3,182 matches
-
și uită în scurt timp. După 8 ani copilul e mai sensibil la educația socială, ceea ce înseamnă că adaptarea școlară a depășit o altă etapă tensională în care domină echilibrul și o mai pregnantă stăpânire de sine. El devine mai reflexiv și preocupat de probleme ca: proveniența copiilor, apartenența socială. Și apartenența la clasă și școală constituie o mândrie. Activitățile ludice, apoi micile plimbări, sunt primele în care copiii de sex opus încep să se apere în mod spontan. Fenomenul e
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
planul integrării în colectiv intervin unele schimbări: copilul devine mai sensibil la informații sociale, la opinia clasei. Preocuparea pentru colectiv se încarcă de nuanțe, se exprimă prietenia și în cadrul acesteia se creează planuri copilărești, confidențe, mici inițiative. Copilul devine mai reflexiv și preocupat de numeroase probleme printre care se numără apartenența socială, identitatea de neam. Este un moment de intensă identificare socială și concomitent, de apartenență la școală, la clasa sa, manifestându-se un fel de mândrie pentru aceste feluri de
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
nu a actantului. În aceste condiții, pentru a conferi proeminență discursivă actanților, româna a convertit mai multe structuri lexico-sintactice în procedee de focalizare locală: lexicalizarea categoriei vide pro, dublarea clitică, dublarea pronominală, dativul și acuzativul posesiv obligatoriu, unele sintagme posesive, reflexivul inerent, exprimarea pronumelui reciproc, emfatizarea prin pronume de întărire, determinarea prin demonstrativ, cuantificarea totalizatoare, introducerea unui nume predicativ expletiv. Adesea, procesele de focalizare se întrepătrund cu cele de tematizare 9. Interferența dintre mecanismele discursive ale focalizării/tematizării, pe de o
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
76), îi ajunge burta la gură (82), îmi plesnea stomacul (83), își bate capul (119), își bagă coada (120); mă dor gleznele (82), nu mă țin nervii (121), te apasă pe creieri (122). Structurile cu dativ sunt la limita cu reflexivul inerent. În structurile cu posesie alienabilă, vorbitorii au posibilitatea de a stabili o ierarhie discursivă între individ și obiectul posesiei. Optând pentru structura cu dativ posesiv, ei focalizează individul în raport cu obiectul posedat, prezentat ca experimentator al procesului/al stării: ți-
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
politeții negative, de atenuare a potențialului prejudiciu de imagine pe care vorbitorul l-ar putea aduce interlocutorului său: care-i treaba cu oltchimul nostru (116); mă întreabă șeful nostru (114); ce-am făcut noi cu dosarul lor (114). 3.6. Reflexivul inerent Observarea listei verbelor reflexiv-inerente, predominant colocviale, populare sau marcate afectiv (a se bosumfla, a se burzului, a se căciuli, a se codi, a se cruci, a se gudura, a se holba, a se iți, a se izmeni, a se
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
cruci, a se gudura, a se holba, a se iți, a se izmeni, a se lăfăi, a se mândri, a se mocăi etc.; vezi GALR II:160), paralel cu semantica lor ("implicație intensă în proces din partea subiectului personal"), sugerează rolul reflexivului de focalizator al relației subiect-verb. Deși nu foarte productiv și mai vechi în limbă, fenomenul a fost revitalizat în româna actuală prin utilizare frecventă (a miorlăi - a se miorlăi, a râde - a se râde, a dori - a-și dori; să
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
a râde - a se râde, a dori - a-și dori; să scap de ele - să mă scap de ele) și a formelor de imperativ ale unor verbe (scoală! - scoală-te!, prinde bara! - prinde-te de bară!), precum și prin introducerea unui reflexiv expletiv înrudit cu dativul etic (făcea copii - își făcea copii; o iei - ți-o iei; ai meritat-o - ți-ai meritat-o). Printr-un mecanism paralel s-au constituit și opoziții lexico-gramaticale de aceeași natură: uite! - uită-te!. Deși prescrierile
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
vedea aici↓ la steaua ta norocoasă↓ într-un interviu realizat ieri (IVLRA: 245). 3.7. Actualizarea pronumelui reciproc Față de GALR, în Vasilescu (2007a: 221) am propus o interpretare parțial diferită a structurilor cu semnificație reciprocă: am făcut distincție între pronumele reflexiv (se, își), pe de o parte, a cărui ocurență obligatorie în construcție se justifică fie ca reflexiv inerent, fie prin reflexivizarea obligatorie a constituenților subiect - complement identici referențial, și pronumele reciproc (unul pe altul, unul altuia), pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
reciproc Față de GALR, în Vasilescu (2007a: 221) am propus o interpretare parțial diferită a structurilor cu semnificație reciprocă: am făcut distincție între pronumele reflexiv (se, își), pe de o parte, a cărui ocurență obligatorie în construcție se justifică fie ca reflexiv inerent, fie prin reflexivizarea obligatorie a constituenților subiect - complement identici referențial, și pronumele reciproc (unul pe altul, unul altuia), pe de altă parte, uneori cu ocurență obligatorie, alteori cu ocurență facultativă. În absența pronumelui reciproc, semnificația reciprocă este recuperată contextual
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
sunt rare în limba actuală (nicio ocurență în corpus). 3.8. Emfatizarea prin pronume de întărire Prin pronumele de întărire poate fi focalizat emfatic orice actant exprimat prin substantiv (de obicei, cu trăsătura semantică [+ uman]) sau pronume personal/de politețe/reflexiv/posesiv ocupând poziția de subiect, complement sau atribut. Sinonimia dintre pronumele de întărire și alți termeni (chiar, personal etc.) este posibilă doar la nivelul sistemului. În uz, ocurența pronumelui de întărire este dependentă de presupoziții: prin folosirea unui termen din
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
întărire funcționează ca declanșator al acestor presupoziții, pe de o parte, pe de altă parte, ca suport al unei implicaturi conversaționale (ironia). În secvența următoare, focalizarea emfatică susține comparația (ca și cum aș vorbi cu o altă persoană) și subliniază caracterul autocentrat, reflexiv al discursului (reușesc să mă analizez etc.) (vezi și Hoinărescu 2008:7): știți cum↑ eu reușe-┴ mă cunosc ATÎT de bine și am avut ATÎTA timp și ATÎTA::┴ să mă cunosc și să vorbesc cu mine însămi↑ încît↓ ca și cum aș
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
autenticitatea simțirii. Comentariul său plastic se petrece sub specia individului când traversează nuanțe infinitezimale de duioșie sau ironie, de șarjă sau relatare detașată, ca și sub specia universalului, când uimit de dimensiunile frumuseții vizibilului, îi urmărește mișcarea pe un fond reflexiv de neîndoielnică altitudine.” (Vasile Savonea - Arta naivă în România, Ed. Meridiane, București, 1980, pag. 28) „Acest om știa să se bucure, să creadă în vraja culorii, a nuanțelor și a liniilor care delimitau dezinvolt planuri, dar mai presus de toate
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
lucrurilor constituie baza libertății. Faptul că nu dorim un lucru pentru că este bun, ci pentru că, dorindu-l, îl considerăm bun, inversează ordinea valorilor (Etica III, 9). Numai omul liber se poate bucura de viață. Bucuria spinoziană constă în posibilitatea cunoașterii reflexive a naturii și a noastră înșine. Oamenii pot asigura, printr-o dorința activă, trecerea de la dependența de cauze externe la autonomia libertății. Libertatea nu este fuga în afara naturii, și nici negarea corpului, ci realizarea, în această natură și conform legilor
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
nu doar terminologic). Începând cu empirismul secolului XVIII, s-a consolidat teoria conform căreia nicio reprezentare, chiar din sfera spirituală, nu ar putea fi lipsită de elemente sensibile. Prin această idee, este spulberată ierarhia dintre imagini−impresii primare și idei reflexive secundare. Imaginea ar cuprinde în ansamblu conținuturi intelectuale, echivalate și amestecate cu cele sensibile, ele împreună negând abstractul pur (Wunenburger 19). Imaginile se adună precum fațetele unei prisme (îl urmăm pe Wunenburger), pentru că tipologiile adiacente pot fi subsumate mentalului, verbalului
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
se actualizează când argumentul intern al verbului se realizează propozițional, introdus de un cuvânt relativ: a vedea ce face, a vedea cum se simte. Alte sensuri se actualizează, precizează Evseev (1974: 149), în construcții în care verbul apare cu formă reflexivă (Se vede trimis să le rezolve problemele colegilor), ca reflexiv impersonal (Se vede că nu te-ai odihnit destul) sau cu forma de imperativ vezi (Vezi să nu cazi!). 3.1. Sensurile verbelor de percepție. Definițiile lexicografice 3.1.1
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
introdus de un cuvânt relativ: a vedea ce face, a vedea cum se simte. Alte sensuri se actualizează, precizează Evseev (1974: 149), în construcții în care verbul apare cu formă reflexivă (Se vede trimis să le rezolve problemele colegilor), ca reflexiv impersonal (Se vede că nu te-ai odihnit destul) sau cu forma de imperativ vezi (Vezi să nu cazi!). 3.1. Sensurile verbelor de percepție. Definițiile lexicografice 3.1.1. Flexibilitatea sensurilor Clasa verbelor de percepție cuprinde unități polisemantice 57
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
lor sunt explicitate în mai multe moduri: perifrastric, prin enumerarea de sinonime contextuale, comparativ cu alte verbe din aceeași sferă semantică etc.; doar în cazul unor sensuri se specifică tipul de determinări, de compliniri, prepozițiile impuse de verb, variația tranzitiv - reflexiv etc. Prima separare a sensurilor distinge, în sens larg, între domeniile semantice la care se raportează sensurile verbelor de percepție; astfel, sensurile verbului a vedea sunt clasificate în funcție de trei domenii semantice cărora li se subordonează 70: domeniul perceptual vizual (a
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
nominal cu referință abstractă, cu trăsătura [+Act de vorbire], verbul prototipic percepției tactile exprimă raportul metaforic "a (nu) atinge înseamnă a (nu) aduce în discuție": (32) Nu am atins acest subiect pentru că nu ni s-a părut important. În varianta reflexivă, în contexte negative și selectând un complement cu referință abstractă, sensul actualizat este "a nu se atinge înseamnă a nu avea contact (în sens abstract) cu ceva, cu un domeniu de activitate": (33) Nu s-a atins de chimia organică
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
există un verb care exprimă percepția vizuală intențională - a se uita (vezi supra, Capitolul 1.3). Iliescu (2009: 146-150) menționează că, deși cele două verbe au, în lucrările lexicografice, definiții circulare 135, se disting prin mai multe trăsături semantico-sintactice136. * Verbul reflexiv a se uita exprimă o activitate vizuală voluntară prin care perceptorul focalizează o entitate. În aceste contexte, a se uita este echivalent semantic și substituibil cu a privi. (181) Se uita/Privea la ei cum se jucau. Componenta de focalizare
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
construcției cu un obiect direct - cele de percepție nonintențională și cele de percepție intențională - participă la operația sintactică de pasivizare. În funcție de organizarea semantico-referențială a enunțurilor, unitățile verbale acceptă fie pasivul cu a fi (pasivul prototipic), fie pasivul cu se (pasivul reflexiv). Vom încerca să stabilim care sunt contextele în care verbele analizate "aleg" între pasivul cu a fi și pasivul cu se și care sunt efectele concomitente cu pasivizarea. Ne vom referi atât la situații în care verbele de percepție (a
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
sunt folosite cu sensul primar perceptual, cât și la situații în care verbele înregistrează alte sensuri, mai apropiate sau mai îndepărtate de domeniul perceptual. * A vedea (a) A vedea "a percepe vizual" (nonintențional, perceptual) cu trăsătura [+Prezent] satisface contextul pasivului reflexiv, independent de realizarea obiectului direct ca nominal, ca subordonată conjuncțională/relativă sau ca propoziție gerunzială (264-267). Alegerea între tipul de pasiv pare că este determinată și de anumite restricții aspectuale. Dacă verbul din matrice este [+Perfectiv] sau dacă întreaga construcție
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
A auzi "a fi ascultat/spionat" satisface contextul pasivului prototipic: ACTIV PASIV (279) Ne-au auzit, nu mai e nimic de făcut. > (279') Am fost auziți... (c) A auzi "a afla, a fi informat" (exprimând percepție indirectă) satisface contextul pasivului reflexiv. ACTIV PASIV (280) Am auzit că vrei să părăsești țara. > (280') Se aude că vrei să părăsești țara. * A asculta satisface ambele contexte de pasiv, în funcție de sensul actualizat: ACTIV PASIV (281) Cei prezenți au ascultat cu atenție discursul de recepție
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Simt că mă doare în partea stângă a pieptului. > (286') *Se simte că... (287) Simțeam că îi era frică. > (287') Se simțea că îi era frică. * Verbele de percepție de contact par să fie neutre la distincția pasiv prototipic - pasiv reflexiv (288-289); verbul a atinge acceptă în mod firesc pasivizarea atunci când se îndepărtează de sensul perceptual, actualizând un sens mai abstract (290): ACTIV PASIV (288) Bucătăreasa gustă mâncarea. > (288') Se gustă mâncarea./ Mâncarea este gustată. (289) Unii clienți miros florile. > (289
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
parte, se remarcă, într-o măsură oarecare, o preferință a verbelor de percepție pentru pasivul-reflexiv, fără ca această preferință să fie generalizată. Sunt, pe de altă parte, contexte în care este admis doar pasivul prototipic. Alegerea între pasivul prototipic și pasivul reflexiv pare a fi condiționată, în unele contexte, de anumite trăsături aspectuale ale predicației. Construcțiile pasive cu verbe de percepție nonintențională păstrează neacoperită poziția complementului de agent. Această particularitate se asociază cu faptul că subiectul verbelor de percepție nonintențională este Experimentator
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
s.v. privi. 132 Gheorghe (2009: 83) arată că, în astfel de situații, cele două categorii vide "se susțin prin coreferențialitate, formând un tip de anafore zero, de tip asociativ". 133 Singurul verb care selectează ca argument obiectul prepozițional este verbul reflexiv a se uita. Deși a se uita se angajează în alte tipare sintactice decât restul verbelor de percepție intențională (care se construiesc cu obiecte directe), pentru unitatea descrierii, vom prezenta comportamentul sintactic al acestui verb în acest punct al lucrării
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]