1,989 matches
-
de Domnul și urcată În Ceruri. Pentru prima oară după ani de zile, acest film a cuprins o multitudine de secvențe pe cât de multe pe atât de clare și pline de detalii pe care Va le uitase și acum le redescoperea cu voluptatea dată de iubire și de ceea ce Victor numea „vocea sângelui”! Nu mai recunoștea nici medeanul de la intersecția drumurilor care duceau către Șerbești, Roman și Bacău, medean Înconjurat de Școală și de casele familiilor Manea și Ungureanu. Ochenoaia Îi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
avem totul, nu? — Exact. (Mă bătu ușor pe braț, bucuros să-mi ureze bun-venit În turma lui.) Formăm comitete de supraveghere, alegem un consiliu local, ne mîndrim cu cartierele noastre, intrăm În cluburi de sport și societăți de istorie locală, redescoperim lumea de zi cu zi pe care n-am știut s-o prețuim pînă acum. Știm că e mult mai important să fii un pictor de mîna a treia decît să te uiți la un CD-ROM despre Renaștere. Împreună Începem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
sub vraja lui Crawford, convins de logica irezistibilă care Înviase din morți Clubul Nautico și orașul din jurul lui. Infracționalitatea avea să Înflorească Întotdeauna, dar Crawford dăduse o finalitate socială pozitivă năravurilor, prostituției și traficului de droguri. Estrella de Mar se redescoperise pe sine, dar provocările escaladaseră dealul, ducîndu-l pe Crawford În sus către casa Hollinger și către flăcările atotcuprinzătoare. Paula umbla În jurul mașinii; Încrederea În mine Îi scădea treptat, parcă În același ritm În care i se scurgea sîngele din obrajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
trăi „la extreme”, plasat de mulți contemporani la granițele patologicului, Îl Înrudește cu marii damnați satanici ai vremii. După cum publicului român Îi rămâne foarte puțin cunoscută opera lui Csáth Géza (1887-1919), autor pe care criticii, dar și editorii maghiari Îl redescoperă azi cu Încântare. Personalitate excentrică, prozatorul narcoman e acceptat rapid În mediile artistice din Ungaria nu doar pentru că ar fi vărul celebrului Kosztolányi Dezsõ, el Însuși autor cu o perioadă „dandy” În biografie, ci și pentru că trăiește mereu la limită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
dintr-un bastard al lui Ludovic al XV-lea, e crescut auster, cu un cult al grandorii Întreținut permanent. Apoi, fascinat de valul revoluționar, are fervori republicane, Își detestă familia, pentru ca, revenit la Paris (după experiența de la Caen), să-și redescopere brusc rădăcinile nobiliare, să-și anexeze acel d’Aurevilly În coada numelui și să se precipite cu o voluptate diabolică, sinucigașă aproape, Într-o viață tipic dandy. Chiar dacă și-o va renega („cel care a scris Despre dandysm și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
neînfrânată a tatălui meu avea să ne ducă foarte curând pe toți la marginea decăderii. Mohamed măsurătorul, atât de senin, iar dintr-odată atât de neîmblânzit! S-a întâmplat ca eu să-l pierd când eram copilandru, pentru a-l redescoperi când eram în floarea vârstei, dar când el nu mai era acolo. Și a trebuit să aștept apariția primelor fire de păr alb, a primelor păreri de rău, până să mă conving că orice bărbat, inclusiv tatăl meu, avea dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
franțuzești pentru copii peste care dăduse În casa noastră; oftând fericit, găsi un pasaj care-i plăcuse În copilărie și care Începea așa: „Sophie n’est pas jolie...“ și mulți ani mai târziu, am oftat exact ca el, când am redescoperit din Întâmplare, Într-o cameră de copii, aceleași volume din „Bibliothèque Rose“, cu povestiri despre băieți și fetițe care trăiau În Franța, o versiune idealizată a acelei vie de château pe care o trăise familia mea În Rusia. Povestirile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
dar, pe de altă parte, când țineai Între două degete și ridicai spre lumină plăcile de sticlă ca atare, ele dezvăluiau o lume minunată - miniaturi străvezii, mici tărâmuri de vis, minuscule lumi cu delicate nuanțe luminoase! În anii următori, am redescoperit aceeași frumusețe precisă și tăcută pe fundul strălucitor al tubului magic al unui microscop. Pe sticla plăcuței destinate proiecției, dimensiunile unui peisaj erau reduse și acest lucru Își stimula imaginația; sub microscop, organul unei insecte este mărit pentru a putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
le descoperă sau le inventează spre a se salva, spre a ocroti cuvintele, spre a le spori poate adevărul și frumusețea, atât de terfelite acum. Cuvintele, faptele, îndoielile, închipuirile, durerile ar trebui să ne scrie, spre a ne face să redescoperim frumusețea Lumii, bucuria de a trăi, minunea de a povesti și de a te ști povestit. Am simțit aceasta, fără să știu a o numi atunci, în duba-dric, ascultând șoferul-dricar cum deapănă povești de morți. O simt acum, lăsându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sila de mine că m-au ademenit traiul ușor, lipsa de gânduri și lenea clipei, fără a munci spre a le birui? Și câte și mai câte altele. În astfel de clipe, ruga mea înseamnă o întoarcere în mine. Parcă redescopăr calea ascunsă a înaintării în mine, a apropierii de mine, cel pierdut în cețurile atâtor neîmpliniri. În acest chip, ruga mea pare că se întoarce de la Domnul luminată, deschizându-mi calea. Spre a mă apropia de El, spre a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de a crede în ceea ce fac, de a nu mă simți niciodată singur, chiar dacă am dus o viață însingurată. Mi-a dat, revenirea, puterea de a mă bucura de fiecare zi, de a crede în frumusețea Lumii, de a o redescoperi mereu, chiar atunci când trăiam în neguri, în pâcle, în noroaie. Mi-a păstrat, reîntoarcerea, sufletul curat, gândurile limpezi, puterea de a nu face rău și aceea de a ierta. Sunt convins, acum, că nu mor, că nu voi muri. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
despre care niciodată nu-ți vei mai aminti ceva. Sau înconjurat de o șleahtă de țigănci guralive agitându-și puradeii atârnați de țâțe. Că ajungi, la un moment dat, să trăiești doar spre a-ți aminti, doar spre a te redescoperi, doar spre a ghici unde și când viața ta a luat un alt drum. Apoi un altul. Și iarăși un altul. Înțelegi, în cele din urmă, cum textul se închide mereu în fața ta și se deschide, furându-te, mereu în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și egoiști și cruzi erau părinții lor? Iar acum faci asta tu însuți - tu nu-ți dai seama? Pur și simplu nu-mi vine să cred, Charlie, pur și simplu nu pot. Deja plângea și am încercat din greu să redescopăr sentimentele pe care știam că ar trebui să le am privindu-mi soția în lacrimi, dar îmi era imposibil. Dacă priveam obiectiv situația, îmi dădeam, desigur, seama că avea dreptate, dar faptul că inima mea era acum dislocată de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fost încântat de întâmplarea asta. „Veșnicia îl cuprindea pe cel ce n-a știut nimic despre viață“, conchide Salmon. * De realitatea pe care și-a creat-o, omul nu se va putea despărți decât dacă reinstaurează precaritatea, sărăcia generală, dacă redescoperă deșertul asceților și pădurile înțelepților. Numai starea de precaritate generală ne va mai putea reda calmul spiritual și va retroceda prostia eternului ei natural. Tot ce vom fi acumulat se va decanta; după atâta evoluție, vindecarea in extremis: delirul, căruia
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
dispar în indiferența generală. M-a impresionat și m-a pus pe gînduri acest contrast deoarece l-am regăsit, în varii forme, în multe alte locuri din țară. În primul rînd în București, care, pe măsură ce sucombă sub tăvălugul imobiliar, se redescoperă ca mic Paris. Parcă niciodată numărul de cărți, albume și fotografii ilustrînd „Bucureștiul de altădată” nu a fost atît de mare și nu a stîrnit atîta entuziasm și atîtea nostalgii ca acum. Cazul „centrului istoric” este paradigmatic din acest punct
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
lui Henry era cunoscută prietenilor săi, care nu pregetau să urce pînă la apartamentul său, situat la ultimul etaj al imobilului. Lift nu exista. Scara era În spatele clădirii, spre Chelsea; de la etajul al doilea În sus, cel care urca scara redescoperea priveliștile războiului. Mai toate turlele bisericilor păreau ciuntite În vîrf, aidoma unor batoane de zahăr, și multe străzi altădată selecte arătau ca niște maidane după dărîmarea cocioabelor. Rowe se opri, cu o strîngere de inimă, În fața casei cu numărul 63
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
chipul semaforului luminile dansau vesel, ca Într-o discotecă, de parcă ar fi salutat succesul unor maratoniști care izbuteau să treacă linia de sosire cu un ultim efort. Spre deosebire de tăcerea ostilă și Îmbufnată de pe drum, În piață mulțimea izbucnise gureșă. Oamenii redescopereau plăcerea dezbaterii În agora, unde, se știe, se formulau cele mai pertinente opinii și se polemiza cu eleganță. — Este din cauza Încălzirii globale, clama un tip În costum și cu diplomat, posesor al unei bărbi bogate, filozofice, deasupra căreia trona, În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de producție, ajunge și un star autohton, nu‑i nevoie să angajezi un star din străinătate. Asta‑i dovada că cei în vârstă mai au valori, iar tinerii numai frivolitate. Adolescenții scuipă pe bătrâni și pe concepțiile lor, dar îi redescoperă câțiva ani mai târziu, când mai îmbătrânesc ei înșiși și se liniștesc. Hans e deja ceva mai în vârstă, dar nu vrea în ruptul capului să se potolească. Soarele apune ca de atâtea alte ori, iar Maria Andergast cântă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
activismul creator, Începuseră Încercările de vindecare. Înainte vreme, nici măcar atâta nu făceam. Pleoștit, zăceam toată ziua În casă, nu mă vedeam cu nimeni. Mă rog, În fiecare seară, cu mătușa Clara. Mai mare rușinea! De când cu C.a., Încercam să redescopăr izvoarele dorinței. Mi se părea o chestie sănătoasă, Îmi revenise umorul, chiar dacă penisul meu nu-și revenise. Dar Îl băgasem la cură. Deși eram aproape sigur că pricina nu era fiziologică. Căpătam semnale nocturne că nu. Dar, oricum, nu strica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
amânat, accept să-mi admire cicatricea vârstelor și percep, din nou, clipa, conturele. Le las să se înfrupte din melancolie și lene, ca să primesc, în schimb, peisajul trezit al vecinătăților. Prohibite prilejuri feerice ? Revăd vârstele florilor, cerul, marea și arborii, redescopăr scenetele de gen puse la cale de geniul pietonilor ce-mi intersectează calea. Călătorie apăsătoare și fără spor, pedeapsă prelungită în monotonie și presimțiri negre. Mă poartă, cumva, spre funeralii sau cununie ? Încerc să-mi reamintesc reacțiile ei abrupte, gata
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se tot clatină. Timidul nu e deloc ascet, micile bucurii ale coliviei îngăduie o scurtă evadare, râsul deșănțat al plăcerii, dar stă pierdut pe pagină, cu gândul aiurea. Refugiat între cărți, rămâne destule ore aplecat asupra coperților, răsfoiește pagini, volume, redescoperă litere și cuvinte : „Un om suferă și rabdă nenorociri peste nenorociri. Le rabdă, se cuibărește în propriul său destin. E stimat. Într-o seară întâlnește un prieten pe care l-a iubit. Acesta îi vorbește distrat. Întors acasă, omul se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
poartă tot greul a ceea ce bem, mîncăm și al conflictelor noastre brutale, intră o dată cu noi pe fiece ușă, se prăbușește o dată cu noi pe fiece treaptă și Îl găsim Într-o zi din nou În fața noastră - așa cum un nebun ar putea redescoperi lumina și sănătatea minții și și-ar vedea prietenul, ocrotitorul și victima nebuniei sale chiar În fața lui, zîmbindu-i strîmb printre buzele crăpate și umflate și spunîndu-i cu o ironie plină de regret, dar și de Îngăduință: — Ei, iată-ne din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
apoi mă duceam acasă și-l sculam pe fratele meu. Vorbind repede, În șoaptă, ne Întorceam grăbiți În oraș, În foșnetul frunzelor de septembrie, trecînd pe străzile răcoroase, scăldate acum În cenușiul calm, nepămîntean și magic al zorilor ce parcă redescoperă dintr-odată pămîntul scoțîndu-l din Întuneric, astfel Încît planeta se ivește cu o liniște impresionantă, maiestuoasă, sculpturală și rămîi cu ochii țintă plini de bucurie și de Îndoială, privind, așa cum au privit desigur primii oameni de pe pămînt, căci a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ininteligibilă când nu e aprinsă, a hotelului. Apoi el s-a ridicat de pe pat (a văzut deci parcul și partea de jos a hotelului) și s-a dus la chiuveta de fontă din cameră (moment În care privirea lui a redescoperit turnul de apă, care nu mai servește demult la ce a fost destinat, și șoseaua). Ideea de a compara toate aceste lucruri cu o ilustrată dintr-o țară nordică i-a venit În timp ce scuipa În chiuvetă și auzea șuieratul ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
probabil toți din clasă scriau poezii. Aveau unii colegi o atât de mare ușurință în exprimare și criticile literare le expuneau atât de frumos încât avea impresia că sunt ale lor și, poate chiar erau. În acest an l-a redescoperit pe Eminescu, nu avea nevoie de nici o analiză literară, nici un comentariu, nici o critică. Era suficient să îl recite în gând și îl simțea, orice ar fi făcut pentru studiu era de prisos. De fapt la toți poeții admira măiestria versului
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]