4,361 matches
-
Dar dac-aș pierde mereu din cuget reprezentația antecedentă (primele părți ale liniei, părțile premergătoare ale timpului, unitățile închipuite dupăolaltă) si dacă nu le-aș reproduce în vremea ce progresez la cele următoare, atunci nu mi-ar putea succede nici o reprezentație întreagă și [nici] una din sus numitele cugetări, ba nu s-ar putea isca nici cele mai pure și primitive noțiuni fundamentale ale spațiului și timpului. Sinteza aprehensiunei este așadar nedespărțit împreunată cu sinteza reproducerei. Și formând cea dentîi baza
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și cu privire la aceasta vom numi această facultate facultatea transcendentală a imaginației. 3. Despre sinteza recognițiunei în noțiune Fără conștiința cum că ceea ce cugetăm acum este același lucru care l-am cugetat și c-un moment înainte toată reproducerea în șirul reprezentațiilor ar fi zădarnică. Căci ar fi o reprezentație nouă în starea de acum, care n-ar fi în legătură cu actul prin care ea a trebuit să se nască încet-încet și varietatea ei totuși n-ar putea să constituie un întreg, căci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
transcendentală a imaginației. 3. Despre sinteza recognițiunei în noțiune Fără conștiința cum că ceea ce cugetăm acum este același lucru care l-am cugetat și c-un moment înainte toată reproducerea în șirul reprezentațiilor ar fi zădarnică. Căci ar fi o reprezentație nouă în starea de acum, care n-ar fi în legătură cu actul prin care ea a trebuit să se nască încet-încet și varietatea ei totuși n-ar putea să constituie un întreg, căci i-ar lipsi unitatea, pe care numai conștiința
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
una, prin urmare n-aș pricepe nici numărul; căci noțiunea numărului subsistă tocmai în conștiința unității sintezei. Vorba concept (noțiune, Begriff) ar trebui de sine să ne ducă la această observație. Căci această una conștiință este ceea ce-mpreună într-una reprezentație cele varie, intuite una câte una și dupăolaltă. Aceasta conștiință poate fi slabă adesea, astfel încît s-o recunoaștem numai în efect, iar nu în act însuși, adică s-o împreunăm nemijlocit cu producerea reprezentației; dar, cu toate deosebirile acestea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
este ceea ce-mpreună într-una reprezentație cele varie, intuite una câte una și dupăolaltă. Aceasta conștiință poate fi slabă adesea, astfel încît s-o recunoaștem numai în efect, iar nu în act însuși, adică s-o împreunăm nemijlocit cu producerea reprezentației; dar, cu toate deosebirile acestea, totdeauna va trebui să regăsim o conștiință, deși i-ar lipsi poate claritatea bătătoare la ochi; căci fără această conștiință noțiuni[le], și cu ele cunoștința despre obiecte, sânt cu totul imposibile. Ș-aicea-i necesar de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
deși i-ar lipsi poate claritatea bătătoare la ochi; căci fără această conștiință noțiuni[le], și cu ele cunoștința despre obiecte, sânt cu totul imposibile. Ș-aicea-i necesar de a se înțelege asupra aceea ce pricepem sub espresia unui obiect al reprezentațiilor. Am zis mai sus că fenomenele înșile nu-s nimic decât reprezentații sensibile care astfel dar, în sine înșile, nu trebuiesc privite ca obiecte (dincolo de puterea reprezentativă). Ce pricepem deci când vorbim despre un obiect care corespunde cunoștinței și care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
conștiință noțiuni[le], și cu ele cunoștința despre obiecte, sânt cu totul imposibile. Ș-aicea-i necesar de a se înțelege asupra aceea ce pricepem sub espresia unui obiect al reprezentațiilor. Am zis mai sus că fenomenele înșile nu-s nimic decât reprezentații sensibile care astfel dar, în sine înșile, nu trebuiesc privite ca obiecte (dincolo de puterea reprezentativă). Ce pricepem deci când vorbim despre un obiect care corespunde cunoștinței și care deci e deosebit de ea? E evident c-un asemenea obiect va trebui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se referă la un obiect, neapărat că-n referirea asupră-i vor și concorda întreolaltă, vor trebui adică să aibă acea unitate pe care noțiunea unui obiect o implică. E-nsă clar că (noi neavând a face decât cu varietatea reprezentațiilor noastre, și acel X, care le-ar corespunde - obiectul - e să fie ceva deosebit de reprezentațiile noastre, el pentru noi este nimic) unitatea pe care obiectul o face necesară nu poate fi decât unitatea formală a conștiinței de sine în sinteza
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vor trebui adică să aibă acea unitate pe care noțiunea unui obiect o implică. E-nsă clar că (noi neavând a face decât cu varietatea reprezentațiilor noastre, și acel X, care le-ar corespunde - obiectul - e să fie ceva deosebit de reprezentațiile noastre, el pentru noi este nimic) unitatea pe care obiectul o face necesară nu poate fi decât unitatea formală a conștiinței de sine în sinteza celor varie ale reprezentațiilor. Dar această unitate este cu neputință dacă intuițiunea n-a putut
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
X, care le-ar corespunde - obiectul - e să fie ceva deosebit de reprezentațiile noastre, el pentru noi este nimic) unitatea pe care obiectul o face necesară nu poate fi decât unitatea formală a conștiinței de sine în sinteza celor varie ale reprezentațiilor. Dar această unitate este cu neputință dacă intuițiunea n-a putut fi produsă după o regulă prin o asemenea funcție a sintezei care apriori să facă necesară reproducția varietății și să facă cu putință noțiunea în care varietatea aceasta să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o regulă a trei linie drepte, după care regulă o asemenea intuițiune se poate reprezenta orișicând. Această unitate a regulei determină toate cele varie și le mărginește la condițiile cari fac cu putință unitatea apercepției, și noțiunea acestei unități este reprezentația despre obiect==X, pe care o cuget prin numitele predicate ale unui triunghi. Toată cunoștința cere o noțiune, fie aceasta cât ar voi de incomplectă și întunecoasă; noțiunea însă este după forma sa totdeauna ceva general ce servă de regulă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
poate să fie însă numai prin aceea că, la fenomene date, reprezintă reproducția necesară {EminescuOpXIV 409} a celor varie din ele, prin urmare unitatea sintetică din conștiința lor. Astfel noțiunea corp, la percepția a ceva afară de noi va face necesară reprezentația extinderei și cu ea a impenetrabilității, formei ș. a. m. d. Fundamentul a toată necesitatea e-ntotdeuna o condiție transcendentală. Deci trebuie să existe un fundament. transcendental al unității conștiinței în sinteza celor diverse din toate intuițiunile noastre, prin urmare și al
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
oarecum și a aplica în evidență acea supoziție transcendentală. Nici o cunoștință nu poate avea loc în noi, nici o împreunare și unitate [a] unor asemenea, fără acea unitate a conștiinței care premerge tuturor datelor intuițiunilor și la care referindu-se toate reprezentațiile despre obiecte devin abia cu putință. Această conștiință curată, primordială și neschimbăcioasă o voi numi apercepțiunea transcendentală. Că merită acest nume se vede în aceea că chiar unitatea cea mai pură obiectivă, adică acea a noțiunilor apriorice (spațiu și timp
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
spațiului și timpului e-n fondul intuițiunilor sensibilității. Tocmai această unitate transcendentală a apercepției face însă și din toate fenomenele posibile, cari-ntr-o experiență de bine de rău pot fi la un loc, un conex după legi al tuturor reprezentațiilor acestora. Căci această unitate a conștinței ar fi cu neputință dacă sufletul în cunoștința celor varie n-ar putea să fie conștient despre identitatea funcțiunei prin care ea combină sintetic într-o cunoștință varietatea sus-convenită. Așadar conștiința primordială și necesară
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a sintezei tuturor fenomenelor după noțiuni, adică după reguli, cari reguli nu numai că le fac reproductibile cu necesitate, ci și determină intuițiunei lor un obiect, adică noțiunea despre ceva în care ele stau în neapărat conex; căci în varietatea reprezentațiilor sale sufletul nu și-ar putea cugeta și-ncă apriori identitatea sie însuși dacă n-ar avea înaintea ochilor identitatea acțiunei sale, care supune unei unități transcendentale toată sinteza aprehensiunei (care-i empirică) și face cu putință conexu 1 lor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
avea înaintea ochilor identitatea acțiunei sale, care supune unei unități transcendentale toată sinteza aprehensiunei (care-i empirică) și face cu putință conexu 1 lor după reguli apriorice. Acuma deci vom putea fixa mai corect noțiunile noastre despre un obiect. Toate reprezentațiile ca atari au obiectul lor, ci ele înșile pot fi obiectul altor reprezentații. Fenomenele sânt singurele obiecte cari ni pot fi date nemijlocit și ceea ce-n ele se referă nemijlocit la obiect se numește intuițiune. Acuma însă aceste fenomene nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aprehensiunei (care-i empirică) și face cu putință conexu 1 lor după reguli apriorice. Acuma deci vom putea fixa mai corect noțiunile noastre despre un obiect. Toate reprezentațiile ca atari au obiectul lor, ci ele înșile pot fi obiectul altor reprezentații. Fenomenele sânt singurele obiecte cari ni pot fi date nemijlocit și ceea ce-n ele se referă nemijlocit la obiect se numește intuițiune. Acuma însă aceste fenomene nu sânt lucruri în sine înșile, ci iarăși numai reprezentații cari iarăși au obiectul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pot fi obiectul altor reprezentații. Fenomenele sânt singurele obiecte cari ni pot fi date nemijlocit și ceea ce-n ele se referă nemijlocit la obiect se numește intuițiune. Acuma însă aceste fenomene nu sânt lucruri în sine înșile, ci iarăși numai reprezentații cari iarăși au obiectul lor care deci nu mai poate fi intuit de noi și pe care voim a-l numi obiectul neempiric, adică transcendental = X. toată polologhia de mai sus e clar expusă aici Noțiunea pură despre acest obiect
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
variate întru cât stă în relație c-un obiect. Această relație nu este însă nimic alta decât unitatea necesară a conștiinței de sine, prin urmare unitatea sintezei celor diverse prin funcția comună a sufletului de a le împreuna într-o reprezentație. Fiindcă această unitate trebuiește privită ca apriori necesară (căci altmintrelea cunoștința ar fi făr-de obiect, referarea la un obiect transcendental, id est realitatea obiectivă a cunoștinței noastre empirice, se va-ntemeia pe o lege transcendentală care va suna: Toate fenomenele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de sine inesceptantă și generală, prin urmare necesară, nu s-ar putea găsi în diversitatea percepțiunilor. Cauzalitate Dar aceste din urmă nici n-ar mai putea constitui o experiență, ar fi fără obiect și nimic decât un joc orb de reprezentații, deci mai puțin decât un vis. Toate încercările de-a deduce din experiență acele noțiuni intelectuale pure și a li atribui o origine numai empirică sânt deci vane și zădarnice. Nici voi să amintesc că noțiunea cauzei implică în sine
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
excepție a fenomenelor (prin care ele trebuie să steie și să [se] subordoneze neapărat sub legi constante)? După principiele mele e ușor de explicat. Toate fenomenele posibile fac parte din întreaga conștiință de sine posibilă. Însă de această conștiință, ca reprezentație 124 v transcendentală, este nedespărțit legată și apriori certă identitatea numerică, pentru că nimic nu poate veni în cunoștință decât numai prin mijlocul acestei apercepții originarie. Fiindcă aceasta identitate trebuie să intre în sinteza celor diverse ale fenomenelor, întru cât această
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aceasta identitate trebuie să intre în sinteza celor diverse ale fenomenelor, întru cât această diversitate este să devie cunoștință empirică, de aceea fenomenele sunt supuse unor condiții apriorice, cărora trebuie să se conformeze peste tot sinteza lor (a aprehensiunei). Acuma reprezentația unei condiții generale după care o varietate certă se poate fixa (în unul ș-același mod) se numește regulă, iar dacă trebuie să se fixeze în acel mod se numește lege. Așadar toate fenomenele stau într-o legătură pertraversantă după
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să atârne de ea în privirea regularității și legilor ei sună desigur straniu și paradox (absurd). Dar de socotim că această natură este numai un complex de fenomene și nicidecum un lucru în sine însuși, ci numai o mulțime de reprezentații ale sufletului nostru, atunci nu ne vom mai mira că o găsim numai în facultatea radicală a toată cunoștința noastră, adică în apercepția transcendentală: în acea unitate în privirea căreia ea poate fi numai obiect a toată esperiența posibilă, adică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
asupra unor fenomene date; toate însă sânt totodată și elementele sau bazele apriorice care fac cu putință această întrebuințare empirică. Simțul reprezintă fenomenele empiric în percepție; imaginația în asociație (și reproducere); apercepția în fine în conștiința empirică a identității acestor reprezentații reproductive cu fenomenele prin cari ele ne-au fost date, prin urmare [în] recognițiune. Însă toată percepția se-ntemeiază pe intuițiunea pură (în privirea-i ca reprezentație, forma intuițiunei interioare, timpul); asociația se bazează pe sinteza pură a imaginației; iar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în asociație (și reproducere); apercepția în fine în conștiința empirică a identității acestor reprezentații reproductive cu fenomenele prin cari ele ne-au fost date, prin urmare [în] recognițiune. Însă toată percepția se-ntemeiază pe intuițiunea pură (în privirea-i ca reprezentație, forma intuițiunei interioare, timpul); asociația se bazează pe sinteza pură a imaginației; iar cunoștința empirică pe apercepția pură, adică pe identitatea continuă de sine însuși ce acompaniază toate reprezentațiile posibile. Acestea toate apriori. {EminescuOpXIV 412} Dacă voim a urmări fondul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]