12,341 matches
-
literare, fără birourile mereu vraiște și fără ușile închise și deschise brownian probabil, că n-am avea nici scriitori, nici viață culturală. Nu cred că există autor important în această lume care să nu fi intrat măcar o dată într-o redacție de revistă sau să dorească să lucreze într-una. Fără existența acestor fragile însăilări de pagini n-ar exista scriitori, ci simpli funcționari ai scrisului. Nu-mi imaginez creația total ruptă de inevitabila boemă a unei publicații literare, fără sticla
Ce înseamnă o revistă literară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9200_a_10525]
-
dai "bunul de tipar" pe rodul muncii de o săptămână sau o lună. O revistă joacă în viața comunității rolul drojdiei în aluat: dă consistență, gust și o indescriptibilă savoare cenușiului trudei de fiecare zi. Ceva misterios iradiază din orice redacție, trecând prin ziduri și peste clădiri. Chiar dacă auzim tot mai des lamentări că au dispărut cititorii, că tirajele sunt mici, că mizeria din jur și vulgaritatea sufocă totul, cred că realitatea ne contrazice. Nu are importanță că o revistă apare
Ce înseamnă o revistă literară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9200_a_10525]
-
Dumitru HÎNCU Cu mulțumiri, câteva lămuriri într-un număr recent al României literare, un cititor a adresat redacției o întâmplare cu titlul "Inedit cu orice preț?" întrucât ea privea un material semnat de mine, mă simt obligat să ofer domnului Florian Roatiș - pe care n-am plăcerea să-l cunosc și de ale cărui bune intenții n-am
Primim by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9212_a_10537]
-
personaj titular. Doar cîteva repere: mansarda, și studenții ei întîrziați, sau savanții miopi, camera, în care se consumă, în singurătate, sau în doi, trei..., experiențe dintre cele mai felurite, pensiunea (de la balzacian-respectabilă la expresionist-depravată), hotelul, internatul, căminul de domnișoare, biroul, redacția, restaurantul, cafeneaua, tripoul, și așa mai departe. Case peste case, de la cele care sugrumă identitatea locatarilor, reclamînd, ca la Călinescu, atenție pentru cele mai mici detalii care le compun, la cele care adăpostesc vieți fericite, în provincie, pe care le
Case din cărți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9220_a_10545]
-
mai mulți zeci de ani, în zona părăsită și ca urmare, necesitatea decontaminării pământului prin îndepărtarea unui strat de 20 - 30 cm, iar reactorul nr.4 a fost acoperit cu sarcofagul din beton. Sarcofagul reactorului care a explodat Sper că redacția revistei ,,Cadențe peste timp” să mă amendeze pecuniar cu suspendare dacă am omis pornirea în cadență a scrisului meu. Se impune să fac o prezentare nu, neapărat în coordonatele rectangulare, geografice sau cele operaționale NATO, căci toate poziționează identic egal
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. NBC Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93203]
-
are pentru opera sa. Mi-a spus de asemeni că fusese frapat de cât de etanșă era solitudinea în care se ferecase, încă din tinerețe, cel căruia mai toți îi spunem Solo." Cronicarul este individual și totodată colectiv. În numele întregii redacții a României literare, el îi urează lui B. Elvin, proaspătul octogenar, ani mulți și luminoși. Din gândirea lui CTP Cristian Tudor Popescu a început să dezvolte un cult al propriei personalități. Ca analist politic, vorbește frecvent la persoana întâi. Invitat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9221_a_10546]
-
unde a predat obiectele tehnice. După căderea regimului comunist, a fost pentru scurt timp director al Centrului Cultural Herăstrău (Palatul Elisabeta) din București, revenind ulterior În Bacău, ca director al Centrului de Librării. A mai lucrat ca jurnalist, secretar de redacție sau redactor șef la gazete locale (Moldova, Pur și simplu, Monitorul de Vaslui). Între 1992 și 1996 a fost directorul Teatrului de Animație din Bacău, iar din 1998 este angajat al companiei PETROM. A debutat editorial cu volumul de proză
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
la reuniunile săptămînale se datora mai degrabă faptului că găseau aici fursecuri, cafea și coca-cola gratis. În schimbul acestora, ele se angajaseră față de propria conștiință să urmărească cu cea mai mare atenție toate emisiunile Întîlnire cu Fericirea și să telefoneze la redacție sau să participe la concursurile de cultură generală, dotate cu premii, de fiecare dată cînd realizatoarea emisiunii solicita de la microfon acest lucru. Atunci cînd participa la dezbaterile Cercului, inima doamnei Delilah se umplea de duioșie. Din păcate, mai mult de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
rătăcirile. Antoniu face o pauză, timp În care Își dezmorțește mâna dreaptă cu care n-a mai scris de atâția ani, Închizând și deschizând pumnul ca să-i dea sângelui voie să circule liber. Privit prin fereastra de la etajul Întâi al redacției ce se află În hidoasa și lăbărțata clădire a ,,Casei Scânteii,, , orașul este un amalgam de forme arhitecturale, o explozie de culori de Început de toamnă, un furnicar disciplinat, un conglomerat viață-mișcare, greu de urmărit. Fereastra prin care redactorul -șef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
revarsă din cele șase artere, către orele amiezii, semn că ziua de lucru s-a sfârșit. De unde vin și unde se duc, se Întreabă redactorul-șef Dezideriu care n-a făcut nimic toată ziua, decât să privească nemișcat prin fereastra redacției. N-a primit pe nimeni În birou, n-a adresat nimănui nici un cuvânt. De unde vin și unde se duc? Nu-mi place să-i pictez, Își spune scrâșnind din dinți. Mă sperie vânzoleala asta absurdă. Eu sunt obișnuit cu alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mea o carte cu coperți vișinii În care să fie tipăriți Psalmii. Cât despre numele de Plăcințica, ce să mai spun? Mi se pare caraghios, cum caraghios mi se pare să insistați. Peste o oră, trebuie să duc materialul la redacție, mă concediază dacă nu-mi dați o mână de ajutor. Vă dau și bani, numai să-mi răspundeți la câteva Întrebări. Fata Îl imploră din priviri pe Antoniu, și, fără să mai aștepte ca el să-și dea consimțământul, apasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
restaurant), trezindu-mă la tot felul de ore, intervievând patroni de bordel În hrubele lor, mame cărora le-au fost asasinați copiii, „ocupându-mă“ ba de una, ba de alta. Știa, nu fără o anume mândrie, ce se vorbea prin redacția de la Londra: „Vrei ceva lacrimogen, o trimiți pe Mabel Zăpăcita“. Cât ținea lungimea Rinului, era toată provincia ei. Nu exista oraș, mic sau mare, Între Köln și Mainz unde să nu fi căutat ceva de interes, plantând fraze dramatice pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și dă-i șefului cât vrei. Vei lipsi doar zece minute. — E un risc mare, spuse hamalul, dar Îi permise să-i Împingă bancnotele În mână. — Ascultă cu atenție. Te duci pe Kaiser Wilhelmstrasse, la numărul 33. Vei găsi acolo redacția publicației Clarion din Londra. Cineva va fi cu siguranță acolo. Spune-i că domnișoara Warren a luat Orient Expressul spre Viena. Nu-i va aduce interviul În noaptea aceasta; Îl va transmite telefonic mâine de la Viena. Spune-i că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Nimic? râse ea furioasă. Mi-ați spus deja foarte multe. El nu păru impresionat, așa că ea Îi explică, vorbind rar, ca pentru cineva bolnav mintal: — Ajungem la Viena În seara asta, la opt și patruzeci. La nouă voi telefona la redacția din Köln. Ei vor transmite materialul meu la Londra până la zece. Publicația nu intră la tipar pentru prima ediție londoneză decât la unsprezece. Chiar dacă mesajul Întârzie, se mai pot face schimbări pentru ultima ediție până la orele trei ale dimineții. Relatarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cobor“. Nu-l crezuse și când trenul se opri, așteptă până când el Își părăsi compartimentul, Îl urmări scotocind pe peron după bilet și nu l-ar fi scăpat din priviri nici o clipă dacă n-ar fi trebuit să telefoneze la redacție. Pentru că, dacă mințea, ea era hotărâtă să-l urmeze la Belgrad și În noaptea aceea nu mai avea alte ocazii să sune. Mi-am lăsat poșeta În tren? se Întrebă iar și atunci telefonul sună. Privi la ceasul ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și papuci. În apartament e un cuplu de tineri, cu ochii în lacrimi, lângă bradul de Crăciun. Copilul lor s-a înecat cu un globuleț. Afli ce era de aflat, numele copilului, vârsta și așa mai departe, te întorci la redacție spre miezul nopții și-ți scrii materialul în ultimul moment. I-l arăți editorului, care îl respinge pentru că n-ai precizat ce culoare avea globulețul. Roșu, sau verde? N-ai văzut, și nici nu ți-a dat prin minte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
s-o investighez a survenit într-un bloc de locuințe din marginea zonei centrale; decedatul zace în scăunel, în miezul zilei, iar dădaca plânge în dormitor. Scăunelul e în bucătărie. Chiuveta este plină de farfurii murdare. Când mă întorc în redacția de știri locale, Duncan, șeful departamentului meu, mă întreabă: — Chiuvetă simplă sau dublă? Un alt fapt în legătură cu Duncan e că scuipă când vorbește. Dublă, îi spun. De inox. Cu robinete separate pentru apă caldă și apă rece, tip pistol, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
parte civilă într-o acțiune juridică colectivă“. Apoi urmează un număr de telefon cu un prefix ciudat, probabil un număr de mobil. — Crezi că poate să fie un subiect? zice Duncan, iar pagina e punctată cu scuipatul lui. Stau în redacția de știri locale și începe să-mi sune pagerul. Sunt medicii de pe ambulanță. La facultatea de jurnalism vor să te transforme într-o cameră de luat vederi. Un profesionist instruit, obiectiv, detașat. Precis, minuțios și atent. Vor să te facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
tradițională africană, după cum scrie în carte. Are opt versuri, și nu mai e nevoie s-o copiez. O am în notele mele încă de la primul copil, cel din rulotă, în suburbie. Rup pagina și pun cartea înapoi pe raft. În redacția de știri locale, Duncan zice: — Cum mai merge treaba cu copiii morți? Ia sună la numărul ăsta, zice, și vezi despre ce-i vorba, și-mi întinde un șpalt din rubrica de lifestyle, cu un anunț încercuit cu roșu. Anunțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
infantile subite. O să ținem trează speranța. Unii încă mai cred că puterea vine din cunoaștere. Putem să le garantăm clienților care cumpără spațiu publicitar un public-țintă cât se poate de implicat. Afară începe deja să se răcească. Mă întorc în redacția de știri locale și-l rog pe șeful meu să-mi facă și mie o mică favoare. Cred că e posibil să fi găsit un tipar. Se pare că toți părinții i-au citit copilului cu voce tare aceeași poezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și cochilii sculptate. Și, pe când mă conduce și mai adânc în desișul de cabinete, șifoniere, biblioteci și bufete, printre cuiere-pom și rafturi, Helen Hoover Boyle îmi zice că trebuie să-mi spună o povestioară. Capitolul 10 Când mă întorc în redacția de știri, îi găsesc pe toți foarte tăcuți. Unii vorbesc în șoaptă lângă filtrul de cafea. Alții ascultă cu gura căscată. Nimeni nu țipă. Henderson mă prinde în timp ce-mi pun haina în cuier și zice: — Ai sunat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
lucindu-i de lacrimi, și zice: — Știe cineva să facă masaj cardiac? Nash își bagă din nou degetele în sosul de ceapă, iar eu pășesc peste cadavru, pe lângă gagică, îmi pun haina și mă îndrept spre ușă. Capitolul 13 În redacția de știri, Wilson, de la departamentul internațional, vrea să știe dacă l-am văzut azi pe Henderson. Baker, de la cărți, zice că Henderson n-a sunat să anunțe că ar fi bolnav și nu răspunde acasă. Oliphant, de la suplimente, zice: — Streator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
tot ești aici, ia zi ceva frumos despre Duncan. Pun la cale un material, zice, un omagiu pentru Duncan, un portret frumos și o trecere în revistă a carierei lui, și au nevoie de fraze frumoase de la colegi. Cineva de la redacția artistică desenează un portret după fotografia de pe legitimația lui de serviciu. — Dar zâmbind, zice Oliphant. Zâmbind și cu un chip mai uman. Mai devreme, în timp ce mă întorceam la redacție de la barul de pe Third Avenue, mi-am numărat pașii. Ca să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
lui, și au nevoie de fraze frumoase de la colegi. Cineva de la redacția artistică desenează un portret după fotografia de pe legitimația lui de serviciu. — Dar zâmbind, zice Oliphant. Zâmbind și cu un chip mai uman. Mai devreme, în timp ce mă întorceam la redacție de la barul de pe Third Avenue, mi-am numărat pașii. Ca să-mi ocup mintea cu ceva, am numărat 276 de pași până ce un tip într-o haină de piele neagră m-a împins la o trecere de pietoni și mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pardoseala bucătăriei, dar un ou foarte, foarte mare, plin de sânge și de creier. Brațele zac întinse pe lângă corp. Vârfurile pantofilor negri atârnă un pic peste bordură, deasupra rigolei. Pășesc peste el, numărând: 277, 278, 279... La ultima intersecție înainte de redacție, trotuarul este blocat de o baricadă de garduri. Un polițist în uniformă albastră stă de partea cealaltă și dă din cap. — Trebuie să vă întoarceți și să traversați. Trotuarul este închis. Se filmează, zice. Iute ca un junghi, cele opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]