6,667 matches
-
de mult ai încerca. Praful scenei nu are asemănare, este cel mai perfid drog cu putință, pentru că dă dependență imediată și asigură una din cele mai strălucitoare morți posibile. Am umblat și umblu încă prin teatru cu un fel de regret de care nu am cum să scap, ca un fel de cocoașă din naștere, ca o boală cronică pe care te-ai obișnuit s-o duci pe picioare, care face chiar parte din viața mea de zi cu zi: am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
elibera odată pentru totdeauna. Definitiv. Hans încă nu e foarte convins că e cazul să se elibereze. În momentul de față ar prefera să asiste la un meci de tenis și să mai învețe câte ceva în materie de sport. Cu regret, privește încă multă vreme în jurul său, dar nu vede nimic, fiindcă un asemenea automobil sport e mult mai rapid decât un tramvai, care deapănă greoi stație după stație. # O clipă! Să nu părăsim tramvaiul ăsta așa de repede, să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Hans să ejaculeze și chiar i‑o spune. Hans n‑ar vrea să murdărească brocartul fotoliului cu sperma sa. Sophie spune că poate s‑o facă, la urma urmei e fotoliul ei. Bine, atunci îți murdăresc fotoliul, gâfâie Hans cu regret și chiar i‑l murdărește. Curând în camera asta o să fie peste tot numai spermă care pute a pește, se gândește Sophie și‑l expediază repede pe Hans. # În mod excepțional, Hans acceptă să i se plătească salariul ce i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a spera la celebritate, a-i frecventa pe mai-marii zilei, pe cei puternici, a călători, a face politică sunt tot atâtea vicii, perversiuni și obiective care corup existența. Căutarea acestor false valori nu poate duce decât la decepție, deziluzie și regrete. Ficțiuni, praf în ochi, frivolități, fleacuri și vanități... în schimb, plăcerile bune, cele ale filosofului, întrețin o relație directă cu a fi. De altfel, numiții filosofi pot gusta aceleași plăceri ca și ceilalți - de exemplu, prostituatele trecute ale lui Aristene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
soare, ai? — Păi, după lege, aș avea și eu dreptul... zise șovăitor tractoristul. — Legea noi o facem, noi o schimbăm, să-ți fie clar, zise responsabilul. S-a schimbat cumva, între timp? întrebă K.M. 273. — Încă nu, spuse cu oarecare regret responsabilul. Hai, du-te, ai prima duminică liberă. Și să nu te mai prind în orz când trebuia să fii în ovăz, că te mut cu prima ocazie la insecticide. O umbră de spaimă trecu pe chipul tractoristului care salută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
personajele noastre și de la Planeta Mediocrilor, căci altfel riscăm ca anticipația să ajungă protocronică, iar ceea ce, de comun acord, considerăm a fi la mii de miliarde de kilometri să se afle, spre surpriza noastră, doar la câțiva ani-lumină. Nu fără regret, desigur, ne vom despărți de oneștii, poate uneori anoștii, dar totdeauna - cel puțin pentru povestitor - simpaticii eroi ai Planetei Mediocrilor; le-am fost, cât s-a putut, alături, le-am împărtășit idealurile, visurile, temerile, adeseori chiar și hrana; ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
o retorică desfrânată. Chiar dacă există, o salut ca necesară. De la cântecul lumesc, care înmuia inimile bunicilor pe vremea lui Ion Ghica, la o poezie de experiență și transfigurare, nu se poate sări într-un singur veac. Să ne înfundăm, fără regrete, în acest tabiet al romanței și elegiei. Pace Poeziei leneșe! Poeților implicați, complimente. Cu Craii de Curtea-Veche în sul și Cetatea de Argint transcrisă, e nimerit să mă eschivez la timp în celălalt univers de curății și semne. Viața literară
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
primăvară scăldată-n razele de soare. Și dacă sufăr în tăcere am gândul mângâiat de Tine, știu că sunt clipe efemere care se rătăcesc prin mine. Și dacă ochiul Tău, Isuse spre mine caută-n tăcere, îmi vindecă tristeți nespuse regrete, lacrimă, durere. Și dacă inima pornește spre-albastra cerului cărare, din alte zări pace primește să-mi facă ziua sărbătoare. Și dacă glasu-mi se răsfață prins în buchet de bucurie, pe bolta cerului agață minune, zâmbet, reverie. Și dacă-n suflet
La bra? cu toamna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83380_a_84705]
-
puf crescându-l, Și n-am prețuit iubirea... Am trecut ca vijelia, Am strivit inimi sfioase Și surâsuri cu mândria Pricinilor vanitoase... Am lăsat în urmă fumul Anilor ca un burete Și din urmă-mi caut drumul, Prea târziu pentru regrete... Am un licăr de speranțe Cât de palid, cât de mic la Orizontul cu restanțe: Traversând eterul, sticla, Am văzut stingher un înger Poposindu-mi pe o geană... Nu mai supur, nu mai sânger, Mi se-nchid rănile-n rană
TU, UN ÎNGER de ROMEO TARHON în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364336_a_365665]
-
se poate naște un poet? Dintre lacuri ruse și sălcii românești se poate naște o poezie? La margine de rafinării se pot naște necuvinte de îngeri!? -aș izgoni toți soldații ruși ce au atins pământul strămoșesc le-aș păstra doar regretul lacurilor eseniene și un fiu al poeziei visurilor mele le-aș da soldaților ruși vodka înapoi cu care generalul Nikita a pășit aici și pe tine Stănescu Nichita te-aș sechestra într-o "altă matematică" ce nu știe a calcula
LUI NICHITA STĂNESCU de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364356_a_365685]
-
DEZAMĂGIRILOR Autor: Lăcrămioara Stoica Publicat în: Ediția nr. 2327 din 15 mai 2017 Toate Articolele Autorului Și s-a sfârșit! iubirea mea cea mare! S-a terminat cu totul, vreau să zic Am mers alături prin zloată și prin soare, Regrete n-am deloc, nici măcar un pic! Nu pot să uit și nici nu vreau, de altfel Că te-am iubit, cum n-am iubit nicicând, Că mi-am pus fruntea-n palma ta, și astfel M-ai legănat pe brațe
ANOTIMPUL DEZAMĂGIRILOR de LĂCRĂMIOARA STOICA în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/364373_a_365702]
-
IV. ANOTIMPUL DEZAMĂGIRILOR, de Lăcrămioara Stoica, publicat în Ediția nr. 2327 din 15 mai 2017. Și s-a sfârșit! iubirea mea cea mare! S-a terminat cu totul, vreau să zic Am mers alături prin zloată și prin soare, Regrete n-am deloc, nici măcar un pic! Nu pot să uit și nici nu vreau, de altfel Că te-am iubit, cum n-am iubit nicicând, Că mi-am pus fruntea-n palma ta, și astfel M-ai legănat pe brațe
LĂCRĂMIOARA STOICA [Corola-blog/BlogPost/364376_a_365705]
-
am pierdut. Dar cine-ar vrea eternitatea Unui duel continuu între râs si plâns?!?! Citește mai mult Și s-a sfârșit! iubirea mea cea mare!S-a terminat cu totul, vreau să zicAm mers alături prin zloată și prin soare,Regrete n-am deloc, nici măcar un pic!Nu pot să uit și nici nu vreau, de altfelCă te-am iubit, cum n-am iubit nicicând,Că mi-am pus fruntea-n palma ta, și astfelM-ai legănat pe brațe multe nopți
LĂCRĂMIOARA STOICA [Corola-blog/BlogPost/364376_a_365705]
-
asimilată. Ochii lor nu mai sunt simpli ochi ci se transformă în emițători ,conducători și asimilatori de pură emoție și dorința. Sunt ochi în care privești și nu vezi nimic...nu simți nimic.Nu deslușești nici o emoție...nici o undă de regret,nici o fărâma de bucurie sau durere. Nici măcar ură și dezamagire.Ochi fără culoare...fără sentiment... "Aș vrea să știu că gândești,încerc să te ghicesc dar nu te pot patrunde" Și sunt ochi care spun tot.Durere,bucurie,tristețe,plăcere
UN ALTFEL DE INTIMITATE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364455_a_365784]
-
ori că mă iubești și eu la fel?” Da, este cea mai frumoasă noapte pe care am trăit-o, iar eu trăiesc de când te cunosc și îmi amintesc numai de Tine..” “ști, cateoadata mă enervează atâtea declarații pe moment, apoi regret și-mi zic că numai de atâta fericire sunt așa cateoadata..” Știu.. Lângă un brăduț te-ai dus desprinzandu-te de mine și ți-ai scuturat pe cat zăpadă multă de pe crengi râzând așa ștrengărește.. eu te scutur, dar te superi
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
infimă, o monadă. Este analiza de sânge la zi. Este refugiu și binecuvântare și blestem. Este strigăt de bucurie și hohot de plâns. Este apă și foc. Este perla din scoica de mare. Un ciob de oglindă. Este speranță și regret. E deznădejde și bucurie și lacrimi și vis. E viață în viață. E viață și moarte. E chin și izbândă. E clipire de gene. E val, furtună și rază de soare”, afirmă aceasta. Premiul I la Festivalul Internațional „Lucian Blaga
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]
-
coroană de nori, liliachie.” Dincolo de tenta tristă, însă nu dramatică, specifică ambelor poezii, finalul, deși identic ca formă - o interogație retorică - diferă ca mesaj. Dacă Nichita Stănescu spune: „Ți-aduci aminte suflete de-atunci, tu, gândule ?”, ceea ce denotă neputință și regret, Corina Petrescu are intuiția întoarcerii spre Divinitate, singura în măsură să găsească o soluție la orice neliniște și durere: „Unde e mâna/ Ta, Doamne,/ să le mai întorci/ din când în când/ aceste uitate/ și totuși,/ cât de însemnate/ clepsidre
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]
-
conduc frâiele acestui proces este spumos și... real. Mișu, violatorul Violetei, ajunge avocat stagiar lamaestra Ramona Vlădescu, avocata care o reprezintă pe eroină în proces. Autorul construiește un șir de procese de conștiință prin care trece acest personaj malefic, de regrete și de frământări dar, mai ales, spaima de răzbunare a celor din cunoscutul clan. Printr-o anume conjunctură, iar întâmplarea, soțul Violetei îl salvează de la moarte pe violator, atunci când acesta este atacat, punându-și în pericol propria viață. Marian Malciu
CRONICĂ LA ROMANUL URME DE DRAGOSTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364588_a_365917]
-
și timpul omului” - lucruri ce se află într-un contrast evident, dar care ne marchează în fiecare clipă. „Trebuie să fii veșnic pentru a înțelege veșnicia. Problema timpului nu poate fi pătrunsă din spatele gratiilor prizonieratului nostru în timp. Trăim cu regretele zilei de ieri și cu teama de mâine într-un prezent pe care nu-l știm fructifica. Grefați pe linia timpului, nu ne putem desprinde nici măcar pentru o secundă să ne privim viața dintr-o altă perspectivă.” Iată de ce, în
„ÎN RĂCOAREA DIMINEŢII” DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361245_a_362574]
-
Autorului Furișat Timpul ne e dat adesea să-l încurce mult pe Sersea... e un fir de lacrimă cumpătat de datină ne face necazul ca să ardem gazul... Timpul curge într-o doară, cu umbra la subțioară, rupe diguri aparente și regretele absente; nu e flux, nu e reflux chiar când nu e nici eclipsă, timpul curge permanent ca o elipsă, furișat, cu pas tiptil, aberant și inutil. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Furișat / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
FURIŞAT de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361307_a_362636]
-
unul era toate și Totul era una". Nu vom întâlni la Macedonski natura exuberant-romantică și surprinsă în marile-i prefaceri, în erupțiile cosmice ori geologice, ci o natură disciplinată după formele utopiei sale de transcendere cultivată cu un fel de regret, nicidecum cu nostalgie, pe măsură ce este imaginată cu pathos. Nostalgia romantică eminesciană nu intră în programul naturistic macedonskian, pentru că poetul o percepe aproape ca un modern, fiind un om prezent al peisajului, nu un absent al romantismului nostalgic. Egotismul macedonskian se
COMPLEMERITATEA OGLINZILOR PARALELE EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361478_a_362807]
-
de întâmpinat nicio reținere. Nu mai era pantera gata de atac, ci gazela căzută victimă în atacul tigrului puternic, apărut din necunoscut, ca să-i tulbure liniștea sa sufletească pentru mult timp de acum în colo. Ora era pe sfârșite spre regretul auditoriului care la încheierea predării începură să aplaude ca la un spectacol. Arthur obișnuit cu acestea, făcu o reverență adâncă în fața clasei ridicată în picioare și le mulțumi elevilor. Din priviri parcă își luă un la revedere special de la Alma
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]
-
să pășească amândoi în fața zâmbetului Mântuitorului.” Așa se și întâmplă, pentru că Lia i se alătură logodnicului ei în viața de dincolo, lăsând în urmă iertare și împăcare. Suntem martorii unor evenimente plăsmuite de dragoste, astfel că nu există loc pentru regrete, pentru ură, pentru păreri de rău. Iar lecția pe care o învățăm este una simplă și la obiect - “love means never having to say you're sorry.” Octavian D. Curpas
CÂND DRAGOSTEA ŞI IERTAREA PLĂMĂDESC OAMENI VII, PURTÂND ÎN SUFLET NESFÂRŞITE COMORI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361538_a_362867]
-
ai uitat, femeie scumpă, că odată ne-am iubit, ai uitat acele clipe când în nopțile târzii mă uitam mereu la lună și te așteptam să vii, ce mai seri pline de vise care s-au topit în timp, cu regrete, pânsu-mi-se și de zeii din olimp, erau serile stelare ce-ncercau să ne adune, sub lumini de felinare, tu crăiasă, eu un june, aveam dragostea în inimi și vorbeam mereu șoptit, eram bântuiți de patimi, ca orice îndrăgostit. pasărea iubirii
PASĂREA IUBIRII NOASTRE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363795_a_365124]
-
iertat totul. Eram din nou mulțumit, se întâmplase exact cum începusem să aștept cu ardoare de la un timp. Am mers pe holuri și ne-am împărtășit impresiile despre sfârșitul studenției noastre. - Câtă nostalgie în aceste zile! zise Hernanda. Ce mult regret că s-a terminat studenția! Oare putea să fie ceva mai sublim? Erau gândurile ei, iar eu eram de acord cu ce gândea ea. Până la următoarea întâmplare. Trecând pe lângă grupul de chineze, Hernanda se opri o clipă din explicații, privind
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363793_a_365122]