cum dansez În fața păpușilor surorii mele mai mari. Potrivit contextului cu pricina, am trei ani și intervin În momentul În care tata Își spune că, avînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
un glob de cristal: o fată tînără mă aștepta ținînd În mînă o culegere de poeme de Rilke. Ea mi-ar spune: „Vezi, colo sus, acele pășuni ale Îngerilor printre brazii Întunecați?“. Cum ar putea fi penetrarea un păcat? Am recitit o frază a lui Paul Claudel transcrisă Într-un carnet pe care-l aveam mereu asupra mea: „Paradisul care ar consta În posedarea totală a unei femei și cucerirea, ca țel supreme, a acelui trup și a acelui suflet nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
răspund că drumul era deja plătit chiar de expeditor. Îl mai ajutam pe tata și la corectarea șpalturilor articolelor și cărților lui. Ortografia mea devenise la fel de bună ca a lui. Găseam regulat greșeli de tipar În paginile pe care le recitise. Era redactor-șef al unei reviste lunare de bibliografie și de critică pe care el o fondase și pe care o numise Cărți de astăzi. Nici un articol nu era semnat. El le redacta aproape pe toate. Cărți de astăzi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Grasset: sîntem În anul 1958 și fiecare editură Îi datora catolicismului o parte deloc neglijabilă din fondul ei de comerț, cu cîțiva ani Înainte de a renunța la el În beneficiul științelor umane. Articolul meu e foarte prost - tocmai l-am recitit - și-mi permite să-mi dau seama că eram Încă profund Înregimentat, foarte preocupat de Revelația vieții veșnice (majuscula e de la mine), neîndoindu-mă de faptul că se cuvenea, Înainte de orice, să caut Împărăția cerurilor, restul fiindu-ne dăruit pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pe care am primit-o? - Da, da, am văzut-o În corespondența de azi-dimineață“. A trebuit să scot eu Însumi scrisoarea din plic și s-o despăturesc pentru ca el să consimtă să arunce o privire: „Nu vrei să citești?“. O recitisem de cîteva ori și l-am văzut pe tata citind-o atît de rapid Încît m-am Întrebat dacă avusese timp s-o priceapă. A Împăturit-o la loc și mi-a Înapoiat-o de parcă i-aș fi Împrumutat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mine la farmecele Anei Augustina spusese cu glas tare: „A, nu! Nu vrem un recital poetic aici!“. Ea venise apoi după mine: „Ce ți-a venit să mă pui să vorbesc Întruna? Era jenant. Studiasem piesa anul trecut și am recitit-o În după-amiaza asta, altfel n-aș fi știut ce să-ți răspund. Eu sînt timidă, François...“. Rostise numele meu! Nu mă cunoștea propriu-zis, dar mi se adresase spunîndu-mi François! În gura ei, numele meu devenea o formulă incantatorie. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]