3,846 matches
-
de seamă ca să ai mâncare bună. Dragostea celei mai devotate mame... Căci am îmbătrînit. - Îți închipui că într-un timp atât de scurt s-a putut face o transformare atât de mare! N-au trecut decât câteva zile de când îmi replicai, cu vehemență, la orice părere. - Întotdeauna schimbările în mine s-au petrecut brusc. Probabilcă se petrece o lucrătură ascunsă, dar hotărârea apare deodată. Așa te-am părăsit și așa m-am întors la tine. Am fost bolnavă de dragoste, acum
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
putu de bine surpriza și îl privi amenințător. Absolut nimic. Ce vrei să-ți spun? — Par bucăți dintr-o frânghie de-a hunilor, insistă Gualfard, uitându-se țintă la el. Balamber ridică din umeri. — Și ce-i cu asta? îi replică el agresiv, susținându-i privirea. Gualfard strânse din buze și suspină adânc, aruncându-i fratelui său o privire plină de înțeles. O clipă mai târziu, Geremar și ceilalți războinici începură să-și miște pe nesimțite caii, strângând ușor cercul în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se izbi de al său chiar în clipa când săgeata părăsea arcul, astfel că trecu pe alături de țintă. — Hei, ce faci? Ești nebun? izbucni cu furie burgundul. Trăgând sălbatic de frâe, cu aerul că vrea să liniștească animalul, Balamber nu replică; însă izbitura nu fusese deloc întâmplătoare - se simțea sfâșiat de sentimente contradictorii, dar un lucru era sigur: nu voia ca Frediana să fie ucisă. Unii dintre soldați, și chiar și Odolgan, înaintară pe mal, ducându-se până în păpuriș, și sloboziră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Gundovek abia de privi trupul trădătorului. îi zâmbi învingătorului, bătându-l pe umăr: — Frumoasă luptă! spuse cu un surâs. Nu mă așteptam la mai puțin de la un ofițer al gărzii lui Etius! — Și dacă lucrurile s-ar fi petrecut altfel? replică romanul, aruncând pe jos scutul distrus. Gundovek râse. — încă îmi amintesc cu ce măiestrie mânuiai bastonul de antrenament, pe când erai copil. Și pe urmă, nu se puteau petrece altfel, fiindcă dreptatea era de partea ta. — Aveai poate nevoie de acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ar fi mai bine să rămâi jos. Avem de dus în curând alte bătălii și te vreau întreg. I-o spusese cu zâmbetul pe buze, în glumă parcă, însă celălalt se îndreptă în șa, ca biciuit. — Ce-ți veni? îi replică pe un ton ofensat. Rana nu e adâncă și abia mi-am ars-o. Balamber renunță să-și mai convingă prietenul, căci, insistând să aibă mai multă grijă de el, l-ar fi jignit înaintea celorlalți războinici. Cântări iute ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o să ascundă cea mai mare parte, dacă nu au și făcut-o deja. — Sigur! Așa e! izbucni Inisius, zbătându-se în strânsoarea lui Khaba. Vrea să te ducă de nas, nu vezi? Caută numai să se salveze pe el. Canzianus replică prompt: Nu! Dacă vrei un ostatic, ia-mă pe mine și pe urmă trimiteți câțiva războinici înăuntru să controleze; confrații mei, Gomerius și Simplicius, o să le deschidă drumul. Dacă o să vezi că ai fost înșelat, poți să-mi iei viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
orzul, grâul și toate bunurile pe care le au cu ei. întorcându-se spre Canzianus, îi spuse aceleași cuvinte în galo-romană, însă călugărul obiectă: — Toate bunurile, zici? Și din ce-o să mai trăiască toți oamenii aceștia după plecarea voastră? Balamber replică enervat: — Pretinzi prea mult; dintre grânarele din sat, pe două le-a mistuit focul. — Nu din vina noastră. Dar putem îndrepta lucrurile: dacă le garantezi viața și un minimum de mijloace de supraviețuire fraților mei, de-aici, ei o să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mi-ai ucis tatăl și fratele! strigă. Așa că nu-ți datorez absolut nimic! — Nu eu i-am hotărât moartea, iar cel care i-a întins cursa a fost Gualfard. Eu nu am făcut decât să lucrez în numele lui Onegesius. — Sigur! replică ea pe un ton disprețuitor. I-ai lăsat pe alții să-și păteze mâinile cu sânge. Tu n-ai fi îndrăznit niciodată să te ocupi personal de asta! Fără să bage în seamă jignirea, Balamber răspunse răbdător. — Nu era sarcina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Tu îl acuzi pe Eudoxiu că e dușmanul neamului său, dar el nu-i aici să se apere. A fost întotdeauna căpetenia noastră, o mare căpetenie, vă spun, și n-o să fiu eu cel care îl trădează. — Dar nu înțelegi, replică Divicone, că el ne-a trădat pe noi? Aștepți, poate, să simți pe grumaz călcâiul hunului ca să înțelegi greșeala pe care am făcut-o? Eudoxiu nu mai e cel pe care îl știați. Trăind printre asasinii aceia, a devenit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sarcină în fața magistratului; cu toate astea rămâne comandantul Miliției și asta îl face să fie în bune raporturi cu decemvirii din Avaricum și cu diaconii bărboși din sat. — Nu-mi vine să cred că ar fi vorba doar de diplomație! replică Flavia pe un ton ușor certăreț. Cu un surâs malițios, Hippolita ridică din umeri. — De acord, nu, nu pot să neg că îl găsesc oarecum atrăgător. Haide, recunoaște, e chiar un exemplar masculin minunat. Nu ar fi putut spune nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din loc, dar, văzând că ea ezita, se întoarse s-o încurajeze. — N-o să-mi spui că te-ai săturat deja cu coasta de miel, nu? o îndemnă, dând din mână. Haide, nu-ți fie teamă. — Nu mi-e teamă, replică ea, pe un ton hotărât; veni iute lângă el și, cu pas hotărât, mândră și dreaptă, îl urmă spre bivuac. Din culcușurile lor înjghebate în jurul focurilor, războinicii hiung-nu o urmăriră cu privirea, încuviințând cu expresie de apreciere. 21 întins pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fie atent la el: — Ostrogoții au cedat, îi strigă, în vreme ce săgețile dușmanilor șuierau în jur. Trebuie să ne retragem, să acoperim flancul lui Atila. Trimite pe cineva să-l anunțe. — Și-or fi dat seama deja de acolo, de sus, replică Mandzuk. Balamber scutură din cap: — E prea mare riscul. Trimite pe cineva. Toraman, care nu-l putuse auzi, apăru lângă ei și anunță, la rândul său, pradă agitației, că ostrogoții fugeau. — Du-te tu la rege, îi ordonă imediat Balamber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se apropie și, cu mâinile în șolduri, îi vorbi pe un ton dur: — Ei, romanule, vezi de te calmează, ai priceput? Dacă nu vrei să sărbătorești cu noi, ia-ți tălpășița și du-te înapoi la generalul tău. — Generalul meu? replică Sebastianus, susținându-i privirea. Flavius Etius e și generalul tău, al vostru. V-ați luat un angajament și... Ambarrus, cât se poate de serios acum, îi răspunse întunecat: — Te înșeli, soldatule. Bagauzii n-au generali. L-am acceptat pe Metronius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui Kay să-i prindă privirea. Încuviință din cap cu un zâmbet strâmb: - Lasă-l să plece, Kay. La ușă, Kay îl întrebă pe Nypers: - Cum se comportă Craig, când e în această stare de totipotență? - Starea lui variază, veni replica rece. Dar - și Nypers își arătă dinții strălucitori și albi - nu m-aș afla aici dacă el ar fi periculos. - Ceea ce nu spune nimic, zise Kay furioasă după ce ușa se închise în urma lui Nypers. Moșul trece sub tăcere informații vitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
importanță secundară. Ceea ce-l interesa pe Prowse era că Bill și William Smith locuiau amândoi în apartamentul N, pe strada Hunt 111. - Să unesc cele două dosare? întrebă cu voce stinsă femeia care descoperise asemănarea. - Lasă-le pe biroul meu, replică pontiful. El medită la această problemă în următoarea jumătate de oră. Dacă degetele ar fi fost pierdute înaintea antebrațului, identificarea ar fi fost mai simplă. Dar nu fusese așa. Și existau semnăturile doctorilor și toate datele necesare. Era o situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
nici tăria de a-i spune: prietenie. Alunecând pe panta sufletului, i-am răspuns, cu ezitările unui om care caută conștiincios, și nu găsește încă, formula exactă, că ceea ce simt pentru ea e "un sentiment foarte curios". Imediat mi-a replicat, aproape ofensată: - Adică bun de pus la muzeu? Strâns astfel de aproape și puțin biciuit în mândria mea, dar înconjurînd cuvântul teribil, i-am definit sentimentul meu "curios": "O nesfârșită prietenie pasionată". (Cuvîntul "prietenie" avea rolul să slăbească efectul celuilalt
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
am promis lui Muriel și mamei ei că mă urc în prima mașină și că în cinci minute o să fiu la ele acasă. Oh! Dumnezeule, nu se poate face ceva? — Și eu ar fi trebuit să mă aflu acolo, a replicat prompt doamna Silsburn. — Da, dar eu le-am promis solemn. Apartamentul lor o să fie invadat de tot soiul de unchi și de mătuși țicnite și de străini și le-am promis că o să staude strajă cu zece baionete ca să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
fost oferit pe dată. Doamna Silsburn și cu mine urmăream aprinderea țigării de parcă ar fi fost o noutate oarecum fascinantă. — Ah, scuzați-mă, a sărit locotenentul și i-a întins doamnei Silsburn pachetul de țigări. — Nu, mulțumesc, nu fumez, a replicat iute doamna, aproape cu regret. — Soldat? mi s-a adresat locotenentul, întinzându-mi pachetul după o imperceptibilă ezitare. Mi-a plăcut că mi-a făcut oferta, care însemna o mică victorie a curtoaziei asupra rangului, dar am refuzat țigara. — Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
doamna de onoare i-a aruncat o privire doamnei Silsburn, adăugând: ăsta nu e un secret. Vreau să spun că doamna Fedder v-ar mărturisi singură lucrul ăsta, așa că nu am comis o indiscreție. — Știu asta, s-a grăbit să replice doamna Silsburn. E ultima persoană care săă — Vreau să spun că nu e genul de persoană care să afirme ceva fără să știe ce vorbește. Și niciodată, niciodată n-ar fi făcut o asemenea afirmație dacă biata Muriel - știți - n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
plescăit de cuburi de gheață. Și doamna Silsburn se găsea acum în vecinătatea măsuței de cafea. — Și ce-au spus? a întrebat-o cu nerăbdare. Ați vorbit cu Rhea? Doamna de onoare și-a golit întâi paharul, pe urmă a replicat: — Am vorbit cu toți, a anunțat ea lăsându-și paharul pe masă, zâmbind și punând un accent curios de lipsit de dramatism pentru ea pe cuvântul „toți“. S-a uitat întâi la doamna Silsburn, pe urmă la mine, apoi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
și să transforme totul Într-un hohot de râs? Nu mai era pesemne mult până când aveau să-și bată joc și de cele sfinte, transformând bisericile În săli de dans... „Mai bine În săli de dans, decât În grajduri!“ - Îi replica Mașa, referindu-se la faptul că dincolo de graniță, În satul vecin, bolșevicii scoaseră icoanele din toate cele cinci biserici și le transformaseră În cazărmi și grajduri... „Vacile măcar nu se scălămbăie, bodogăni bătrâna, nu-și dau una două fustele peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
trântea câte un termen, de rămâneai trăsnit. „Se știe că și animalele sunt sensibile la muzică, spunea Mașa. Am citit Într-un ziar că, ascultând muzică de orgă, vacile din Olanda și-au dublat producția de lapte.“. „Nu mai spune, replica bătrâna. Auzi, cică a citit Într-un ziar.“ Știa Mașa unde se tipăreau ziarele? Nu știa. Ei bine, ziarele se tipăreau În iad. Tot ce scria acolo era minciună crasă. Totul era contrafăcut. Fiecare cuvânt purta Însemnele lui Anticrist. Bătrâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o fracțiune de secundă. Cât ai clipi din ochi sau ai bate din... aripi. - Ptfu, pufni Mașa. Deci cu asta vă ocupați, ajutați cocostârcii să se Împerecheze!? Credeam că faceți lucruri mult mai... - Și aceste lucruri trebuiesc făcute de cineva, replică oaspetele. Poate pentru tine par neserioase, pentru noi Însă, care nu avem posibilitatea să pipăim lucrurile cu ajutorul propriilor noastre simțuri, astfel de experiențe sunt absolut necesare... - Absolut necesare, murmură În sinea ei Mașa. Mai bine v-ați ocupa de treburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
promițând câte-n lună și În stele...“ - Toți se laudă cu ceea ce au fost, dar când Îi scuturi bine, vezi că nu-i nimic de capul lor, oftă femeia. Le Întinzi un deget și Îți apucă toată mâna... - Am glumit, replică vizitatorul. Am vrut, pur și simplu, să te-nveselesc... - Ce mai glumă, răspunse bosumflată Mașa. Mă prăpădesc de râs... „Nu mi-a fost de ajuns unul, mă pricopsesc acum și cu un altul, care s-ar putea să fie la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
stăruise Îndelung În minte, acum Însă buzele sale reușeau să articuleze o parte din frazele pe care În tăcerea ei gazda, cum se spune, le rumegase de mult timp, Întorcându-le și pe față, și pe dos. - Ba, se tocmește, replică oaspetele. Adică de ce să nu se tocmească. Toate În lumea aceasta și chiar și În cealaltă au un preț... Te tocmești, de ce să nu te tocmești? - Ca la bazar, spuse Mașa, Încercând să devieze discuția spre glumă. - Da, ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]