3,034 matches
-
zdravăn, cu toate turnurile și frontoanele lui. Cum am învățat să mă tem Oare în timpul călătoriei la Berlin mi se va fi redeșteptat, cât de cât, amintirea primului meu drum în această direcție, întorcându-mă astfel în timp până la a redeveni copil? A fost în ‘36, anul Jocurilor Olimpice, sau în anul care a urmat? Încă pe când eram elev la școala primară, un transport în cadrul așa-numitei „mutări a copiilor la țară“ m-a purtat în Renania, până aproape de granița cu Olanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și difuză căutare de sens, din care băiatul de la cuple se salva în timpul mai multor pauze forțate stând deoparte în timp ce ortacii se certau și tocind, la lumina lămpii sale de carbid, legile și vocabulele imuabile ale unei limbi moarte și redevenind astfel, totuși, elev. Situația asta absurdă s-a păstrat cu atâta claritate, încât și astăzi mă mai aud conjugând verbe. Nu încape nici o îndoială: băiatul acela de la cuple care, la nouă 950 de metri sub scoarța pământului, încearcă, harnic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cicatrice, stinse, uscate, fețe ce nu mai erau decât pielea și osul. Cu țepi pe față sau cu barbă, cu ochii licărind sau umezi și urduroși, bătrânețea se uita la mine. De îndată ce desfășor înapoi mosorul timpului, iar băncile de sub castani redevin imaginabile în lumina limpede - primăvăratică, văratică, tomnatică - mă văd desenând chipuri pe jumătate treze care, pe colile mele, anticipează moartea. Deoarece prada nefumătorului s-a pierdut, rămâne incert dacă i-am folosit și pe tovarășii de cameră ca modele. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se poate de urât cu toate acele umilințe. Până atunci totul fusese o chestiune de lovituri sau injurii; Limardo a căutat o jignire mai profundă; când te-ai certat cu doamna, bărbatul a adunat publicul și v-a cerut să redeveniți prieteni și să vă sărutați În fața tuturor. Ca să vezi: soțul aduna chibiți, ca să le ceară propriei sale muieri și ibovnicului ei să se iubească din nou. L-ai dat afară. A doua zi În zori era din nou acolo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Elenei, cît pierderea ei m-a molipsit. Am început să gîndesc ca ea, să fiu sensibil la miriadele de transformări minuscule ale naturii din jur, la bunătăți prețioase și să comit copilării premeditate. Am devenit strigoiul ei. Așa că dorind să redevin eu, capăt instantaneu o dorință nemăsurată de a o ucide și imaginez scenarii care de care mai violente. Faptele devin aproape reale și, de fiecare dată, cruzimea mea se infectează de tandrețe. Împlîntarea pumnalului se cere dublată de o mîngîiere
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pretindeau că ea nici nu există.” Doctorul rîde: „-Vor fi fost, probabil niște tipi sănătoși într-o perioadă cu războaie multe. Oricum, în cabinetul meu n-a intrat nici unul. Și-or fi lăsat puterea asta la ușă.” Apoi privirea sa redevine brusc serioasă. Și-a amintit de cei mulți care i-au murit alături. „-De-ai ști tu cîtă disperare te cuprinde cînd armele cu care înfrunți moartea ți se termină!... Cînd, indiferent de voința bolnavului din pat ai cărui ochi se
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
în cei din jur. Oricît ai fi de nul, oricît de fără de sens, în mijlocul vieții pietrificate, într-o bună zi te vei mișca, vei scutura atomizarea asta ca praful de pe porțelanuri. Și vei dori, măcar pentru o singură respirație, să redevii eu. Astfel, purtînd un zeu înăuntrul tău, nu vei avea nevoie să ți-l impună nimeni. Așa privită, credința e capacitatea de a uita granița dintre universul sufletului și lumea obiectelor, de a da declinului și visului tău numele de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Vă doresc, dragi copii, să vă bucurați de vacanțe frumoase, ca atunci când veți ajunge la maturitate să vă puteți întoarce cu drag la acești ani ai copilăriei, așa cum fac eu în multe din zilele în care mi-aș dori să redevin copil... VACANȚA DE CRĂCIUN Sunt convins că și voi sunteți emoționați, la fel ca mine, când se apropie iarna și se vorbește despre vacanță. Știm că iarna este un anotimp supărător din cauza gerului, în primul rând, dar și din cauza zăpezii
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
doar fiindcă-l voiam înapoi. Fusesem nebună să cred că puteam pur și simplu să ignor faptul că locuia cu o altă femeie. Pentru numele lui Dumnezeu, James mă părăsise. Îmi spusese că iubește pe altcineva. Încetul cu încetul, am redevenit rațională. O formă de nebunie temporară îmi bătuse la ușă, iar eu țipasem „Intră, ușa e deschisă!“. Norocul fusese că Realitatea se întorsese acasă pe neașteptate și găsise Nebunia Temporară bântuind nesupravegheată pe coridoarele minții mele, intrând în camere, deschizând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
gândit încântată. Mă simțeam periculos de decadentă. Eram la o întâlnire secretă cu un bărbat splendid. Oare m-am mai simțit atrasă de vreun bărbat așa cum mă simt atrasă de Adam? m-am întrebat. Probabil, m-am gândit oftând. Și redevenind, pentru o clipă, realistă. Dar, momentan, mi se părea că nu mai fusesem atrasă niciodată de nimeni. Oare cât o să ne trebuiască s-ajungem în pat împreună? m-am întrebat. Cât timp o să mă pot abține dacă el nu face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
atunci aș fi avut vreun dubiu major, că băiatul plănuise cu meticulozitate cum să mă aducă în patul lui. Camerele bărbaților nu sunt curate decât atunci când te culci cu ei pentru prima dată. Odată ce chestia asta s-a întâmplat, camera redevine un dezastru. E ca și cum în secunda în care relația a fost consumată, bărbatul urlă: —Gata, băieți! Puteți să ieșiți! Și, imediat, de sub pat încep să-și facă apariția armate întregi de chiloți murdari, șosete înnegrite, căni, farfurii, reviste cu mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a întors la mine și m-a anunțat că fusese numai vina mea că mă părăsise. Dar că încă mă mai iubea și că voia să încerce din nou. Era ăsta comportament de om rațional? —Claire, mi-a spus el redevenind James cel blând și drăguț. Îmi dau seama acum cât ești de copleșită de toate astea. E de înțeles. Ai crezut că ești singură. Iar acum realizezi că ți-ai primit înapoi vechea viață, viața cea fericită. Probabil că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
toate astea. De vreo douăzeci de ani. Stăteam cu Danda în parc ore în șir, până se lăsa întunericul, iar lumea asta pe care o aveam bine împlântată în simțurile mele, moștenită de la copilul care am fost, începea să renască, redevenea a mea, reîncepea să existe AIEVEA, clipă de clipă : soarele, frunzele, foșnetele, fluturii, înflorirea, adierea, zăpada strălucitoare, aerul colorat, luna. Copilul aducea în viața mea emoția aia neobișnuită legată de o bizară și sublimă eternitate - Marea Eternitate Mică! - din cărțile
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
peste noapte. Zgomotele păreau mai diluate. Lumina pâlpâia o vreme, izbucnea treptat într-o explozie caldă ce risipea ceața și alunga umbrele. Dar ceva ca o pâclă invizibilă rămânea agățată peste tot, ușor apăsătoare, doar mai târziu lumina și ziua redeveneau cele știute. Apusurile păreau mai înfierbântate și cerul ardea în nuanțe succesive incredibile de roșu aprins, auriu și violet, în timp ce pâcla invizibilă urca de la pământ, dintre arbori și case, îmbrăcându-le, căpătând consistență, redevenind aburul tremurător în care se stingeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
doar mai târziu lumina și ziua redeveneau cele știute. Apusurile păreau mai înfierbântate și cerul ardea în nuanțe succesive incredibile de roșu aprins, auriu și violet, în timp ce pâcla invizibilă urca de la pământ, dintre arbori și case, îmbrăcându-le, căpătând consistență, redevenind aburul tremurător în care se stingeau fantomele blocurilor albe din zare, mai întâi, ce închideau orizontul, apropiindu-l. În balconul-terasă, Andrei Vlădescu se minuna de strălucirea crepusculară a toamnei ivite pe neașteptate, cu bogăție de culori, dar care își trimisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pământul negru și reavăn. Arborii își legănau în vântul rece crengile bolnave de pui de frunze de un verde palid. Andrei simțea renașterea lumii în drumurile scurte prin orașul amețit de zgomote, ca un bolnav în convalescență, pregătindu-se să redevină colcăitor, amețitor, tumultuos, enervant, obsedant. Pe trotuare reapăreau desenele stângace ale șotroanelor. După prânz, copiii chiuiau. La colțuri de stradă, țigăncile vindeau flori proaspete, de câmp, nu de seră. Îi plăcea să le privească, de fiecare dată când se ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
tare decît zgomotele și haosul străzii. Doar În momentul În care auziră pași se uitară afară și-l văzură pe jandarmul cu care vorbiseră alergînd În continuare, dar În direcția opusă. Trecu pe lîngă ele dar nu le observă. — Am redevenit invizibile, șopti Julia. Se apropiaseră una de alta pentru a se uita afară. Ca Înainte, Helen era atentă la respirația Juliei, la felul În care-i sufla În ureche și obraz; știa că nu trebuie decît să-și miște capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
muri va putea pogorî sub marele altar al Catedralei sale convins că înmormîntarea sa va fi înmormîntarea întregii Biserici din Franța". 125. Ce se va întîmpla cu Biserica abandonată? Nu va rămîne, așadar, speranța reînvierii catolicismului după această oprimare? Vor redeveni libere alegerile episcopale, fără de care Biserica nu poate exista? Nu, nu se va întîmpla așa, toată puterea se situează de partea schismei; de partea Bisericii nu este decît slăbiciunea. Nici Episcopii, nici suveranul Pontif însuși nu pot îndrepta răul, date
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
le uzurpeze. Într-o vreme, nobilimea împiedica libertatea alegerilor, totul pentru ca să devină ea însăși arbitră. Atunci, divina Providență s-a folosit de suverani care în acord cu poporul au revendicat acest drept în numele Bisericii și au făcut ca alegerile să redevină libere 265. În alte dăți, abuzul a fost din partea poporului; acest abuz a fost îndepărtat de suveranii și de nobilimea care i-au sărit în ajutor Bisericii 266. Beneficii nepieritoare pe care pioșii monarhi le-au făcut Bisericii și a
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
știință ecleziastică, acestea au devenit prea omenești, și-au pierdut caracterul divin care le sublima și le îndrepta spre mîntuirea sufletelor; și aceasta este străvechea origine a filantropiei moderne al cărui bine pierdut se poate recupera totuși acum cînd Clerul redevine generos și mărinimos. Fiindcă în acele vremuri de dorit (care par că se apropie totuși) laicii nu vor mai vrea să se separe de Cler, pentru că, dacă se despart, pierd orice înțelegere spirituală și devin neroditori și înglodați în cele
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
dar În același timp privirea lui scana zgîrieturile de pe jos, parcă Încercînd să calculeze Înălțimea atacatorului. Este evident că vă e dragă profesia asta... — Contează asta, domnule inspector? Paula păși Între noi doi, iritată de interogatoriul lui Cabrera. Chipul Îi redevenise calm; mă apucă de braț și mă sprijini de umărul ei. — Cu greu s-ar putea crede că domnul Prentice s-a atacat singur. Ce motiv vă imaginați c-ar fi putut avea? Cabrera se uita visător la cer. — Motive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
tine, e bine că mai ieși și tu la distracție săptămâna viitoare! îmi spune mama, încurajator. (I-a dispărut din ochi pânda aceea care mă tulburase. Acum e doar concentrată asupra mea și asupra cuvintelor pe care le rostește. Am redevenit fiica ei.) Să-ți pui rochia aia galbenă din triplu voal, îți stă bine cu galben! Și-ar trebui să-ți mai tund din bretonul ăla care-ți acoperă toată fruntea și nu ți-o lasă să respire. Poftim, uite
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în timp ce mă ridic. Iar cu olimpiada, oi vedea atunci, după ziua ta, dacă mai am chef să mă duc... îmi pun ochelarii și-mi înhaț servieta, simțind, în timp ce mă scutur de zăpadă, că mă scutur totodată de euforia dinainte. Am redevenit o elevă oarecare, o elevă de liceu care a chiu lit de la ora de chimie cu colega ei de bancă și care visează bazaconii, ca toți liceenii. Nimic mai mult, nimic mai puțin, îmi spun, pipăindu mi coșurile de pe frunte
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
noastră. Dar nu e momentul. Acum, probabil, este cu gândul la întâlnirea mea cu Bobo. Poate se întreabă cum voi reacționa la vederea fratelui lui bâlbâit. Cum va reacționa el la vederea mea... Fetița a dispărut, oricum, iar aerul a redevenit transparent și lipsit de consistență. Și, de fapt, cred c-a fost o năzărire - ce mai, asta a fost, fără doar și poate! O năzărire a minții mele ame țite. îi zâmbesc năucă lui Eduard, în timp ce-mi pun
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
neașteptat de tăcută și de pa sivă, neintervenind cu întrebări sau comentarii. Apoi îi comu nicase laconic că se grăbește, trebuia să plece la o întâlnire. îi urase însănătoșire grabnică, îi spusese că va dori să-l revadă când va redeveni vertical și când nu va mai avea rănile alea dizgrațioase, mai ales tăietura aia adâncă de pe obraz. Și se făcuse nevăzută. în acel moment, chiar în acel moment, Eduard retrăise cu ochii deschiși coșmarul prăbușirii de pe stâncă. Drumul fără noimă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]