2,146 matches
-
neînsemnat ce se numește pămînt”6). Influențat de poezia eminesciană, dar și de materialismul secolului, Vlahuță așază atomul la originea a tot ce există: „...Piatră, floare, astru, om/ Toateau izvorît, în noaptea vremilor, dintr-un atom” 7). înfiorat, cuprins de remușcare pentru atitudinile sale atee, Macedonski plasează în atom „sfintele mistere”: „Am rîs de sfintele mistere/ Ce sînt în fiecare atom.../ Iertare! Sînt ca orice om”8). Pasionată de fizică și de chimie, generația care urmează lui Eminescu și Macedonski mînuiește
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
se refere negativ, în poezii, la versurile altora sînt destui 3). Bacovia o face, iată, la ale sale, adică recunoaște că are unele zile slabe, seci, inutile. Indiscutabil, formula „versuri fără de talent” denotă modestie, nemulțumire de sine, poate chiar o remușcare pentru timpul pierdut. Spre deosebire de cei care au impresia că tot ce le iese din condei e bun, el își dă seama de ratările sale. După ce criterii distinge acele versuri? Cred că după „sunet”, „greutate” și „căldură”. „Versurile cu talent” vin
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o mică fabulă improvizată de cineva din familie, un avertisment despre consecințele patimii băuturii: strigoii sînt - rezultă din ea - inși care, în timpul vieții, pentru a și-o satisface, și-au amanetat bunurile la crîșmă, un loc malefic, iar acum, din remușcare, vor să le recupereze. Estompînd partea moralizatoare, Bacovia transfor 154 Constantin Călin mă „basmul” într-o notă explicativă la o viziune policoloră: „Dar cînd despre ziuă cocoșu a cîntat,/ Cad buzna, din pod, grămezi de strigoi,/ Și-n hău, peste
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
trăiește. Bacovia e religios întrucît, la fel ca Psalmistul, nu-și uită greșelile, slăbiciunile, nimicnicia. El ilustrează mai pregnant decît oricare dintre contemporanii săi ce înseamnă umilința: să te consideri aproape tot timpul vinovat, să privești în jos apăsat de remușcări, să eviți lumea fără a o urî. Din neliniștile sale, mai ales din cele legate de moarte, se ivesc elanurile de a se adresa divinității: „Dacă aș putea scrie ceva în noaptea asta - notează el în „Dintr-un text comun
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
însăși plăcerea de a-l asculta era amestecată cu suferință. De îndată ce coardele încălușate porniseră să îngîne amara destăinuire, sub vraja adîncă a melodiei, întreaga sală amuțise. Tot mai învăluită, mai joasă, mai înceată, mărturisind duioșii și dezamăgiri, rătăciri și chinuri, remușcări și căințe, cîntarea, înecată de dor, se îndepărta, se stingea, suspinînd pînă la capăt, pierdută, o prea tîrzie și zadarnică chemare.” (Op. cit., p. 52) „Primul dans modern” (Remi Hess), valsul a fost introdus în saloanele romînești „cam pe la 1820”(Teodor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cînd voi putea să știu/ Din trista-ntruchipare a chinului meu viu,/ Să fac un lucru-al mîinii și-a ochilor beție?” („Călugărul nevrednic”) O resimt Eminescu, Macedonski, Goga. Aproape nu e poet, cred, să nu aibă, în anumite momente, remușcări pentru „ușurătatea” existenței sale în raport cu a inșilor obișnuiți. Un asemenea contrast îl îndeamnă pe Arghezi să scrie: „Lumea plînge de necazuri/ Tu-ți pui gîndul pe atlazuri/ Și, de dor de vînt și mierle,/ Faci cu acul fir de perle
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mai rămas un gram de luciditate, ea ar putea să se întrebe nu cumva toată panica asta e un joc, o formă (e drept, ciudată) de asalt amoros, o încercare de a o cuceri cu argumente care să-i provoace remușcarea că a rezistat pînă acum? Nu cumva comedia îngrijorării (jucată perfect, ca și în „Decembre”) e, pentru el, o ultimă soluție? în fond, din tot ce-i spune poetul rezultă următorul mesaj: „Nu ne putem salva decît iubindu-ne”. Ce
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
zgomotele și intrigile lumii din jur. I-a lăsat pe ceilalți să dezbată situația sa. Dintre poeții de la „Ateneu”, Ovidiu Genaru a evoluat în sensul ironiei bacoviene (n-am citit încă un poem de-al său „autocritic”, cu umbre și remușcări, în care să-și reproșeze ceva), iar Ioanid Romanescu în sensul tragismului bacovian (la el, dimpotrivă, aproape totul e suferință). Cum se vor fi simțit prietenii din tinerețe ai lui Bacovia, poeți, după recunoașterea sa ca autor important în anii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
soția. Chiar dacă îi înțelegi calculele, nu se poate totuși să nu-i admiri tenacitatea. „Reaua conștiință”, conștiința vinovată, e veche în lume. Nu trebuie uitat faptul că unul dintre cei mai frumoși psalmi ai lui David a fost scris ca remușcare pentru un păcat. Noi nu mai echivalăm simțirea cu gîndirea; dimpotrivă, încercăm să le separăm și chiar să le opunem una alteia. Considerăm, nu doar de ieri de alaltăieri, că a simți și a gîndi sînt lucruri total diferite. La
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
colț. Trebuia să vorbim. Știi că acum existau resentimente între noi. Dintr-odată mi s-a făcut rău la gândul că l-am putut admira pe omul acesta, că i-am înghițit toată fanfaronada. L-am întrebat: "Deci ai vreo remușcare, Dick?" Nu mi-a răspuns. I-am zis: Dacă îi lasă în viață, nu scăpăm cu una cu două. Măcar zece ani dacă nu mai mult". Tot nu spunea nimic. Stătea cu cuțitul în mână. I l-am cerut și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a fost întotdeauna considerată în Franța un defect. Adulterul feminin, calificat de regulă drept "alunecare regresiva", nu are pentru femeia pariziana aceeași conotație. Adulterul se integrează în viață Parizienei că o experiență organică, care deschide perspective noi și nu comportă remușcări. Psihologia Parizienei se aseamănă cu cea a soțului, care nu are complexul infidelității, ci are impresia de a satisface un simplu capriciu al simțurilor și al imaginației, din care inima este absența. Amantă de profesie, Pariziana caută prin eros dobândirea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
care interziceau înotul și avertizau asupra pericolului de înec și, din cauza curenților și a terenului accidentat, doi dintre ei își pierd viața. O tragedie pentru familii, mană cerească pentru uliii mass-media, care adulmecă imediat drama aducătoare de audiență, încurcături și remușcări pentru organizatori. Spre cinstea ei, directoarea școlii din Ciortești, organizatoarea deplasării, își prezintă demisia, salvându-i elegant, de la coresponsabilitate, pe șefii ei de la Învățământ și de la Ministerul Tineretului. Țap ispășitor pentru jurnaliștii însetați de sânge de profesor, precum și pentru demnitarii
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
rânjind cinic, din spatele maculat al ecranului de la OTV, labele sale pătate de sânge cu conștiința veselă a impunității. Deși a avut prezența de spirit să se care în iad înainte de anunțarea Nobelului pentru literatură, fantoma acestui satrap ucigaș, imun la remușcări, tratat și înmormântat gratis, în ciuda pensiei de 65 de milioane, de un SRI vinovat și complice, continuă să ne bântuie. Cred că moartea generalului de Securitate, apropiat prieten al teroristului Carlos, zis Șacalul, în preziua acordării Nobelului uneia dintre cele
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
propune iar ca În primavară să plece de la Moara cu noroc, undeva În Banat, ori În Țară, să nu-1 mai cunoasca nimeni. Prima Întâlnire a lui Ghiță cu Lică este Înfricoșătoare pentru cârciumar, acesta se aștepta ca Sămădăul să aibă remușcări pentru crimele Înfăptuite. Dar el vorbește despre „dulceața păcatului” și-i relatează cum a Înfăptuit primul omor, din cauză că nu avea bani să cumpere niște porci care-i fuseseră furați; a doua oară a ucis ca să se mângâie pentru cel dintâi
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Ghiță s-a dus spre Moara cu noroc, ca să-și Încheie socotelile cu Ana. Și pentru că Îi era dragă, Își propune s-o omoare „cum mi-aș omori copilul meu, când ar trebui să-1 scap de chinurile călăului”. Cuprins de remușcări și chinuit de sentimentul vinovăției, Ghiță Îi destăinuie Anei că plecase la Ineu, să-1 aducă pe Pintea, ca să-l prindă pe Sămădău cu șerparul plin cu bani Însemnați, luați de la arendaș. Plângând, Ana Îi reproșează ca n-a știut nimic
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
și a continuat să cânte la ea din plăcere. Iar violon d’Ingres a ajuns să desemneze o activitate artistică practicată în afara profesiei (un alt nume, deci, pentru banalul hobby). Așadar, dumneavoastră ce vioară a lui Ingres aveți? FILM Cu remușcarea treci și marea Iulia BLAGA ...sau, mă rog, Oceanul. Filmul lui Joe Wright are șapte nominalizări la Oscar, semn că i-a impresionat probabil până la noduri în gât pe membrii Academiei Americane de Film. Cum, cel puțin de când cu episodul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
Cum, cel puțin de când cu episodul 432, încrederea noastră în ochiul AMPAS a căzut în picaj (oricum se știe că există deja o rețetă a filmului „de Oscar“), nu ne așteaptă mari surprize când vedem filmul lui Joe Wright, Atonement/Remușcare. Imaginea e foarte reușită. Dar, cum spunea cineva, nu mai există la nivel înalt filme cu imagine proastă. De acord, numai că există o limită a esteticului, imaginea nu ar trebui să depășească filmul. Multora le-a plăcut Asasinarea lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
silă, nici empatie. Un film numai bun de văzut când ești suficient de obosit, încât să nu-ți dorești decât să-ți clătești ochii și să te bagi în pat. Poate că astea sunt filmele viitorului... Cu ce rămâi din Remușcare? Cu Remușcare, care a deschis anul trecut Festivalul de la Veneția, Joe Wright a atacat un alt roman celebru, dar scris de un autor contemporan, Ian McEwan. De astă dată miza era mai mare, tema era mai generoasă, mai de „largă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
empatie. Un film numai bun de văzut când ești suficient de obosit, încât să nu-ți dorești decât să-ți clătești ochii și să te bagi în pat. Poate că astea sunt filmele viitorului... Cu ce rămâi din Remușcare? Cu Remușcare, care a deschis anul trecut Festivalul de la Veneția, Joe Wright a atacat un alt roman celebru, dar scris de un autor contemporan, Ian McEwan. De astă dată miza era mai mare, tema era mai generoasă, mai de „largă respirație“ - ispășirea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
care nu se leagă una de cealaltă și care ar putea merge independent. Singură, imaginea lui Seamus McGarvey le-ar putea lega, dar o imagine foarte bună nu ridică un film peste nivelul mării. Și atunci, cu ce rămâi din Remușcare? Cu tăcerea albă din conacul în care vara anului 1935 duce la incandescență filamentul copilei de 13 ani care e îndrăgostită de același băiat de care e și sora ei mai mare. Primul episod al filmului pare și cel mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
de Nixon în adresa sa până în acest punct. Pare să fie și cheia de boltă a argumentării: președintele prezice că orice curs de acțiune care implică retragerea forțelor armate americane din Vietnam, în absența qui pro quo-ului, ar duce la "remușcări și recriminare"254 care ar dezbina, în ultimă instanță, în asemenea măsură, țara, încât americanii și-ar pierde încrederea în propriile forțe. Remarcăm, alături de Forbes Hill, faptul că încrederea în sine constituie "binele fundamental"255, în viziunea poporului american, trecând
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
Julieta mor amândoi, Anna Karenina se aruncă înaintea trenului, Emma Bovary se spânzură". Nici mai mult nici mai puțin. Toată viața o să-mi biciuiască auzul fraza asta, deși acum mi-a mai trecut cu orice se obișnuiește omul, inclusiv cu remușcările, toată viața o să fiu nedumirită cum de mi-a ieșit din gură un asemenea porumbel. Era sâmbătă după amiaza, eram fardată ca o mască, eram obosită după prestația de câteva minute, ca după o zi întreagă de scris-citit, eram singură
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
Singură în Univers cu gafa mea inexplicabilă. N-o să uit toată viața. Sun o prietenă, un prieten (Sună un prieten...) și le povestesc. Nu că n-aș fi în stare să țin în mine, ceea ce e adevărat, de altfel, dar remușcarea, știam de la Rascolnikov, e greu de suportat și fiindcă este secretă. Remușcarea, rușinea, frica. Le spun: Când mă gândesc că o să apar la Cârcotași, ca Ana Lesko, cu experiențele ei "foarte senzaționale" (fusesem colege de emisiune, dar cum ea vorbea
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
Sun o prietenă, un prieten (Sună un prieten...) și le povestesc. Nu că n-aș fi în stare să țin în mine, ceea ce e adevărat, de altfel, dar remușcarea, știam de la Rascolnikov, e greu de suportat și fiindcă este secretă. Remușcarea, rușinea, frica. Le spun: Când mă gândesc că o să apar la Cârcotași, ca Ana Lesko, cu experiențele ei "foarte senzaționale" (fusesem colege de emisiune, dar cum ea vorbea despre experiențele ei, iar eu doar despre premiul Nobel pentru literatură, ea
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
fi să intru pe site-ul Cârcotașilor și să mă autodenunț? La fel a făcut și rusul până la urmă, s-a dus și a recunoscut. Chiar dacă asta nu l-a scăpat de pedeapsa, l-a scăpat de calvarul și rușinea remușcării. Adevărul este că o anumită jenă și oroarea de exhibiționism mă rețineau totuși: nicio persoană discretă nu se trezește așa, să iasă de bunăvoie în față. Dar e cazul să-ți pui problema discreției când e vorba de asasinat? În
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]