3,239 matches
-
de vreme ce de un timp încoace trecuse în ochii tuturor de inactiv și nerăzboinic. Ioannițiu primește de la papa uniunea și coroana regală. Papa Innocențiu III, om ambițios, poftitor de domnie și harnic, își aruncă mrejele sale după statul bulgaro-romîn, care se renăscuse dintr-un nou amestec, și papa o făcu aceasta cu atât mai fără teamă și mai cu succes, cu cât era dispensat de orice considerații pentru biserica grecească, cu care urmase ruptura deplină, iar puntul de razim al lui era
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
zice în toată înfățișarea sa sensibilă spre a re-nvia într-o formă ideală. Ba încă cu cât poate mai mult de-a se transforma pe deplin, cu cât învinge mai mult peste individualitatea sa proprie în favoarea unei individualități ideale, renăscute de el, cu [atît] și-a îndeplinit mai cu complecțiune tema sa. Împregiurarea că actorul se vede silit a nega toată aparenta sa personalitate apare așadar ca numai ca o sacrificare a definitei (endlich) sale individualități pentru idee, așadar totdeuna
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o defige de chemare a vieței sale, spre a da prin ea formă acelei idei de care se simte purtat. {EminescuOpXIV 231} {EminescuOpXIV 232} (defect). E același om care se desface, cum am zice, de sine însuși spre a se renaște într-o a doua aparițiune mai înaltă. Cine și-a adus la conștiința de sine ființa acestei activități artistice nu va recunoaște așadar în ea decât o formă deosebită a toată crearea (Schaffen) artistică. Numai modul și maniera formărei constituie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Din această lege de reprezintațiune dramatică rezultă pozițiunea și problema actorului față cu diferitele caractere dramatice. Ba e triplă. Dacă actorul are de-a reprezinta un caracter în cari se pătrund reciproc idealitatea și viața individuală, atunci are de-a renaște acest tip creatorice în spiritul său astfel precum a fost conceput. Tema sa este atuncea de-a căuta să ajungă intențiunile poetului în tot coprinsul lor și de-a deveni interpretul său fidel. În preajma acestor tipuri actorul se ridică la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
realiză microcosmul poetului, atunci a dezlegat absolut problema sa. Acesta e raportul dintre artistul reprezintator și toate caracterele cele adevărat dramatice. Aci nu poate să debordeze artistul pe poet, fiindcă cel mai mare merit al lui constă într-aceea ca să renască creatorice caracterul dramatic întocmai așa precum l-a conceput și l-a adus la lumină poetul. Cât spațiu îi cedează esecuțiunea celor în parte abia (notate) notificate de poet, mijlocirea tuturor condițiunilor (împregiurărilor) și simțirilor în (fine) genere totala vivificare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
astfel de (forme) tipuri. Neci un naturel, cât de dotat, neci o minte cât de isteață, care ar putea să producă multe lucruri cumsecade, nu ne ajunge nouă aci. Numai un om întreg, dotat cu profunditate și pătrundere poetică poate renaște oameni întregi. Altfel e la caracterul unde e smintit ecuilibrul dintre viața ideală și cea individuală. Asta e posibil într-un mod îndoit, care iar condiționează o temă duplă pentru Notă. în sensul acesta zice Tieck: "Cum își aservește un
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
geniu artistic e activ tot spiritul, numai (centrul) puntul de privire în care (convergează) se concentră toate razele lui e un altul după diferitele sfere; fiecare geniu artistic stă pe un punct de unde ridică tot universul din țâțâni și îl renaște pentru a doua oară din fantazia sa. Talentul artistului reprezintator se va pronunța dar în acea aplecare neabătută de-a reda prin mijlocul propriei sale personalități parte stări și personalități observate de el, or tipuri ale fantaziei. Cu cât se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
actorii tineri, cari nu se au decât pe sine în întrul lor. Criteriul propriu a artei reprezentative pe această treaptă va fi așadar că aci actorul e supus afectului și nu poate domni liber asupră-i, așadar nu-l poate renaște în forma sa ideală. Numai atunci când espresiunea afectului se-ntrece în tărie și originalitate cu natura însăși dar [î]și esersă totodată asupră-ne și puterea unei aparițiuni ideale, numai atuncea suntem noi înșii (transportați) ridicați din sfera unei nemijlocite
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
formele locuite de ele, destinate lor. Fiindcă această treaptă nu o poate duce decât până [la] espresiunea simțirei subiective, de-aceea, strict luând, ea nu va putea ajunge decât [cel] mult până la declamațiune, nu până la reprezentarea caracterului. Declamațiunea însă nu renaște în noi decât dispozițiunea lirica, nu (ajunge) pătrunde însă până la adâncimea vieței individuale. Actorul însă, dezvăluind eul său plin de entuziasm, e un liric, și espresiunea nobilă ce reflectă dispozițiunea subiectivă ca pe una asemenea e declamațiunea. "Unde e otarul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu va putea dar să iasă aicea în față. Auzim într-adevăr afectul amorului și a amiciției dezinteresate, a sacrificiului mărinimos, a entuziasmului politic și religios, a durerei amoroase, a (suferinței) martiriului sublime, însă toate aceste elucubrațiuni nu sunt încă renăscute într-o esistinție individuală și purificate totodată până la espresiunea ideală. Numai costumul deosibește aicea între Romeo, Mortimer, Max Piccolomini, Don Carlos și între Principele stator[n]ic și marchizul de Posa; însă până la o diferință adevărată dintre personalități nu putem
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și un naturel amabil poate s-o și reprezinte ingenuitatea ei cea drăgălașă; însă din stadiul acesta nu-i va [fi] nimărui cu putință să încorporeze pe Margareta cea apucată de păcat, cea sfâșiată în întrul ei ș-apoi cea renăscută din noaptea desperărei sale. E problemă nerezolvabilă pentru acest stadiu al reprezintațiunei dramatice acea Margaretă, care dezvoaltă în arătarea cea mai individuală istoria creștină eternă a inocenției, a căderei și a mîntuirei. Femeia de-o organizare nobilă stă, prin intensitatea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu neputință din cauza culturei ce progresă și conștiinței de sine ce prinde a se lăți din ce în ce mai {EminescuOpXIV 265} mult, și efectele acelui stadiu trebuie să și sece din ce în ce. Pe acest stadiu 334 r opera poetică nu e renăscută de spirit, prin urmare spiritul poetic nu se poate manifesta în tot adevărul său decât în momente pe-ici, pe colea; daca însă acest stadiu e și el acuma înmormîntat de puterea spiritului universal, trebuie ca și slăbiciunea și impotența
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-a-și fi înlocuit pierderea acestei lumi prin câștigarea unei a doua, a lumei conștiute, el balansează între puterea naturei și puterea spiritului. Numai forma vieței a rămas, fondul vieței însă (junețea) a fugit, și denăuntru el nu s-a renăscut. Actorul astfel a devenit rutinier, care se mai poate încă întrebuința ca utilitate; în arte, categoria cea mai săracă. Este aceasta soartea tuturor reprezentatorilor cari n-au trecut neciodată peste treapta simțirea nemijlocite, ci au rămas pe ea. Din multa
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
își are originea în libertatea spirituală a vorbitorului, care-i predă auditorului sensul vorbelor lui și-l silește de-a provoca în sine aceeași intuițiune. {EminescuOpXIV 307} Acest proces a fondului vorbirei care prin auz se comunică sufletului și e renăscut de acesta în același sens, acest proces e condițiunea a toată priceperea, căci cel ce vorbește și cel ce aude devin, prin aceasta aspirațiune pe care i-o comunică vorbitorul corpului vorbirei, devin o unitate spirituală. Acest principiu animat comunicat
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și să readucă pentru auditori la claritate sensibilă viața deplină a simțământului. Se vor găsi mult mai lesne individe care să poată citi cu efect o poezie dominată de cugetare de-a lui Schiller decât de-acelea care să poată renaște poetic acele sunete simple a simțământului de natură, a gingașului dor de plăceri ale iubirei din Goethe. Declamatorul va călca într-un al treilea cerc tractând poeziile acelea cari s-au născut din îmbătarea voluptoasă a fantaziei, din plăcerea ce-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
adâncă a patosului și a manierei de-a privi lumea ce le are caracterul și care e a se reprezenta. De-aceea, orcît-ar fi pe deoparte de generale afectele, pe cari jocul mut le reflectă, totuși el trebuie să fie renăscut totdeauna ca espresiune a vieții individuale. Din asta urmează că-i contrazice absolut naturei jocului mut daca vor să dăm legi valabile (general) peste tot pentru diferitele moduri de esprimare a lui. Regula abstractă ar esperia în curând neajunsul ei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
drept crime foarte serioase, care trebuie plasate sub incidența Codului Penal. Nu întotdeauna soluția aplicării legii a fost completă, ceea ce impune ca aceasta să fie însoțită și de alte măsuri. Fără aceste măsuri este posibil ca noi mișcări teroriste să renască din ideologia altora mai vechi; adoptarea unor soluții educative, în care combinația efortului educațional depus de toate organismele societății cu atribuții în domeniu reușesc să îi convingă pe teroriști sau cel puțin pe o parte din susținătorii lor că terorismul
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
face parte efectiv nici din anul vechi, nici din cel nou. Este o perioadă în care timpul este regenerat și tocmai de aceea ea este în afara lui. Anume în acest interval de timp, Cosmosul „moare” (regresiune în Haos) pentru a „renaște” revigorat (cosmogeneză), reluându-se astfel ciclul ontologic. De acest proces de regenerare a timpului, a naturii și a Cosmosului întreg sunt, într-un fel sau altul, legate majoritatea ceremoniilor și actelor rituale produse în această perioadă : excesele de toate felurile
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fi putut face virușii din fiolă. - Nu înțeleg ce speri, spuse Airam, vădit impresionată de perspectivele care se deschideau. - Și totuși e simplu. Poate că Dumnezeu va face în așa fel încît, dacă-l infectăm, în trupul acestui băiat să renască mintea și amintirile originale ale Sfântului Augustin cel Nou. - Să mă ia naiba dacă n-are dreptate, strigă Airam spre sora ei. Dacă puștiul este un fel de Stin, a doua infecție îi va trezi în minte amintirile Sfântului Augustin
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
adnotate. Deci, sămînța: cele Nouăzeci și cinci de teze ale lui Luther (1517) sau Instituția creștină (Calvin, 1534), și recolta: războaie civile, orașe noi, frontiere noi, emigrare. Noțiuni noi, națiuni noi. Noțiuni care îmbătrînesc, națiuni care se anemiază, în timp ce altele renasc, aduse la lumină de alte noțiuni (în general, mai vechi: vezi estul Europei). Noi nu vrem decît să știm cum funcționează, concret, aceste fenomene. Cutie neagră? Prea albă, dimpotrivă. Uneori privești fără să vezi. De ce să ne obișnuim așa? Ne-
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
fie documentarul dramatizat al Învierii o noutate? Nicidecum. Paștele din primăvară, reînceperea festivă a unui nou ciclu vegetal și astronomic e un ritual mult prea vechi. Înainte de Iisus existau Dionysos, Attis, Osiris. Și ei sînt zei care suferă, mor și renasc. Sînt lucruri deja trăite. Or, Iisus nu este un zeu printre alți zei, ci Fiul lui Dumnezeu, copil unic al unui Dumnezeu unic. Și mai ales, el ne vorbește fiecăruia dintre noi în parte. Învierea nu mai este ritualizată simplist
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Duhul Sfînt. Împărtășește-te și vei fi curățat. Vino lîngă Fiul lui Dumnezeu și vei deveni la rîndul tău, tu în persoană, așa cum ești, după Judecata de Apoi, un copil al Domnului, aflat la dreapta Lui. Fiindcă și tu poți renaște. Așteaptă-mă, timpul e aproape. Privește: mormîntul meu este gol, eu am urcat la Ceruri. Dacă faci tot ce-ți spun, îți vei părăsi și tu mormîntul la timpul potrivit și vei gusta din viața veșnică. Tu trebuie să-ți
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
sufletesc capătă acum mobilitatea ce-l tentează la o evadare iluzorie. Este vorba de fapt de o nouă despiritualizare, când corpul sufletesc începe să capete caracteristici − precum deplasarea − sugerând viitorul corp fizic; acum el percepe lumea în care urmează să renască (alt caracter fizic) ”. Viziunea modului de reîncarnare, parvenită corpului cauzal, este amintită adesea, precum în . </footnote>. Putem spune că − pentru sufletul care nu a atins decât nivelul minim în planul sufletesc, deci n’a putut recunoaște nici o iluzie karmică cât
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
omului o viață pentru a alege între pedeapsa ori recompensa veșnică. Fenomenul nu este singular: Bhagavad-gita, deși mai conciliantă, susținând dosctrina reîncarnării, oferă mai multe vieți în același scop, însă pune problema pașilor înapoi (“Cel ce moare în ignoranță va renaște în regnul animal ”) concept greșit în viziunea noastră. Cu toate presiunile Bisericii creștine, doctrina reîncarnării va supraviețui în Europa în societăți secrete precum rosacrucienii, franscmasonii, cabaliștii etc. . Deși mahomedanismul, ca și celelalte două religii monoteiste surori, creștinismul și iudaismul, respinge
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
decât autonome. Liga hanseatică era un astfel de lanț comercial care răspândea bunuri în întreaga Europă de nord. "Religia creștină a fost globală în teologia sa, dar a avut grijă să sprijine atașamentele locale puternice. Pe măsură ce târgurile și orașele medievale renășteau sub egida creștinismului, pietrele bisericilor și catedralelor erau materialele cu care creștinii își exprimau atașamentul lor pasionat și pentru toată viața față de locurile în care trăiau" (Sennett, 1994: 157). Ridicarea unor biserici gigantice chiar și în localități mici exprima atașamentul
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]