18,995 matches
-
Totuși, începutul acesta a ridicat multe întrebări, probleme de organizare (oameni de teatru importanți care n-au fost invitați etc.), a stîrnit nedumeriri și, nu în ultimul rînd, îngrijorarea față de ce se întîmplă cu mișcarea noastră teatrală. O criză a regizorilor pare evidentă din felul în care arată multe producții: terne, plicticoase, lineare, prăfuite sau, dimpotrivă, vulgare în mod gratuit, care își propun să șocheze doar prin asta. Modificări importante, și uneori majore, survin prea des în jocul actorilor în deplasare
Caragiale și teatrul contemporan (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15698_a_17023]
-
bună interpretare masculină - și, nu în cel din urmă rând, o dezbatere (privind cinematograful european și filmul de autor versus cinematograful american și dominația producătorilor) găzduită de Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică din București, în cadrul căreia studenții (viitori regizori, operatori, scenariști, critici de film, monteuri de imagine și sunet) au avut un profitabil și benefic schimb de opinii cu Alberto Farassino (în calitatea sa de profesor la Catedra de film a Universității din Pavia și membru în Consiliul de
Altfel de festival by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15717_a_17042]
-
privire mai neatentă) creații din anii '60-'70 cu producții de dată recentă ale cinematografului peninsular (cum ar fi La Stanza del figlio/Camera fiului/, film distins cu Palme d'Or la Cannes 2001). Criteriul a fost cel al valorii regizorilor aleși (de unde și titlul selecției), dar a fost și cel al interferențelor, nu doar tematice, sau al afinităților elective. Astfel, la prima vedere, Nanni Moretti - regizorul filmului pe care tocmai l-am citat și care a inaugurat Zilele..., - pare, prin
Altfel de festival by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15717_a_17042]
-
distins cu Palme d'Or la Cannes 2001). Criteriul a fost cel al valorii regizorilor aleși (de unde și titlul selecției), dar a fost și cel al interferențelor, nu doar tematice, sau al afinităților elective. Astfel, la prima vedere, Nanni Moretti - regizorul filmului pe care tocmai l-am citat și care a inaugurat Zilele..., - pare, prin tipul de cinema pe care îl practică (intimist, psihologic, intelectualist, cu multe elemente postmoderniste) și prin tipul de creator pe care îl exprimă (concentrat pe propriile
Altfel de festival by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15717_a_17042]
-
Sica). Bucuria (re)descoperirii acestei capodopere a filmului universal s-a completat în chip fericit cu plăcerea de a admira - grație Expoziției omagiale prilejuite de sărbătorirea a 100 de ani de la nașterea marelui cineast italian, - a multiplelor fațete ale talentului regizorului și actorului care a fost De Sica. Dacă adăugăm la toate acestea, documentele inedite (deosebit de valoroase pentru cunoașterea istoriei filmului românesc și încercărilor făcute pentru a-l integra în circuit european), prezentate în expoziția dedicată societății cinematografice italo-române Cineromit, avem
Altfel de festival by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15717_a_17042]
-
scandal legat de filmul Deep Throat, a cărui actriță principală (Linda Marchiano) a declarat că a fost bătută, violată repetat și drogată ca să se filmeze scenele respective, este evocat de cîteva ori - cel mai șocant detaliu fiind poate acela că regizorul a fost lăsat în libertate, evident în numele libertății de expresie (Primul Amendament...). Nu lipsesc din volumul Războiul împotriva tăcerii studiile literare, cel despre La răscruce de vînturi fiind spectaculos. Cartea e greu de lăsat din mînă și datorită faptului că
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
austriece, necunoscute până atunci, au avut astfel ocazia să fie prezentate pe ecranele vieneze, bucurându-se de un succes extraordinar la public. Inițiatorii acestui eveniment au fost criticul de film Edwin Zbonek, care ulterior s-a afirmat în special ca regizor de teatru, film și televiziune, și Sigmund Kennedy, secretar al Uniunii Criticilor de Film austrieci. Din 1960 și până în prezent, evenimentul s-a impus ca cel mai mare festival internațional de film din Austria, destinat marelui public și specialiștilor în
Zilele vieneze ale filmului by Irina Horea () [Corola-journal/Journalistic/15736_a_17061]
-
făcut parte din filmele produse recent în cele mai diverse colțuri ale lumii, din Sri Lanka și până în Paraguay. Programele speciale, extrem de variate, s-au bucurat și ele de o apreciere deosebită, și trebuie amintite aici prima prezentare internațională a tânărului regizor Alain Guiraudie, prezentarea Centrului de cercetare în domeniul mediilor de informare Le Fresnoy, Franța, precum și expoziția fotografului japonez Hiroshi Sugimoto la Galeria Klaus Engelhorn. Renumitul artist de talie internațională a fost prezent personal la vernisarea expoziției, deschisă pentru public până pe
Zilele vieneze ale filmului by Irina Horea () [Corola-journal/Journalistic/15736_a_17061]
-
perspectivă sociologică, documentară, etnografică și estetică asupra culturii din Asia Centrală, confirmînd o dată în plus faptul că cinematografia este cel mai eficace mod de a descoperi și pătrunde în stilul de viață și mentalitatea altor popoare. Au fost prezenți la eveniment regizorii Hodjakuli Narliev (Turkmenistan), Serik Aprimov și Rașid Nugmanov (Kazahstan). Publicul, specialiștii și invitații de onoare au avut ocazia să se întâlnească și să discute în cadrul unor mese rotunde sau conferințe în spațiul special amenajat - Cortul Vienalei -, unde a funcționat și
Zilele vieneze ale filmului by Irina Horea () [Corola-journal/Journalistic/15736_a_17061]
-
Și "starea ei de spirit", decorul propriu-zis țesut pe pereți, ai căror generatori sîntem noi. Există vreun leac pentru boala din noi, pentru frustrările, neputințele, disperările pe care le purtăm, pentru angoasele și accesele de paranoia din fiecare? Nona Ciobanu - regizor, Harry Tavitian - jazz-man, Liliana Pană - actriță, Laurenția Barbu - dansator și coregraf, Ana Olteanu - scenograf încearcă să formuleze un răspuns, posibil, la frămîntările expuse în monologul lui Zografi: teatrul-muzica-dansul-artele vizuale se străduiesc, pe cont propriu și împreună, să vindece, ludic și
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
din alt unghi, în care puteți recunoaște o altă problemă (sau aceeași), mai dură, mai tranșantă, mai violent scrisă (ca limbaj) de Will Calhoun: handicapul mental, închistarea trupului și a minții, rutina care robotizează. Florin Piersic jr. în ipostaza de regizor și actorii Andreea Bibiri, Șerban Pavlu și Gheorghe Ifrim, unii dintre cei mai interesanți actori ai generației tinere, caută să se exprime și altfel mai direct, mai acut: fac un exercițiu de actorie, chiar dacă nu suficient de nuanțat, gradat, meticulos
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
altele sînt aerul proaspăt de care avem nevoie. Pentru adevărata performanță. Solidă, profundă, durabilă în memoria noastră și a instoriei teatrului. Pour la bonne bouche: am ascultat, nu de mult, un interviu pe care Marina Spalas i l-a luat regizorului Petrică Ionescu pentru emisiunea "Revista teatrului național radiofonic". Dialogul a avut trei ținte: felicitările pentru cei 55 de ani împliniți în octombrie, Caragiale și premiera cu opera Aida, pe Stade de France, un eveniment, un mega-spectacol. De fapt, este prima
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
teatrului național radiofonic". Dialogul a avut trei ținte: felicitările pentru cei 55 de ani împliniți în octombrie, Caragiale și premiera cu opera Aida, pe Stade de France, un eveniment, un mega-spectacol. De fapt, este prima oară în istorie, după spusele regizorului, cînd o operă este montată pe un stadion, cu 80.000 de spectatori, cu o scenă imensă, cît suprafața terenului de fotbal și a pistei de atletism la un loc, cu 30 de cai și 800 de figuranți. Șase luni
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
considerabile: 300 de figuranți, acțiunea era mutată pe străzile Bucureștiului unde avea loc un adevărat asediu. E vorba despre alegeri, nu? Un Caragiale exploziv, spune Petrică Ionescu despre un autor preferat lui, care nu mai poate fi montat ca înainte. Regizorul amintește și o altă experiență, fără finalitate la public, Conu' Leonida față cu reacțiunea, avută prin 1969 la Teatrul Nottara, ca tînăr absolvent. Protagoniștii: Ștefan Iordache și Ștefan Radof. "Un spectacol complet trăznit. Iar actorii erau geniali. Și foarte tineri
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
Marina Constantinescu La sfîrșitul stagiunii trecute am văzut un spectacol despre care nu am putut scrie: Creatorul de teatru (Der Theathermacher) de Thomas Bernhard. Locul: Teatrul Act. Regizorul: Alexandru Dabija. Protagonistul: Marcel Iureș. Nu am putut scrie pentru că mi s-a părut, pe de o parte, că aș vorbi despre gîndurile mele proiectate într-o oglindă, lucru indecent, iar pe de altă parte, mi s-a părut că
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
mai întîi de orice, la ce se spune în acel text. Mi-am trimis cunoscuții. Eu am mers de trei ori la Teatrul Act, ca la un soi de terapie. Lucrul cel mai izbutit, mai tulburător este felul în care regizorul a lucrat, în primul rînd, piesa lui Bernhard. Realmente un protagonist al mizanscenei este acest text strîns, direcționant de starea lui Dabija, tensionat de valoarea pe care o acordă cuvîntului, de obsesiile trăirii și semnele contemporaneității, de modul major în
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
cu entuziasm nedisimulat la această spirituală parodiere a propriului lor univers. Din care nu puteau lipsi alți doi eroi, directorul de studio/ Stanley Tucci, care e cum i s-a cerut, isteric și abulic, autoritar cu subalternii și indulgent cu regizorul. Regizorul care, de astă dată, e un laureat al Premiului Oscar căruia i se iartă orice. Chiar și refuzul de a prezenta filmul la vizionare. Christopher Walker irumpe în cadru ca un old hippie rătăcit în prezent și care și-
Lumea filmului în oglindă by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15754_a_17079]
-
entuziasm nedisimulat la această spirituală parodiere a propriului lor univers. Din care nu puteau lipsi alți doi eroi, directorul de studio/ Stanley Tucci, care e cum i s-a cerut, isteric și abulic, autoritar cu subalternii și indulgent cu regizorul. Regizorul care, de astă dată, e un laureat al Premiului Oscar căruia i se iartă orice. Chiar și refuzul de a prezenta filmul la vizionare. Christopher Walker irumpe în cadru ca un old hippie rătăcit în prezent și care și-a
Lumea filmului în oglindă by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15754_a_17079]
-
actriță. Prin ochii săi de provincial de modă veche sînt prezentate în oglinda ecranului - mai mult sau mai puțin distorsionate - mentalități și habitudini curente ale cineaștilor. Copila va face carieră datorită talentului, dar și pentru că s-a lăsat sedusă de regizor, nu și abandonată, devenind și mămică și vedetă și chiar soție fericită. În final împăcîndu-se cu tatăl jignit de moarte. O satiră însoțită de o grimasă tristă despre care un cronicar a scris că-i amintește de ,,Școala femeilor" a
Lumea filmului în oglindă by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15754_a_17079]
-
și mămică și vedetă și chiar soție fericită. În final împăcîndu-se cu tatăl jignit de moarte. O satiră însoțită de o grimasă tristă despre care un cronicar a scris că-i amintește de ,,Școala femeilor" a lui Molière. Popularul actor - regizor mărturisind la rîndu-i că povestea-i într-o oarecare măsură autobiografică, dar se adresează tuturor părinților care nu cunosc defel profesia aleasă de odrasle. Gradul acesta de valabilitate universală îl vizează și Soția mea-i actriță în care Yvan Attal
Lumea filmului în oglindă by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15754_a_17079]
-
cărări spre o altfel de cultură și civilizație, spre o altă filosofie față de minte, de trup, de viață și de moarte. Și de aceea mi se pare o schimbare fundamentală de ton și de atitudine, probate în spectacol, în stilul regizorului Alexandru Tocilescu. El nu mai este interesat de frivolități, de scandal, de provocări cu orice preț, de teribilisme asumate de spiritul său ludic și incitator, de războaie cu lumea și cu noi toți. Acest spectacol vine cu o liniște tulburătoare
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
renunța la iubire. Însăși sensibilitatea lui Tocilescu se vede și se aude în spectacol. Ea se armonizează cu poezia vizuală, "pictată" de Puiu Antemir ca în stampele japoneze, viril și grațios totodată. Drumurile din acest spectacol, trasate cu grijă de regizor și de scenograful său, drumuri ritualice și inițiatice sînt trasee pe care regula îi obligă pe toți să le respecte. Numai călătoria spre moarte, fantastic realizată pe scenă, este liber aleasă și asumată pînă la capăt, pașii cuplurilor se armonizează
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
Este ceva ireal în finalul spectacolului. Gestul decisiv este amînat. Îndrăgostiții, amanții încă neînsîngerați, se plimbă în sus, în jos. Lent, așa cum moartea se scurge pe lîngă ei, le dă tîrcoale, îi cheamă. Emoția crește. Nimeni nu se grăbește. Nici regizorul care n-a comprimat timpul și firescul zbaterii celor două cupluri. Dansul morții își precizează cadența. Ultima călătorie. Soarele, doar el, se grăbește să răsară, ca în fiecare zi, deasupra pădurii. Prostituate și negustori, bărbați și femei lasă în noaptea
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
filme ca "Un air de famille" al lui C. Klapisch sau "On connait la chanson" de Alain Resnais, unde Agnes Jaoui a fost scenaristă și actriță. *"Harry, un prieten devotat" - de Dominik Moll cu Sergi Lopez și Mathilde Seigner. Acest regizor n-a turnat decât două filme: "Intimité"(1993), o ecranizare rece și sobră după nuvela "Mur" a lui Sartre, a fost un eșec comercial. După o tăcere de aproape șapte ani, "Harry..." a fost surpriza Festivalului de la Cannes 2000. Neliniștitor
Bucurii autumnale by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15790_a_17115]
-
aproape șapte ani, "Harry..." a fost surpriza Festivalului de la Cannes 2000. Neliniștitor, dar și cu acel aer familiar de "ceva deja știut", insidios și straniu, alunecând pe nesimțite în fantastic, cu un scenariu impecabil și bine ținut în mână de regizor, acest film se află sub semnul lui Hitchcock și al lui Polanski. Indiscutabil, Moll e un cineast ce nu trebuie pierdut din vedere! *"Sub nisip" - de François Ozon. Iată cel mai provocator și mai greu de catalogat dintre tinerii cineaști
Bucurii autumnale by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15790_a_17115]