3,311 matches
-
Nici nu avea cum, la momentul ăsta. Nu mai era omul care fusese, și asta numai dacă te gândeai la ce-i făcuse ea. Simplul fapt că-i accepta compania o uimea și o făcea să se simtă rușinată și recunoscătoare. Nu știa ce însemna noua lor legătură și cu ce s-ar putea alege el din asta, asta dacă se va alege cu ceva. Pentru ea, întâlnirile cu el însemnau diferența între a rămâne pe linia de plutire și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ce? întrebă ea, sperând pe jumătate că ăsta ar putea fi un răspuns. El se uită în altă parte, jenat. —Muncă de birou. Avem nevoie de două mâini pricepute, competente. Poate să strângi și niște fonduri. Ea încercă să zâmbească, recunoscătoare. Normal, strângere de fonduri. Esența oricărei fișe de post a națiunii, de la copiii de școală până la președinte. Avem nevoie de oameni care să-i facă pe ceilalți să se simtă bine în pielea lor. Experiența în relațiile cu clienții ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care se luptau pentru stăpânii lor fără știrea acestora; despre un bărbat care putea formula propoziții, dar nu le putea repeta; despre o femeie care simțea mirosul purpuriului și auzea portocaliul. Multe dintre aceste povești o făcură să se simtă recunoscătoare pentru faptul că Mark fusese ferit de toate aceste sorți mai rele decât Capgras. Dar chiar și atunci când doctorul Weber vorbea despre oameni goliți de cuvinte, blocați în timp sau încremeniți în stadii involutive severe, părea să-i trateze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
comisii de verificare a cercetărilor pe oameni. Ea studie documentele. Răsfoi paginile, apoi îl privi în ochi. —Cât de mult valorează răspunsurile pentru dumneavoastră? Se uită spre Mark, publicul ei, care era acum un balon de încântare. Weber se simți recunoscător pentru destinderea pe care o adusese. Karin făcu prezentările. Barbara Gillespie îi înapoie testele lui Weber, cu o oarecare sfială. Poți s-o întrebi orice, doctore. E singura pe care te poți baza pe-aici. E cea mai bună aliată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
despre ultimele scandaluri la micul dejun. —Niște șopârle, Bărbate. Îți vine să crezi ce se întâmplă? Trăim în epoca hipnozei în masă. Câtă vreme continuăm să batem din palme și să credem, căpitanii industriei vor avea grijă de noi. Era recunoscător pentru întrerupere - furia ei îndreptățită față de înșelăciunea corporatistă. Avea dreptate să nu ia în seamă spaimele lui personale. Și totuși pe undeva se simțea ofensat de indiferența ei, de faptul că trecuse pe locul doi în fața unor escroci corporatiști. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
undeva să moară în dizgrație. Dar povestea lui Mark îi fascină. Nici unul dintre ei nu mai lucrase cu așa ceva. Nu primi două recomandări la fel, în afară de cei doi care-i sugerară să lase în pace o boală inofensivă. Majoritatea părură recunoscători când Weber își luă rămas-bun. Folosi conexiunea în bandă largă din holul hotelului până târziu în noapte. Intră pe toate enciclopediile medicale, explorând fiecare referință clinică din literatură. Făcuse asta și înainte, dar superficial. Pacientul fusese al doctorului Hayes; Weber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-l repede, din ce în ce mai des, pe măsură ce se scurtau zilele, dar nu se putea abține. El suferea într-o tăcere nobilă, ceea ce nu făcea decât să pună gaz pe foc. Se grăbea să se scuze cu mici amabilități, repetându-i cât de recunoscătoare îi era pentru slujbă, slujba cea mai profundă pe care pusese vreodată mâna. A doua zi, îl repezea iar. O sună pe Barbara, să-i ceară sfatul. Nu știu ce să fac. Cu medicamentul ăsta, pot să-l transform în Dumnezeu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se mutaseră împreună. Nu făcuse nimic pentru el, în timp ce el îi fusese alături la fiecare criză. Lăsase ca viața lor să fie copleșită de buruiana personalității ei. E chiar așa de imposibil să fie altcineva, să-i pregătească o masă recunoscătoare, măcar o dată? Chiar dacă pentru ei avea să fie ultima? Daniel dă buzna în casă, într-un nor preocupat. Se chinuie să priceapă sensul ospățului. —Ce-i cu toate astea? O ocazie specială? O doare, dar tocmai de asta are nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ceresc. În locul lor s-au așezat întru nevoință ucenici mai tineri cu dorul după Împărăția Cerurilor. Orice întoarcere în ținutul Neamțului cum este și aceasta din preajma Sfântului Ierarh Varlaam aduce sufletului ostenit bucurie duhovnicească și speranță în lupta războiului nevăzut. Recunoscător Bunului Dumnezeu și Sfinților nemțeni pentru toate, rămân smerit pelerin la izvoarele frumuseților netrecătoare și nădăjduiesc întru împlinirea acestora, în chip desăvârșit, în Biserica Triumfătoare. Frumoasă aducere aminte întâlnirii cu primitorul stareț Arhimandritul Vichentie și cu Părinții Hrisostom și Iustin
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
peste el multe vicisitudini - a rezistat și rezistă vremurilor ca un semn de veșnicie a spiritului românesc. Toată lauda și admirația obștei mănăstirii și Părintelui Stareț Gherontie pentru neobosita îngrijire a acestui tezaur. Mihail Crișan - București 20 martie 1971 Sunt recunoscător autorităților române, atât celor de stat cât și celor bisericești, pentru această posibilitate pe care mi-au dat-o, încât să pot aduce un omagiu luptătorilor eroici de la Mănăstirea Secu din 1821. Sunt de asemenea adânc mișcat de găzduirea bunilor
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
aspre de greu zbucium istoric pentru neam; aceste două lucruri îl impresionează în egală măsură pe vizitatorul care poposește pentru prima oară la această mănăstire, cât și pe acel care revine. Marin Mihai 30 iulie 1978 Omagiu tardiv, pios și recunoscător tuturor acelora care au preluat și menținut toate frumusețile, bogățiile acestui lăcaș, una din importantele vetre din trecut și prezent, care au contribuit la luminarea neamului sub toate aspectele, au adus un aport de seamă la formarea și dezvoltarea limbii
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Gheorghe Cărăușu - Suceava * 28 martie 1981 Vizitând această frumoasă ctitorie a vornicului Nestor Ureche, devenită adevărată cetate sufleteasă din care s-au ridicat buni călugări, vrednici de laudă, cum este și Înaltpreasfințitul Mitropolit Varlaam, se cuvine să aducem un omagiu recunoscător tuturor acelora care au preluat și menținut bogățiile, frumusețile, atât materiale cât și spirituale care au contribuit la luminarea neamului și au adus un aport de seamă la formarea și dezvoltarea limbii. Toate aceste obiecte de mare valoare, vorbesc despre
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
neamul acesta, pentru a-și dobândi mântuirea. Dr. Lucia T. 3 august 1990 Într-un cadru de vis mănăstirea completează peisajul sălbatic al munților împăduriți. Poate datorită acestuia mănăstirea îți lasă în suflet patimă pentru credință și frumusețe. Le suntem recunoscători tuturor acelora care au îngrijit-o peste veacuri până în zilele noastre. Dumnezeu să le ajute ! Fam. Gheorghe din București 7 august 1995 Am vizitat podoaba Munților Neamțului, Mănăstirea Secu, și am rămas cu dorința de a ne întoarce mereu spre
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
titlu de ultimă recomandare, te rog să nu uiți un lucru: dintotdeauna prinții recenți ca Enro au avut obiceiul să extermine clasele regale rivale, părinți, copii și aliați. Ești încă în viață. Pentru acest lucru numai, ar trebui să fii recunoscător marelui om care guvernează cel mai vast imperiu al timpului și spațiului. Din nou, o oprire. Gosseyn avu timp să se întrebe de ce Enro îl lăsase în viață pe Ashargin; se lămuri că acest preot cinic pur și simplu încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. Așa că orașul Glasgow n-a intrat în cărțile de istorie în afara datelor statistice, și dacă ar dispărea mîine, producția noastră de vapoare, covoare și closete ar fi înlocuită în cîteva luni de muncitorii recunoscători care ar lucra peste program în Anglia, Germania și Japonia. Evident, industria scoțiană îi susține pe aproape jumătate din cei care locuiesc aici. Ne permite să existăm. Dar, în ziua de azi, cine se mulțumește doar să existe? — Eu. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și obținu un interviu cu secretarul. Pe un ton precaut, spuse că el crede că întreg cursul de anatomie e deplasat, că dorește să ceară permisiunea de a face schițe în sala de disecție a universității, că i-ar fi recunoscător secretarului dacă i-ar da o scrisoare în care să scrie că acest acord îi folosește pentru studiile de artă. Secretarul se legănă în scaunul rotativ reflectînd. — Ei bine, nu sînt sigur, Thaw. Latura asta morbidă a anatomiei a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
singur. La sfîrșitul semestrului o să vedem ce-ai să ne arăți. Thaw făcu o pauză să digere replica, apoi se uită la profesor cu atîta încîntare, afecțiune și milă, că domnul Watt tremură nerăbdător și-i zise: — Ți-aș fi recunoscător dacă mi-ai răspunde la o întrebare strict neoficială, Thaw. Ai măcar vreo idee ce încerci să faci? Nu, domnule, dar acest nou aranjament mă va ajuta să descopăr. Pot să-mi mut de azi lucrurile? — începe cînd poftești. Acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Duncan, îmi pare rău că n-am... — O, să nu-ți pară rău, zise el luîndu-i mîinile și apropiindu-și fruntea de a ei. Să nu-ți pară rău! Mi-ai dăruit prietenia ta și mult timp ți-am fost recunoscător. — Dar, Duncan, nu mai putem fi prieteni? Nu acum, mai tîrziu, poate? își apropiară obrazul unul de celălalt, iar el murmură: — Mai tîrziu, poate, după ce-o să am o iubită adevărată, voi putea... poate... — Da. Atunci. Ea îl luă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și el îi privea fascinat părul blond și umerii goi. Ea chiocoti și-i spuse: — Nu-ți mai amintești de mine, dar ar trebui. Eu sînt prima fată cu care ai dansat. Pentru prima și întîiași dată. El îi rînji recunoscător și zise: — Mă bucur mult. — îți amintești cum îmi ziceai că sînt? — Din marmură și miere. — Am rămas la fel? — Da. — Ce ușurare! Știi, o să mă mărit cu un avocat luna viitoare. E foarte bogat și sexy, ce-și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
le pot rezolva, așa că le înapoiez în forma în care mi le-ai dat, deși formulate ceva mai clar. O să termin pînă la Anul Nou, apoi n-o să-ți mai rămîn dator cu nimic. Cu toate astea, o să-ți rămîn recunoscător, dac-o să-mi dai clienți cu bani, după asta o să am nevoie de bani. Scuză-mă o clipă.“ Se sui și mută fulgerul de pe Sinai șase centimetri și ceva mai la dreapta, ca un ecou al fisurii din pomul cunoașterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
am încredere că faci o treabă ca lumea. Dar l-am hrănit. I-am purtat de grijă. — Uf! Lanark se întinse pe pat urmărind-o. Acum era treaz, și o parte din vechea durerea de piept îi reveni, dar era recunoscător și ușurat în același timp. — Te-ai distrat bine la dans? o întrebă el după o vreme. — La dans? — Ai zis că te duci cu Frankie să dansați. — Așa am zis? Poate c-așa am spus. Oricum, am ratat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de boșii care se luptă între ei pentru mai multă bogăție. Dacă trebuie să se lupte și cu muncitorii lor, atunci pierd cu toții. Nu-i de mirare că marile grupuri își mută fabricile pe continente în care sînt culi. Sînt recunoscător că oamenii care pierd cel mai mult sînt, pînă la urmă, cretinii invidioși care posedă prea puțin. Lăcomia nu e plăcută, dar invidia este cu mult, mult mai rea. — Vorbești chestiuni politice. E timpul să mai taci puțin, spuse Gilchrist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
titlu de ultimă recomandare, te rog să nu uiți un lucru: dintotdeauna prinții recenți ca Enro au avut obiceiul să extermine clasele regale rivale, părinți, copii și aliați. Ești încă în viață. Pentru acest lucru numai, ar trebui să fii recunoscător marelui om care guvernează cel mai vast imperiu al timpului și spațiului. Din nou, o oprire. Gosseyn avu timp să se întrebe de ce Enro îl lăsase în viață pe Ashargin; se lămuri că acest preot cinic pur și simplu încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
cu mustața ca un fir răsucit, și e foarte galant cu mine, dar fără să întreacă vreodată măsura. Îmi plac italienii, au o căldură care nu te sufocă. A venit lângă pian, mi-a luat mâna ca să mi-o sărute recunoscător „pentru aceasta musica celesta“ și, cum „manina“ era rece - așa sunt întotdeauna mâinile mele -, a început să cânte din cea mai recentă operă a lui Puccini, Boema: „Che gelida manina se la lasci riscaldar...“ Mi-a tradus papa, care știe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pentru a învăța să trăiești viața așa cum o dorește sufletul tău e nevoie de perseverență ceea ce implică în primul rând să-ți construiești fiecare zi cu iubire, cu răbdare, cu acceptare. Astfel îți recomand să parcurgi următorii pași: 1. Fii recunoscător “Fără recunoștință nu poți manifesta o mare putere, căci recunoștința este puntea de legatură cu puterea personală”- Wallace Wattles În fiecare dimineață deschide larg fereastra sufletului tău și mulțumește pentru ziua care abia începe. Fiecare zi este un dar pe
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]