1,875 matches
-
toana cosmică ce a condus la producerea Big Bangului. Am afla ce este în mintea lui Dumnezeu. Dar, de data aceasta, este posibil ca zero să nu mai fie atât de ușor de învins. Teoriile care unifică mecanica cuantică și relativitatea generalizată, care descriu nucleele găurilor negre și care explică punctul singular al Big Bangului sunt deocamdată atât de departe de etapa experimentării, încât s-ar putea să ne fie imposibil să ne dăm seama care sunt și care nu sunt
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
de punctuație.") sau în legătură cu propria-i exprimare: "Ai făcut în numărul de la 15 ian. o greșală de limbă; ia seama: simbol face pluralul simboluri nu simboale...". A mai avut o obsesie majoră Caragiale cea a adevărului, pe deplin conștient de relativitatea acestuia ca minciună încă nedovedită; deși într-o scrisoare către Vlahuță se califică în imposibilitatea de a-l defini ("Despre adevăr să mă ierți că nu-ți pot răspunde nimic nu-nțeleg ce lucru anume e însemnat cu acest cuvînt
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
celebra disputa dintre Antici și Moderni 5 este lansată la sfârșitul secolului al XVII-lea, precedând și contribuind la Revoluția franceză 6. Delimitându-se de Antici, Modernii au un respect deosebit pentru spiritul și valorile naționale franceze. Ei descoperă ideea relativității și insistă asupra inovației, indispensabile pentru a progresa. Prin această, Modernii deschid larg calea secolului Luminilor și exercita o influență considerabilă asupra mentalităților. Fără a intra în detalii asupra disputei, vom admite, așa cum o face Fénélon în Lettre à l
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
și comuna a Parizienei din perioada cercetată: "une femme réellement belle, riche, élégante et spirituelle est Parisienne" [p.IX]. Fiind de acord, în principiu, cu fiecare dintre aceste epitete, vom observa, la o analiză mai atentă a componentelor acestei formule, relativitatea lor, în pofida adverbului cu semnificație categorica réellement. În ciuda atașamentului realiștilor și naturaliștilor, portretul Parizienelor în românul secolului al XIX-lea nu insistă asupra prozopografiei; el este, de regulă, foarte vag, reprezentând o ființă vaporoasa, purtând amprenta unui tablou impresionist: "Mme
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
familiei moderne se complică: aventurile, adulterul, separările și divorțul ritmează relațiile genurilor 218. Femeile de la sfârșitului secolului se adaptează bine la epoca. Ele nu mai pot fi păcălite. Pasiunea ia sfârșit, începe comedia de pasiune. Ele cunosc, ca și bărbatul, relativitatea sentimentelor și a atașamentului 219. Într-o clipă de rară sinceritate, doamna de Burne, conștientă de incapacitatea să de a iubi, refuză chiar să joace această comedie 220. Pariziana înlocuiește pasiunea cu ambiții și capricii 221. Dragostea modernă nu mai
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
extremă la alta, o inconstanță și o semnificativă imprevizibilitate față de diferiți stimuli. Acest fapt nu absolvă individul "normal", nedeviant de anumite reacții necontrolate sau de un anumit nivel de instabilitate; dimpotrivă. Însă în acest caz se remarcă un caracter de relativitate al reacțiilor față de stimuli realizat prin reglare voită și conștientă, printr-o continuitate și constanță (calitativă și cantitativă) puternică a acestora în timp, precum și prin lipsa unor oscilații excesive. Pe de altă parte indivizii care comit acte antisociale sunt caracterizați
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
posibile, de fapt, prin legea morală, care normează totul în spațiul unității de existență a omului, fel de fel de scopuri condiționate, dependente total de natură (fie ea umană) și de acordul naturii cu facultatea de a râvni a omului. Relativitatea sa "inteligibilă", adică statutul ei de mijloc (în plan inteligibil), este cauzată de dependența persoanei, a omului ca ființă sensibilă, de natură. Fericirea însă își are locul alături de moralitate și astfel ea devine împreună cu moralitatea "obiect" al actului rațiunii pure
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în domeniul literaturii comparate și al istoriei artei, s-a transformat într-o ideologie autohtonistă în toată puterea cuvântului, care prefăcea dezbaterea unor ipoteze într-o vulgată. Protocronismul pretindea că românii au prioritate absolută în aproape toate domeniile, de la teoria relativității la psihanaliză, de la cibernetică la estetică, de la literatură la inginerie. Conform unei linii de gândire imediat adoptate, românii au fost cei care au inventat, descoperit, inițiat sau imaginat aproape tot ce e omenesc. Era o experiență catarctică într-o cultură
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Poe, de fapt), ce depășește orizontul "științei ancilare", căreia Henri Bergson îi face un adevărat rechizitoriu, incepand cu "Leș Données" (1888) continuând cu "Matière et Mémorie" (1896) și culminând în "L'Évolution crèatice" (1907). În lumina evoluțiilor din cosmologie (teoria relativității a lui Einstein), ori din fizica particulelor elementare (Poincaré), nouă modalitate de reflecție se situează în spațiul interstițial, dintre ceea ce numim, în mod obișnuit, științe. Un aspect stăruie, atât în demersul lui Edgar Poe, din Eureka, cât și în cel
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
că acest din urmă Rimbaud pune probleme care depășesc artă cu mult și șanț menite să-i deruteze pe literatori; la fel, noua fizică a lui Poincaré sau cea a lui Einstein i-a derutat la început pe fizicieni. Căci relativitatea este mai degrabă un capitol al Geometriei superioare, decât unul al Fizicii experimentale. S-ar putea, așadar, ca Iluminațiile să țină mai mult de spiritul științific, decât de lirismul pur. Prin urmare, cu modestia și concentrarea cuvenite adevărurilor contemplate, vom
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
perspectiva conflictualistă asupra socializării 149 Cap. 6 GRUPURI ȘI ORGANIZAȚII 6.1. Grupuri 152 6.2. Organizații 162 6.3. Conducerea în grupuri și organizații 167 6.4. Persuasiunea birocrației 170 Cap. 7 DEVIANȚA, CRIMA ȘI CONTROLUL SOCIAL 7.1. Relativitatea devianței 184 7.2. Explicații ale devianței și crimei 186 7.3. Crima ca devianță 197 7.4. Controlul social 199 Partea a III-a STRATIFICAREA: INEGALITATEA SOCIALĂ STRUCTURATĂ Cap. 8 STRATIFICAREA ȘI MOBILITATEA SOCIALĂ 8.1. Ce este stratificarea
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
a schimba ordinea socială recunoscută. Putem spune, în ideea celor arătate, că funcționarea societății este o mixtură între conformare și devianță, astfel că amândouă pot să ajute la prezervarea stabilității sociale și, în egală măsură, la dezvoltarea acesteia. 7.1. Relativitatea devianței În contextul acestei probleme vom răspunde la cea de a doua întrebare: De ce un comportament este considerat deviant într-un timp și loc, dar nu este deviant în alt timp și în alt loc? Așa cum am spus ceva mai
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
calitatea acțiunii însăși depinde așa de mult de circumstanțele sub care ea a fost înfăptuită și de starea de spirit a audienței care a fost martora acesteia. Exemplele menționate mai sus, demonstrează că devianța este un concept evaluativ a cărui relativitate se înscrie în perimetrul variabilității istorice sau diversității modelelor cultural-normative ale societăților și grupurilor sociale. Ceea ce pentru o societate sau pentru un grup subcultural poate constitui devianță, pentru altă societate sau subcultură apare ca normalitate. Ceea ce pentru o anumită perioadă
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
propus în mod programatic să descopere anticipațiile și anterioritatea culturii românești, ceea ce a și reușit: Mihai Eminescu a așezat fundația sociologiei ca știință, contribuind decisiv și la dezvoltarea economiei politice; mai mult, Eminescu a intuit în opera sa literară teoria relativității a lui Einstein (Tomiță, 2007, p. 111); Ion Creangă l-a anticipat pe Freud prin profundele sale analize psihanalitice, totul culminând cu actele de pionierat înfăptuite în politică de către Nicolae Ceaușescu (p. 123). De fapt, întreaga cultură mondială se poate
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
entitate activă fizic, spațiul se poate subdiviza în sfere concentrice în care domină câte un element material (pământ, apă, aer sau foc). În gândirea modernă, spațiul nu mai este "abstract și vid", cu un continuum al agenților fizici (electromagnetismul), teoria relativității propunând interdependența spațiu-timp.20 În civilizația clasică, pentru Aristotel, timpul era "numărul mișcării conform antecedentului și succesorului", în timp ce pentru Sf. Augustin, timpul este o realitate insesizabilă (trecutul nu este, viitorul nu e încă, prezentul se reduce la o clipă fugară
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cu care el, textul, se situează În raporturi semantice (accesarea tuturor textelor aflate În raporturi semantice cu textul de analizat este doar un ideal ce nu poate fi atins din, cel puțin, două motive obiective: 1) limitele memoriei umane; 2) relativitatea sintagmei raporturi semantice). În cazul primului exemplu, enunțul poate fi corect interpretat doar de către un interpret care a avut acces la o serie de texte produse, sporadic, În presă și la televiziune În ultimii 10-15 ani, texte În care referenții
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
literar, științific, administrativ sau publicistic, este un proces complex, care presupune o seamă de cunoștințe și abilități. Sunt texte Întinse pe mai multe volume (Comedia umană a lui Balzac, de pildă), În timp ce altele ocupă doar o jumătate de pagină (teoria relativității descoperită de Einstein). Sunt autori care scriu ușor, „dintr-o suflare”, cum se spune, dar Întâlnim autori de texte care trudesc din greu pe marginea manuscrisului. De exemplu, Eugen Barbu declara că a scris romanul Groapa În zece variante, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
cere dezvoltat sau reexaminat (Rovența-Frumușani, 1995, p. 32). Clasificarea speciilor stilului științific se face, În cele ce urmează, ținând seama de dimensiunea textului. Criteriul acesta este destul de vag, fiindcă, se știe, nu dimensiunile unei lucrări științifice impun valoarea ei. Teoria relativității a lui Einstein Încape pe o jumătate de pagină, În timp ce alte contribuții pot Însuma mii de pagini. O altă precizare care se impune este că granițele dintre aceste specii sunt destul de flexibile, ca și genurile literare, de exemplu, despre care
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
formulată de academicianul Solomon Marcus (2002): Plagiatul a fost, pe de o parte, eludat, tolerat și stimulat, pe de altă parte, diabolizat, pus la stâlpul infamiei. Să intrăm În normalitate și să judecăm proprietatea intelectuală cu rigoarea, dar și cu relativitatea inevitabilă. Să stigmatizăm plagiatul, mai cu seamă În formele sale grave, extreme, dar nu și pe plagiatori, pe care trebuie desigur să-i judecăm, să-i pedepsim, dar nu să-i Înlăturăm, ca pe niște paraziți. Acum, a devenit o
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
de culturi? Parametrii permanenți ai istoriei Nu am vrea să punem în niciun fel la îndoială specificitatea demersului sociologic, care constă în explicarea socialului cu ajutorul socialului. Montesquieu avea dreptate când ironiza spiritul conservator local în Scrisorile persane și insista asupra relativității obiceiurilor și a modurilor de gândire. A fă-cut un mare bine, punând în lumină diversitatea culturilor. Dar ne pare greșit să reducem zona de valabilitate a valorilor la cadre temporale și spațiale limitate. De ce? Ni se pare că aventura umană
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
timpurilor noastre. Trece dincolo de clivajele politice. Se potrivește de minune cu neoliberalismul și cu socialismul însuși, care abandonează colectivismul, se privatizează, devine libertar. Tabelul 2 A. Valorile postmoderne B. Valorile tradiționale 1. Individualism 2. Împlinire 3. Libertate 4. Experimentare 5. Relativitate 6. Sinceritate 7. Toleranță 8. Spontaneitate 9. Permisivitate 10. Sexualitate 11. Intensitate 12. Hedonism 13. Timpul prezent 14. Convivialitate 15. Natură 16. Viață 17. Egalitate 1. Religie 2. Autoritate 3. Rigoare morală 4. Supunere 5. Datorie 6. Muncă 7. Responsabilitate
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
123, 140, 150, 171, 223 Purtător de valori, 16, 39, 62, 65-69, 81, 92 R Rațiune, 23, 45-46, 49, 53, 89, 104, 107, 150, 155-156, 164, 166-168, 170, 185, 192-194, 211, 224 Raționalitate, 17, 125, 166 Rezonabil, 107, 155, 192-193 Relativitate, 44, 122 Relativism, 43-44, 128, 151, 155, 161, 163 Religie, 9, 16, 19, 27, 40, 62, 90, 95, 97, 100, 122, 128, 135-136, 150, 153, 155, 168, 170, 188, 199 Republică, 93, 98-99, 104 Responsabilitate, 35, 81, 122, 135, 137
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
ocolit de partipriuri generaționiste, mobil în regim polemic, dar atent la civilitatea tonului, S. este un critic solid, urmărind programatic, prin augmentări succesive ale sumarelor, sinteza și panorama. Fundamental un spirit canonic, el modulează totuși această constantă în sensul conștiinței relativității faptului literar, înscris, pe de o parte, în social-politic, iar pe de altă parte supus unei eroziuni intrinseci. SCRIERI: Diferența specifică, Cluj-Napoca, 1982; Incursiuni în literatura actuală, Oradea, 1994; Revizuiri, I, București, 1995; Critica de tranziție, Cluj-Napoca, 1996; Confesiunile unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
ca noțiunile (conceptuale sau clasiale) să corespundă analizei (compartimentării) rezultate prin însăși delimitarea obiectelor din realitate, antropocosmosul (particularizat prin glosocosmos) este întotdeauna și o construcție a gîndirii, iar capacitatea gîndirii de a se aplica la realitate are și aspecte de relativitate. Se poate susține, în consecință, că, pe terenul unei limbi se manifestă două tipuri de semnificații, pe de o parte, cele care rezultă din evoluția limbii istorice și sînt specifice aspectului popular al limbii și, pe de altă parte, cele
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
plecare în normare, acest lingvist crede că maniera cea mai nimerită este să se fixeze scrierea prin stabilirea bazei fiziologice a articulațiilor, iar nu numai după sunetele tip, chiar dacă și printr-o asemenea procedare se păstrează un anumit grad de relativitate. (Titu M a i o r e s c u, deși partizanul altui principiu, proceda în acest mod cînd credea că sunetul românesc [ î ] este doar o nuanță mai întunecată a lui [ ă ] și, de aceea, nici nu ar trebui
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]