2,072 matches
-
personale făcute atât sursei, cât și altor deținute față de cum (sic!) manifestă încredere, și anume WEISS ELISABETA și IONESCU ATENA, lasă să se întrevadă că i s-ar fi propus în schimbul unor servicii prestate securității RPR posibilitatea părăsirii RPR și regăsirea fiicei sale MONIQUE la Paris, promisiuni în fața cărora ar rezista nedorind ca fiicei sale să i fie rușine de asemenea tranzacții. Starea sănătății deținutei ECATERINA BĂLĂCIOIU LOVINESCU înrăutățindu-se, a fost transportată la spitalul Văcărești într-un timp prea scurt
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
precaută; numele sunt codificate, relatarea evenimentelor fiind fie aluzivă, fie prin antifrază. Pentru fragmentele scrise în original în limba română am respectat în transcriere ortografia și punctuația Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu (cu minime intervenții), din două considerente: pe de o parte, pentru regăsirea vocii autentice a expeditoarei, lucru prețios într-o corespondență intimă, deci prin excelență subiectivă, și, pe de altă parte, pentru că prin transcrierea fidelă se va face automat distincția între scrisorile care au fost redactate de Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu direct în limba
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Intemperanța este consubstanțială spiritului lumii caragialești și declamativul este acompaniat adesea de exclamativ : „Ah, mamițo ! Menuetul lui Pederaski... mă-nnebunesc !”. Cea de-a doua serie este mai interesantă pentru că privește un anumit tip de literatură sentimentală a amintirilor privilegiind momentul regăsirii locului natal, implicit al copilăriei ca vârstă de aur. Doi „mari clasici”, dintre care unul romantic, excelează în acest sens : Mihai Eminescu și Ion Creangă. Antiliric, naratorul expediază iritat aceste clișee ale emoției regăsirii, a răspunsului simpatetic din partea lui genius
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
literatură sentimentală a amintirilor privilegiind momentul regăsirii locului natal, implicit al copilăriei ca vârstă de aur. Doi „mari clasici”, dintre care unul romantic, excelează în acest sens : Mihai Eminescu și Ion Creangă. Antiliric, naratorul expediază iritat aceste clișee ale emoției regăsirii, a răspunsului simpatetic din partea lui genius loci, deconstruind mali- țios- sarcastic acei topoi semnificativi ai absorbției nostal- gice în matcă, ai căderii delicioase în originar. Ruptura este deplină, alienarea totală, iar denunțarea clișeului devine expresia favorită a dezrădăcinării. Atât amintirile
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
are prilejul să descopere o realitate mult mai concretă și directă. Apropiindu-se de acest material, el Încearcă să fixeze calitatea unei anume vibrații, a unui sunet emis cândva din pieptul semenilor săi de atunci. Toată căutarea are drept scop regăsirea acelui sunet, a acelui cuvânt, descoperirea a ceea ce a putut el să Însemne cândva. Pronunțând versul antic, nu numai ritmul se Însuflețește, dar și imaginația Însăși. Încerci să vezi În sunet imagini. Devii tu Însuți cel dintâi rostitor al acestor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
gata de atac. După acest preludiu, turnanta se mișca, descoperind mormântul lui Agamemnon, unde Electra venea să invoce spiritul tatălui ucis. O statuie gigantică a regelui, din sticlă, devenea incandescentă, luminată din interior, În timpul dansului extatic al eroinei În căutarea regăsirii spirituale cu Tatăl. Intrarea Clitemnestrei se făcea simțită din depărtare, din coridoarele Întunecoase ale palatului. Rotația decorului dezvăluia acum locul de Întâlnire a mamei cu fiica Într-un abator sordid, plin de trupuri Încă sângerânde de animale despuiate, ce atârnau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
substrat obscur de natură confesivă.) În Setea și foamea, la fel, ceva a despărțit temporar cuplul. Îndemnat de o pornire rea, bărbatul pleacă, respingând brutal rugămințile femeii. Apoi, nemaiștiind nimic de ea (și de copilul lor), regretă. Urmează căutarea, speranța regăsirii, așteptarea zadarnică, rătăcirea istovitoare pe drumuri neștiute, ajungerea într-un loc unde e ademenit să intre ca să se odihnească și să se restaureze. Când, în sfârșit, femeia Marie Madeleine, ̀ împreună cu fetița, Marthe, ajung la poarta acelui loc (mănăstire ? închisoare
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
schingiui. Așadar, "bere și mici", maxima răsplată la care poți aspira într-o zi de vară, ca astăzi. "Beri și mici", distracția națională, trivială, vulgară, odioasă, dar naturală, fără fițe, fără mofturi, un adevărat "flit" pentru snobi și pedanți, o regăsire a naturalului primitiv. * Descoperim în drum spre hotel o terasă improvizată, câteva dale de beton, câteva mese și bănci cioplite rudimentar din trunchiuri de brazi centenari. Numai o masă este ocupată de un grup de pădurari care au răpus până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
amintește de prietenia strânsă și îndelungată care ne-a legat pe Panaitescu și pe mine. Da, prietenul meu trăiește și este un om care nu s-a schimbat. Prin asta vreau să spun că orice întâlnire cu dânsul este o regăsire. Destul de des întâlnirea cu foștii mei camarazi înseamnă întâlnirea unui alt om, cu alte preocupări. Mai ales poveștile de pescuit și apicultura, îmi produc o decepție. Suntem străini, nu mai găsim limbajul comun de odinioară. Nu mă interesează rețetele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
realitatea se transformă în altceva, într-un spațiu și într-un timp ireal, că am văzut undeva acest peisaj. Casa îngrijită, cu verandă, cu grădiniță colorată cu tufănele în spatele unui gard verde, proaspăt vopsit, mi s-a părut o iluzie, regăsirea unui peisaj cunoscut, în care trăisem cândva, în altă viață, în care eu eram și nu eram același de acum. Pe gard, o tăbliță albastră indica Strada Munții Gurghiului și numărul șapte. O irealitate transformată brusc în real, o ficțiune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
putea fi dominată de prejudecăți, pentru că vremea reîntoarcerilor în fiziologie nu se conjugă la trecut. Religia va admite, probabil, necesitatea eliberării sexualității, care, deși a perturbat unele principii, nu poate fi combătută; o cale de împăcare ar fi acceptarea (metafora) regăsirii edenului, primirea în grădina originară a celor doi exilați din rai. Un lucru este sigur: eterna poveste cu Romeo și Julieta nu se mai potrivește cu scenografia gândită de Shakespeare. Povestea rămâne, eu aceiași fiori de fericire și nefericire; personajele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a sfântului, contopite într-o manieră surprinzătoare, atrag cititorul pe calea prospețimii și reînnoirii sufletești, orientându-l spre o adevărată experiență de Dumnezeu. Cine nu s-a confruntat în viața sa cu o criză religioasă ori vocațională, cu pierderi și regăsiri interioare? Cartea de față răspunde dorinței preoților și persoanelor consacrate de a se regăsi în propria vocație mult mai motivați descoperind, în istoria personală, prin lecturare, paginile lipsă ori cele încă nescrise. Traducerea românească păstrează denumirile originale (geografice, onomastice etc.
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
faptul că la Plotin se regăsește una din rădăcinile gândirii creștine reflectate fidel de oíkonomía bizantină (gestiunea umanității convertite și a distribuirii imaginii sacre), precum și de imaginarul medieval în ansamblu: finalitatea tuturor lucrurilor trebuie să fie regăsirea unității primare, condiția perfecțiunii originare. Acțiunea de a imagina, imaginația și implicit imaginarul pot fi socotite modalități de recuperare a stării de beatitudine (la creștini, în urma obținerii iertării păcatului adamic), dar și o formă care exprimă această tendință, condiționată de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
noutăți brusc survenite. Când aflu de moartea celui drag prietenului meu, e drept că sunt inițial afectat de știrea întunecată, dar acțiunea mea filantropică nu se exercită imediat, ci este planificată pentru mai târziu ceea ce îmi conferă avantajul temporal al regăsirii de sine și al reechilibrării relative. Gestul caritabil pentru cel orb este solicitat aproape odată cu întâlnirea acestuia pe când actul filantropic în scenariul dramei prietenului este chemat să se manifeste distanțat, după un anumit segment de timp consumat de la momentul aflării
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
situația dată drept un labirint ontic. Doar mă revolt într-un acces de furie muribundă de-zorientat, dezancorat de solul propriului ego. Această întunecare și plutire nervoasă, agitată, în derivă, mă duce ferm spre izbucnirea unei înfricoșări spasmotice a imposibilității de regăsire a sinelui, de confirmare a propriei identități. Eu nu mai știu cine sunt din perspectiva raportării mele la ce am fost din motivul că nu mai dețin o evidență a istoriei mele personale. Rămân fără trecut și viitor, o expresie
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
pierzi în propria alunecare orfană spre un vid de rost, pășești pe lipsa oricărui sol și cazi mereu în tine precum un vârtej ce te absoarbe spre a te reînălța pe suprafețe de conștiință convulsivă. Această circularitate a pierderii și regăsirii de sine reprezintă impulsiunea, dar și mi-rajul supraviețuirii întru singurătate înțeleasă ca abandon deplin, ca lăsare fără de însoțirea altor oameni. Dar Hristos, în versiunea acceptării sale drept Divinitate ce înnobilează sfințind paradigma trupescului uman, nu poate fi lăsat fără de însoțirea
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
limbii perfecte este și semioticianul și romancierul italian umberto Eco. Subiectul limbii perfecte este prezent și într-unul din romanele sale, Pendulul lui Foucault. Prin unul dintre personajele romanului, Eco afirmă că permutarea literelor alfabetului ebraic ar putea duce la regăsirea limbajului perfect, identificat cu Tora originară. Există chiar și un ritual tainic al combinării literelor și totodată al contemplării numelui lui Dumnezeu, ritual ce dezvăluie o neobișnuită relație între literă și gând, între textul sacru și trupul omenesc. Astfel, „fiece
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
contra rezistenței operatorului, numite contracții izometrice, asigură alungirea progresivă a mușchilor și tendoanelor care eliberează progresiv articulațiile blocate. Subiectul produce un efort măsurat, provocându-și Întinderea fiziologică a țesuturilor care eliberează articulațiile. Sprijinul ușor al mânii operatorului permite, În balansare, regăsirea unei mișcări armonioase. O intervenție brutală În plină cursă nu face, În general decât să agraveze deviațiile. Acțiunea predomină la nivelul mușchilor și fasciilor, pentru a le corija. În fapt operatorul susține trunchiul, capul sau membrul ce trebuie tratat și
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
mai arunc/ cu fluturi mari, acolo unde ești, să-mi afli/ frumusețea// Așa voi muri uitând Hesperara...” (Uitare). Poate cel mai bun volum de versuri al său, Gențiane (1979), impresionează prin ritmul halucinat, intens ori, dimpotrivă, somnolent, al confesiunii, prin regăsirea (parțială) a unei inocențe a emoției. Poeziile, majoritatea mai scurte - elegii, „prevestiri”, „inscripții” ori „amurguri” -, alcătuiesc un fel de jurnal de emoții și imagini fulgurante, în care se citește, printre rânduri, aceeași dramă a pierderii fiului: „Acești bulbi sângerii/ trandafirii
TACOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
instantanee cu reverberații reflexive, parabole concomitent acide și vibrante, în care primează lupta dintre sinceritatea, candoarea personajelor și ipocrizia, falsitatea unei ambianțe corupte, lipsite de armonie și frumusețe. Ridiculizarea sloganelor politice, ironia, afirmarea „dreptului de a gândi liber” sunt emblematice. Regăsirea sinelui, recuperarea identității, refuzul de a face parte dintr-o masă amorfă și dorința de afirmare a individului duc la evadarea din real, din cotidian, în favoarea unei „armonii a nuanțelor”. Cel ce ne scapă, roman scris în 1983 și publicat
TARZIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
ori de culoare. Tipologia, diversă, e ilustrată într-un mod care confirmă înzestrarea prozatorului pentru observarea mediilor. În cele din urmă, adevăratul personaj al romanului este orașul București. Ingredientele epice sunt șantaje de presă, sinucideri, destituiri urmate de prăbușiri morale, regăsiri și despărțiri amoroase, decepții, violențe, încrâncenări ori renunțări. Cochetând cu atracțiozitatea proprie romanului popular, Anotimpuri de trecere poate trimite la Cezar Petrescu (Calea Victoriei, de pildă) ori la Petru Popescu. Publicistică de atitudine în chestiuni literare și culturale, dar vizând și
ŢIRLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290197_a_291526]
-
ochilor, un diavol milos foarte tânăr, dar cu fustă și cu un surâs perfid, Îmi dăruia un «fier de călcat dragostea» și tocmai când Îl Înghițeam cu oarecare sfiiciune, a apărut un geambaș cu o pendulă.” Trezirea autoarei vine o dată cu regăsirea a ceea ce Îi era familiar: suspiciunea și vigilența. „Ne putem Întreba de ce a pus prozatorul acolo citatul acela din Shakespeare? «Te du și povestește mai târziu că un nebun ți-a spus să fugi.» Ne putem Întreba: să fugim de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sarcasmul fatalității care continua, suverană, să-și facă mendrele cu noi toți. Am suplinit, În disperare de cauză, lectura noului volum cu cea a unui grupaj de poeme apărut În 1997, ultimul pe care Îl citisem din creația Marianei Marin. Regăsirea a fost promptă și m-a răsplătit Întru totul. Ce poetă, Îmi spuneam... Citeam și reciteam, privind ardentele hieroglife pe care biciul destinului le Întipărise pe papirusul atât de fragil al cardiogramei lirice. Pulsații când grațioase și poznașe, În Înșelătorul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
etnii și limbi al Israelului de astăzi. Naratorul ultimului roman al lui Virgil Duda, Viața cu efect Întârziat, care ar putea fi chiar autorul sau un interpus-delegat al său, descrie memorabil ciclul despărțire-revenire-despărțire, procesul traumatic, adică, al pierderii și al regăsirii, fie și parțiale, de sine. Efectele deloc Întârziate, dar remanente ale dezrădăcinării se confruntă decisiv, dar și terapeutic, la revenirea temporară În vechea Patrie, cu realitatea imposibilei Întoarceri. Despărțirea reiterată Închide cu adevărat abia acum cercul, anume În clipa reajungerii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
criteriul moral cu un puseu „inchizitorial”? Tocmai, și deloc Întâmplător, cei care nu au prea știut nici ieri și nici azi nu prea știu să aleagă Între „bine” și „rău”, imperfecte, dar opuse, totuși, chiar și pentru orbi. Ce reconfortantă regăsire de sine devine, În acest context, regăsirea adevăratului prieten, de ieri și de azi! Am căutat printre hârtii vechi să găsesc vreunul dintre biletele pe care mi le scrisese de-a lungul anilor. De pildă, extraordinara pagină așternută În graba
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]