6,309 matches
-
și, cu excepția porțiunii când mersese de-a lungul răriturii din pădure, deplasarea sa fusese perpendiculară pe drumul forestier. În concluzie, dacă ar fi coborât pe același traseu, ar fi ajuns oricum la acesta, chiar dacă nu în același loc de unde plecase. Regreta nespus că venise singur pe munte. Ce bine i-ar fi prins acum să mai aibă pe cineva cu el. Ciudat cum îi ieșise complet din minte dorința de a explora poteca pe care o văzuse mai devreme. Acum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să recunoască locurile pe unde fusese cu două zile mai devreme. Nu-i părea nimic cunoscut, era ca și cum pășea prima dată pe acolo. Își aminti de faptul că, în afară de cuțitul din buzunar nu avea nici o armă și cât de mult regretase acest lucru în excursia precedentă. Se opri și căută cu privirea o creangă potrivită pe care s-o poată folosi. Ar fi fost excelent dacă ar fi găsit bâta pe care o pierduse. Desigur că acest lucru era puțin probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de aceștia. Pentru ei avea o agendă, tot cu coperte negre. Pentru Vlad, chestiunile privitoare la bani erau nu numai foarte importante, dar trebuiau tratate cu toată seriozitatea și singura culoare potrivită care putea fi asociată cu seriozitatea era negrul. Regreta că nu se fac registre cu paginile negre pe care să scrie cu alb, dar nu avea încotro. Imediat ce plecase din Cipru, dăduse foc registrului în care ținea evidența afacerii cu cazinoul. Nu transcrisese nimic în agendă, nu pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la acest gând. Nu era decât o singură explicație. Ceea ce stârniseră ei în adânc nu era ceva pământesc, nu venea din lumea noastră. Din nou își aminti de Calistrat. Era convins că bătrânul știa foarte bine ce se ascundea acolo. Regreta enorm că nu stătuse de vorbă cu acesta, înainte de a-i rupe gâtul. Poate că ar fi aflat mai multe despre primejdia care îi pândea, ori poate că moșul știa și cum s-o țină în frâu. Acum însă, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Cum se îndreptase vremea în primăvara următoare, ridicase un gard solid în jurul Muntelui Rău de care agățase plăcuțe ce atrăgeau atenția că nimeni nu are voie să treacă dincolo de el. Anii se scurseseră grăbiți unul după altul. Nici o clipă nu regretase decizia pe care o luase de a se stabili în Baia de Sus. Se simțea bine acolo și avea senzația că trăise dintotdeauna în mica localitate de munte. Oamenii îl adoptaseră fără rezerve, conside rându-l unul de-al lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
agenți sanitari a fost un oarecare Holbam din satul Brad, iar mai târziu Herțanu din Blaia.” Pe un ton hazliu, cu umor, dând dovadă de multă înțelegere pentru sufletul semenilor săi, Gheorghe (Ghiță) Iacobeanu, în însemnările sale pentru monografia satului, regretând că Mătușa Floarea (era chiar soră cu tatăl autorului!) n-a lăsat nimănui din știința ei; cunoștea o mulțime de buruieni și le dădea cui avea nevoie de ele, ea le strângea și numai dânsa șștia când să le strângă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Întoarcerea tinerilor care vor să locuiască în sat în condiții de confort superioare celor de la oraș (liniște, aer curat, verdeață), cu mobil, internet, calculator, este o garanție că cel puțin unele sate se vor menține, vor supraviețui, dar satul tradițional, regretat de unii, cu obiceiuri, cu legăturile de rudenie, cu familia adunată măcar la sărbători, va rămâne o amintire de care se vorbește în cărți. Evident, pentru construirea acestor case noi, este nevoie de meșteri noi, specializați pe șantierele din Spania
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Camagüey, as al mambo-ului, și se pretindea expert În voodoo, profesor de dans al lui don Juan de Bourbon și amant al lui Mata Hari. Alteori adoptă nume de ambasadori, artiști de revistă sau toreadori. I-am pierdut socoteala. — Regret că nu vă pot ajuta, Însă nu cunosc pe nimeni cu numele Wilfredo Camagüey. — Sigur că nu, Însă știți la cine mă refer, nu? — Nu. Fumero rîse din nou. RÎsul acela forțat și afectat Îl definea și-l rezuma ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
familiei Aldaya e Închisă de mult? M-a privit de parcă l-aș fi interogat În privința cvadraturii cercului. Omulețul Își duse la bărbie două degete Îngălbenite care te făceau să presupui că avea o slăbiciune pentru țigările Celtas fără filtru. Am regretat că nu aveam la mine o cutiuță de tutun, pentru a mă băga pe sub pielea lui. Am scotocit prin buzunarele scurtei, căutînd ceva bun de oferit. — Cel puțin douăzeci, douășcinci de ani, și să tot fie mulți Înainte, zise portarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
din primele trei sferturi ale veaculuiXX, masele de sedentari calificați vor domina scena socială și politică din următoarele trei decenii. Aceștia vor trebui să accepte întoarcerea la nomadism: delocalizarea întreprinderilor și imigrarea vor duce la scăderea veniturilor lor. Ei vor regreta vremea când, frontierele fiind închise, locul de muncă era asigurat pentru întreaga viață, obiectele erau durabile, căsătoriile erau celebrate o dată pentru totdeauna, iar legile erau intangible. Vor idealiza statutul funcționarului; vor considera postul garantat pe viață ca pe un adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
scrierile sfinte, că renunță să mai dea un sens morții, că stabilesc norme de drept diferite de cele din textul Bibliei. Ele se vor opune mai cu seamă oricăror forme de avort, de control al nașterilor, de eutanasiere și vor regreta faptul că preocupările materialiste îi îndepărtează pe oameni de problemele vieții de apoi. Unii vor proclama supremația valorilor creștine asupra drepturilor omului și chiar asupra rațiunii, iar alții vor merge până acolo încât vor considera că recurgerea la forță este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
vinovat, Nu am nimic de spus șefului meu, ceea ce s-a petrecut aici este ca și cum nu s-ar fi petrecut niciodată, răspunse agentul. Apoi, adresându-se tehnicianului, Dați-mi hârtia asta, și știți bine, tăcere absolută dacă nu vreți să regretați că v-ați născut, Da, domnule, fiți liniștit, nu voi deschide gura, Nici eu nu voi spune nimic, adăugă femeia, dar cel puțin explicați-i ministrului că șiretlicurile n-au servit la nimic, că noi toți vom continua să mințim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
puțin tactice, căci cele strategice ar fi mult mai grave, cu revolta albă. De asemenea nu trebuie să fie străine de această lipsă unele apeluri telefonice făcute personal de prim-ministrul cu variații minime pe aceeași temă, Guvernul națiunii ar regreta dacă vreo asistență negândită din partea bisericii dumneavoastră la actul funerar anunțat, deși justificată din punct de vedere spiritual, ar fi luată în considerare și, în consecință, exploatată ca sprijin politic, dacă nu chiar ideologic, față de obstinata și sistematica lipsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ruina cel mai solid dintre edificiile sociale. Înțelept e vechiul dicton care ne învață, Dacă vrei să fii respectat, nu le acorda încredere, să dea domnul ca, spre binele serviciului, acest șef să nu fie pus în situația de a regreta. Deocamdată se arăta sigur de responsabilitatea lui, nu avem decât să-l auzim spunând, Expediția noastră are două obiective, unul principal, altul secundar, obiectivul secundar, pe care îl expun deja ca să nu pierdem timp, este acela de a investiga tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Da, spuse sec soția medicului, Sunt eu, comisarul, Ah, bună seara, am tot așteptat să ne telefonați, Ce mai faceți, De loc bine, în douăzeci și patru de ore au reușit să facă din mine un fel de inamicul public numărul unu, Regret partea care mi-a revenit în toate acestea, Nu dumneavoastră ați scris ce a apărut în ziare, Da, până acolo n-am ajuns, Poate ceea ce a apărut publicat azi într-unul din ele și miile de copii care s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
amărăciunea geloziei. Nu se așteptase ca Strickland să-l asculte pe loc și să-și facă imediat pregătirile de plecare. Dar cel mai puțin se așteptase la hotărârea soției lui de a se duce cu Strickland. Am văzut că acum regreta din inimă că nu și-a ținut gura. Prefera chinurile geloziei celor ale despărțirii. — Am vrut să-l omor și am izbutit doar să mă fac de râs. Tăcu multă vreme, iar apoi rosti gândul care bănuiam că-l frământă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
toată scena aceea. Câteodată își aducea aminte de un amănunt pe care nu mi-l spusese până atunci. Acum discuta ce ar fi trebuit să spună în loc de ceea ce spusese de fapt. Pe urmă se văicărea cât de orb a fost. Regreta că a făcut cutare lucru și se învinuia pentru că a uitat să facă altul. Se făcuse târziu și acum eram și eu la fel de istovit ca și el. Și acum ce ai de gând să faci? l-am întrebat în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
prea multă zarvă. S-au trezit din nou în aer. Mâncarea de la Bill Ghioagă nu era niciodată foarte bună și te sculai de la masa lui aproape la fel de flămând cum te așezaseși, totuși câteva zile au avut motive profunde să-l regrete. Au învățat ce înseamnă foamea. La Cuillère de Soupe și azilul de noapte nu mai puteau fi primiți, și singura lor subzistență consta în bucata de pâine pe care le-o oferea instituția numită Bouchée de Pain. Dormeau pe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
l-am văzut l-am recunoscut într-o clipă! — Dar mai fuseseși la Alexandria? Nu, în viața mea nu ieșisem din Anglia. Imediat a intrat în serviciul guvernului și nu l-a mai părăsit de atunci încoace. Și n-ai regretat niciodată? — Niciodată, nici măcar o clipă. Câștig destul ca să-mi duc zilele și sunt mulțumit. Nu cer nimic altceva decât să rămân așa cum sunt până în ziua morții. Duc o viață minunată. A doua zi am părăsit Alexandria și am uitat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
din ambele ca să dai cu piciorul unei cariere după doar jumătate de oră de gândire pentru că vezi în alt drum al vieții o semnificație mai adâncă. Și era nevoie de și mai multă personalitate și tărie de caracter ca să nu regreți niciodată pasul acela făcut brusc. Dar n-am zis nimic, iar Alex Carmichael a continuat pe un ton meditativ: Bineînțeles că ar fi o ipocrizie din partea mea să pretind că regret ce a făcut Abraham. La urma urmei numai eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
am întrebat dacă e fericit cu Ata, continuă căpitanul. „Mă lasă în pace“, mi-a răspuns el. „Îmi face de mâncare și-și îngrijește copiii. Face ce-i spun. Îmi oferă tot ce doresc eu de la o femeie.“ „Și nu regreți niciodată Europa? Nu tânjești uneori după lumina străzilor Parisului ori Londrei? După tovărășia prietenilor și egalilor dumitale? Que sais-je?, după teatre, și ziare, și uruitul omnibuzelor pe macadamul străzilor?“ Multă vreme a rămas tăcut, apoi mi-a răspuns: „Aici am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
uiți la toți copacii aceia înalți și sănătoși și să te gândești că pe toți i-ai sădit cu mâna ta. — Dați-mi voie să vă pun aceeași întrebare pe care i-ați pus-o și dumneavoastră lui Strickland: Nu regretați niciodată Franța și vechiul dumneavoastră cămin din Bretagne? — Într-o bună zi când s-o mărita fiică-mea, iar fiul meu și-o lua și el nevastă și vor putea să mă înlocuiască pe insulă, o să ne întoarcem în țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
proces: Destinat ieși cu frumoasa lui blană încă pe umeri și cu aerul de Cato, și dădu de viitorul mire al Văduvei: acesta din urmă îl apostrofă plângăreț. Avea ochii roșii după anunțul sentinței și, cu siguranță, la ora aceea regreta focurile de armă pe care le trăsese în burta patronului său. „Dom’le procuror, gemu el, dom’le procuror“ și Destinat îl privi în ochi, parcă fără să vadă jandarmii și cătușele, și îi răspunse punându-i mâna pe umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
asudă din greu sub gulerul lui fals și în boots. Tace, așteaptă, nu îndrăznește nici măcar să-l privească pe Destinat care s-a ridicat și contemplă parcul și bruma care s-a lăsat peste el. Urmează o tăcere prelungă. Directorul regretă deja demersul său când, brusc, Destinat se întoarce spre el și îi spune că e de acord. Așa, pur și simplu. Pe un ton indiferent. Celuilalt nu îi vine să creadă. Se înclină, se bâlbâie, îngaimă ceva, mulțumește cum poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
să mi se pară o tortură. Apoi ochii ei au trecut de la chip la mâna mea stângă în care se bălăngănea carabina lui Gachentard. Am văzut la ce se uita. M-am făcut roșu ca racul. Am bolborosit câteva cuvinte, regretându-le chiar atunci: Nu e-ncărcată, e doar pentru... Și m-am oprit. Nu m-aș fi putut purta mai prostește. Tăcere. M-a privit. Parcă îmi înfigea cuie în piele privirea aceea, apoi a ridicat din umeri și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]