1,973 matches
-
persoana o resimte În mod dureros, ca pe o schimbare interioară a naturii sale, chiar dacă va adopta, formal, normele noii sale cetăți-gazdă. Exilul poate lua forme diferite. Fie că este vorba de părăsirea cetății sale de către o persoană nemulțumită, revoltată, reprimată sau urmărită de către legile comunității, fie că este vorba de izgonirea din cetate a unei persoane care nu mai este dorită de instituțiile, legile sau concetățenii săi. În primul caz, exilul este Înstrăinare. În al doilea caz, exilul este izgonirea
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
prejudiciu celor din jur, dar nici propriei persoane, realizarea unui acord Între interesele sale și ale celorlalți. Evitarea actelor negative este de regulă asociată sentimentelor de rușine, păcat, dezonoare etc. Acestea sunt educate prin cultură, care are rolul de a reprima instinctele, sau pulsiunile primare ale individului, În care Își au originea acțiunile iraționale ale persoanei. În sensul acesta, B. Malinowski afirmă un fapt esențial: „cultura Începe cu reprimarea instinctelor”. Orice educație este un act formator, de tip represiv-modelator al personalității
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
psihomorale este incontestabilă, dar ea face, din punct de vedere practic, fie obiectul sociologiei, fie al justiției. Acest aspect se datorează interpretării acestor tipuri de manifestare, În special a celor exterioare ca abateri de la norme, motiv pentru care ele sunt reprimate. Prevenirea lor se face prin educație, cultură, instrucție școlară, religie. Toate acestea demonstrează Încă o dată caracterul specific al patologiei psihomorale și diferențele care o opun patologiei medico-psihiatrice. Negarea nebuniei Nebunia este o experiență sufletească. Ea este interioară persoanei umane și
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
tîrziu (vezi mai încolo) Dumitru Sechelariu, controversatul primar al orașului Bacău, însă „răutatea” sa apropo de posibilitățile sexuale ale poetului și frivolitatea judecății sale de valoare erau episodice și deloc contagioase. Public, Al. Piru, om politicos, impecabil, și le-a reprimat întotdeauna, ceea ce alții, a căror vulgaritate e esențială n-au putut și nu vor putea în veci face. Uneori nu exclud că, dacă l-aș fi văzut pe Bacovia „în carne și oase” și pe deasupra alcoolizat, și eu aș fi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de a veni barem la acele conferințe. Sau mai de-a dreptul: o modalitate de a-l scoate în lume. Bacovia e dintre acei scriitori care îți impun să vorbești despre ei cu pudoare. Uneori mi-e greu să-mi reprim gîndul că dezvăluirea unor fapte din biografia sa ar putea să-l lezeze postum. Bacovia n-a fost - cum probabil se crede - impermeabil la literatura contemporanilor săi. N-a fost numai donator, ci și receptor. Vreau să spun că a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pentru a fi liberi din punct de vedere sexual. În Anglia, unde practicarea homosexualității în secret era încă în afara legii până în 1967, ei erau prizonieri sexuali. Yourcenar a venit în America pentru cu totul alte motive. Abia dacă a fost reprimată sexual în Europa. Ba din contră: terfelită într-o dragoste neîmpărtășită cu siguranță dar niciodată contracarată cum fuseseră Auden și Isherwood. Ea a venit în America cu o altă femeie pentru că nu avea nici un ban și acea femeie îi întinsese
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
dinamic și dialectic al teoriei freudiene îl constituie geneza subiectivă și progresivă a acestor instanțe care, deși izvorâte din „Sine”, prin rolurile și funcțiile lor, tind nu numai să îl servească, dar să îl și nege și, evident, să-l reprime. (Vezi, „Introducere în psihologia medicală”, 1973, Ed. științifică, p. 60). Alăturându-ne criticilor mențonate mai sus, subliniem și noi insuficiența modalităților de interpretare „behavioriste” și „biologiste”, care reduc semnificația „fenomenului de frustrație” la simplismul ipotezei „S-R” („Stimul-Reacție”), sau la
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
doar prin declarații ale decidenților despre aceste principii. Prin urmare, ele corespund comportamentului autorităților din sistemul politic, în special al guvernului și al membrilor elitei politice. Desigur, în orice societate există opozanți ai normelor dominante; dar opiniile acestora fie sunt reprimate, fie nu au suficientă forță. Ca rezultat, cel puțin în momentul în care facem această remarcă, opiniile lor nu se traduc în norme ale corpului politic. Totuși, în timp, ele pot contribui la o schimbare în comportamentul autorităților și astfel
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
să depindă în primul rând de legitimitatea "directă". Această dorință nu este aproape niciodată îndeplinită, deoarece instituțiile și grupurile există și nu este în puterea autorităților publice de a le aboli, deși acestea le pot declara ilegale și le pot reprima. Într-adevăr, cu cât ele au mai mulți adepți, cu atât mai greu este pentru guvern să le înlăture acolo unde anumite instituții și grupuri au parte de un sprijin masiv, guvernul este efectiv la dispoziția lor. Astfel, atât timp cât aceste
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
cu un singur partid; deși oficial există un singur partid, sau cel puțin doar unul dominant, alături de acest partid "unic" există și alte partide. Uneori ele sunt uitate pentru că sunt mici și nesemnificative, dar alteori au mulți adepți și sunt reprimate deoarece constituie o amenințare pentru cei de la putere. Distincția de bază care trebuie făcută între sistemele de partide pare să fie aceea între sistemele cu un singur partid și cele cu mai mult de un partid, primul tip caracterizându-se
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
varia considerabil. În plus, există și țări fără partide. În unele din acestea, partidele sunt complet interzise; în altele, ele nu și-au făcut încă apariția, fiind vorba mai curând de sisteme pre-partinice decât de regimuri în care partidele sunt reprimate. A doua jumătate a secolului XX a fost o perioadă de revoluții politice, pe de o parte fiindcă numărul statelor independente s-a dublat în decurs de 50 de ani, iar pe de alta, din cauză că majoritatea țărilor mai vechi (în
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
partide pluralist, de asemenea bazat pe diviziuni tribale sau etnice, a fost înlocuit de un sistem cu un singur partid, ca rezultat al acțiunii șefului statului. În unele cazuri s-a obținut o fuziune, iar în altele opoziția a fost reprimată. Sunt și cazuri în care ambele experiențe au fost combinate, ca în Sierra Leone, unde sistemul de partide pluralist a dus la venirea la putere a partidului de opoziție, la instituirea ulterioară a unui sistem cu un singur partid și la
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
între poveștile filosofice cretane și celelalte poezii din insule regăsim numeroase texte ce cultivă teme și motive subsumate alterității, inclusiv celei exotice sau radicale. Feminitatea pare a se bucura, la fel, de interesul inteligentului, eruditului homo viator, care nu-și reprimă plăcerile cunoscute, ci alege să le fasoneze în maniera cea mai potrivită spațiului și unghiului de observație (a se vedea, bunăoară, Cântec pentru Anais Lee, Zâmbetul de Mona Lisă, Fata de la recepție sau Afrodita pe coamele egeene). Diversitatea, fie ea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
colectivă. Oricum ar fi, prin tot ceea ce este neschimbat, insistent, repetat, acest elogiu al unității are, bineînțeles, valoare exorcizantă. Este asigurată pentru totdeauna victoria forțelor centrifuge [sic! n. trad.] asupra celor opuse, care produc explozii sau divergențe; este prevenit și reprimat pericolul continuu al rupturii, al sfîșierii. Contrar celor sugerate de o parte a istoriografiei contemporane, în cazul de față pericolul nu pare a fi creat de dorința de resuscitare a separatismelor regionale. Cvasiindiferența arătată în această privință de autorii noștri
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
postum (1860). Fire delicată, ar putea să pară ciudată preferință lui F. pentru satiră. El este în stihurile lui un ironist nepătimaș și elegant care, șfichiuind subțire, are aerul că se amuză. Dar sunt și clipe când nu-și poate reprimă amărăciunea și nici dezgustul. Scrisă sub impulsul ideilor propagate în Societatea Filarmonica, piesa Comodia vremei (interpretată în 1835 de elevii Școlii de declamație din sânul Societății) ia în derâdere franțuzomania - motiv pentru care I. Heliade-Rădulescu îi va schimba denumirea în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286928_a_288257]
-
nocive, ca brutalitatea, cruzimea, orgoliul exacerbat, arivismul, setea de putere. Parvenit într-o anumită funcție, un ins se comportă ca un satrap, consătenii ajungând să se teamă de el. În jurul micului despot s-a aciuat o clică de profitori, care reprimă orice tendință de respingere a situației existente. Drept exponenți ai „noului” trec niște impostori, tarați moral, activiști de partid „exemplari”, care îi terorizează nu doar pe țărani, ci și pe comuniștii naivi, stăpâniți încă de credința într-o idee. Frescă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
relațiilor interindividuale din familie, cu consecințe asupra evoluției normale a copilului. În condițiile unei normale manifestări a afecțiunii din partea ambilor părinți, copilul se simte în securitate; își însușește normele de comportare pe care aceștia le transmit și reușește să-și reprime pulsiunile reprobabile. Sentimentului de securitate i se adaugă astfel mulțumirea de sine pentru capacitatea sa de represiune. În condițiile unui dezechilibru afectiv apar manifestări de angoasă, de agresivitate, însoțite de neputința reprimării unor pulsiuni; de aici sentimentul de culpabilitate, cu
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și acum două secole, când fanariotismul adusese la disperare societatea românească, ideea resurecției revine în manifestările publice ca un laitmotiv. Este, firește, o resurecție a adevărului înainte de toate, căci adevărul e prima condiție a redresării. De aceea l-a și reprimat tirania cu atâta stăruință. Scos mai întâi din spațiul mass-mediei și din așezămintele formative, unde se instala cu precădere noul discurs al puterii, adevărul nu a mai găsit loc decât în intimitatea necontrolabilă a individului, restrânsă și aceasta uneori până la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
tari, atât de invulnerabili, atât de puternici încât nu ținem seama în nici un caz de ei; că nu numai că nu vom da atenție opiniilor și dorințelor lor, dar că suntem gata și în stare, cu o autoritate indiscutabilă, să reprimăm orice exprimare, orice manifestare a acestor dorințe și a acestor opinii; că am pus mâna dintr-o dată pe tot ce ne era trebuincios și că nici într-un caz nu vom împărți puterea noastră cu ei... Atunci ei vor închide
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
iar cele de stânga consideră „necinstite” editorialele care vorbesc despre serviciile minime în transportul în comun. Problema este că reacțiile creierului la ideologiile politice exprimate în mass-media sunt cel mai adesea automate și atât de rapide încât nu le putem reprima sau canaliza. Rapiditatea și caracterul automat al acestor reacții ne fac să credem că nu avem de fapt un liber arbitru în relația noastră cu politica și că suntem oarecum „fixați cerebral” pentru a acționa într-un anumit fel. În
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
acestora, informatori care să relateze absolut tot ce se petrecea. Este greu de demonstrat că preceptele acestei secte contravin „politicii partidului și statului nostru de formare a conștiinței socialiste și comuniste”, dar Securitatea nu avea nevoie să demonstreze, ci să reprime. Pentru aceasta s-a folosit metoda divide et impera. A semănat disensiuni între conducătorii sectei, a infiltrat informatori care au pledat pentru aderarea la cultele recunoscute și legale. Notă privind secta „Penticostali de ziua a 7-a”, 10.11.1975
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
școala reprezintă un mediu artificial de tipul "mamei sufocante": "Biologul și gânditorul E.O. Wilson a fost întrebat odată care este cel mai mare impediment în dezvoltarea copiilor; răspunsul lui a fost: mama sufocantă. Argumentul lui este că aceste mame reprimă biofilia naturală a copiilor, dragostea lor pentru ființele vii. Problema este însă mai generală: mama sufocantă încearcă să elimine procesul bazat pe încercări și greșeli, antifragilitatea din viața copiilor, îi îndepărtează de ecologic și îi transformă în niște tocilari care
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
consultat și căruia i-au promis în mod solemn că-l vor descătușa? Putem noi cere aceasta în special împăratului Napoleon, lui, care și-a manifestat cu tărie simpatia sa pentru ideea care acum i s-ar cere să o reprime cu violență, nu i s-ar aduce prin aceasta o ofensă? Există mai multe feluri de lanțuri pentru o conștiință mândră.” De altfel, împăratul Napoleon al III-lea a fost primul conducător care, prin mesajul ministrului său de externe, trimis
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
ceilalți (47%, față de 8%) că drogurile sunt prezente în școala lor. Mai apropiați de conduitele cu risc, ei au intrat totodată într-o delincvență cel puțin autodeclarată și într-o "microdelincvență" recunoscută printr-un ansamblu de încălcări ale regulamentului, adesea reprimate în mod curent (rețineri, teme în plus, exmatriculări temporare). Acești elevi declară într-o măsură mult mai mare decât ceilalți că au fost pedepsiți de cinci sau mai multe ori de la începutul anului școlar (67%, față de 20% dintre ceilalți elevi
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
constituit din dorințe nesatisfăcute, din gânduri reprimate sau din dorințe nepermise, el are un caracter amenințător, deranjant și dureros. De exemplu, impulsurile referitoare la moarte sunt în general refulate. Ostilitatea, agresivitatea, chiar și ura nu sunt exprimate deschis. Subiectul își reprimă strigătele, își controlează furia, afișează un zâmbet umil în loc să îi spună în față oponentului său (șef, coleg, prieten, partener) despre dezaprobarea, suferința și exasperarea sa. Unei persoane ce dorește să își păstreze locul de muncă îi este imposibil să îi
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]