5,422 matches
-
viziune asupra lumii ca nefiind cîtuși de puțin realistă. Kissinger a pledat în repetate rînduri pentru necesitatea de a proteja cultura diplomatică atît de psihiatrii democrați, care consideră că conflictele sînt doar o chestiune de neînțelegere, cît și de misionarii republicani, care intenționează să facă imperiul răului să bată în retragere. Acest fapt este, poate, cel mai bine ilustrat de neîncetata critică cu care unii realiști au întîmpinat tendința celor ce fac politica externă americană de a percepe lumea în termeni
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
A Critical Reassessment, London: Frances Pinter, pp. 20-73. Patomäki, Heikki (1996) 'How to tell better stories about world politics', European Journal of International Relations, 2, 1 (March), pp. 105-33. -(1995) 'How to open up world political spaces: the possibility of Republican politics', in Heikki Patomäki (ed.) Peaceful Changes in World Politics, Tampere: TAPRI Research Report, no. 71, pp. 28-80. -(1992) 'From normative utopias to political dialectics: beyond a deconstruction of the Brown-Hoffman debate', Millennium: Journal of International Studies 21, 1 (Spring
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
fost alimentate, de la centru, de către președinte și diferiți miniștri, dar și în teritoriu de către ,,notabilii" care nu doreau să-și piardă nici pozițiile, și nici, mai ales, puterile decizionale departamentale ,,sacrosancte". De asemenea, ele au fost legitimate de ,,religia revoluționară republicană" (quasi-fundamentalistă) perpetuată în Franța celei de-a IV-a și a V-a Republici. Spre deosebire de România, unde prefectul a cunoscut responsabilități mult mai limitate, în epoca de pionerat a regionalizării în Franța, acesta era exponentul de neclintit al guvernului central
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
serios importanța statului și să se bazeze doar pe piețe. Aceste perceperi ale politicii și ale statului au dus, de asemenea, la concepte diferite referitoare la democrație. Noua stângă pleda pentru democrația "deliberativă" în care cetățenii erau definiți, în sens republican, drept cei care participau la res publica. Pentru noua dreaptă, democrația se baza pe noțiunea de cetățean în calitate de consumator, făcând alegeri într-o situație de tip piață. După cum vom vedea, filosofia și politica economică a celei din urmă, care a
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
totuși de acord asupra unui număr de probleme cheie și au alimentat ideile care au stat la baza Revoluției și statului francez modern care a urmat. Ei nu-și doreau decât să se pună capăt monarhiei absolute chiar dacă puțini erau republicani și mulți ar fi fost mulțumiți să aibă o monarhie constituțională după modelul englezesc. Însă acești filosofi erau uniți în crezul lor că religia tradițională, în mod special catolicismul, pe care îl considerau a fi bazat pe superstiție și autoritate
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
politice s-au dovedit a fi mult mai durabile. La nivel național, monarhia absolută a fost abolită și înlocuită de Republică iar apoi de Imperiul Napoleonian. Aceste trei forme de regim vor alterna între ele până la stabilirea definitivă a formei republicane prin înființarea Republicii a Treia în 1870. În acest sens, ar fi suficient doar să enumerăm câteva dintre aceste schimbări pentru a ne putea forma o idee asupra dimensiunii istorice a acestor instituții. Chiar de la începutul Revoluției, s-a pus
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
uneori nomenclatura instituțiilor s-au schimbat, dar realitatea a rămas aceeași: caracteristica dominantă era centralizarea iar statul domina societatea civilă. Oponenții centralizării Girondinii Probabil ar fi putut să fie altfel. Nu toți cei care au cautat schimbarea în Franța erau republicani revoluționari sau extremiști cum au fost iacobinii. Am văzut că unii reformatori erau în favoarea monarhiei constituționale și a democrației parlamentare după modelul britanic. Printre revoluționari se formaseră antagonisme, cea mai importantă fiind cea dintre girondini și montagnarzi (supranumită și iacobinii
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
ceea ce numim "girondism" în diferite momente ale istoriei Franței, nici măcar în perioada curentă a reformelor de descentralizare, dar acest termen urmează să anticipeze principalul subiect al acestei cărți. Reacționarii Girondinii au acceptat principiile de bază ale Revoluției și întemeierea statului-națiune republican. Dar existau alte forțe care se opuneau nu numai Revoluției, ci și însuși statului-națiune și, în mod deosebit, democrației reprezentative liberale pe care acesta o vestea. Acestea erau în primul rând "forțele de reacție", monarhiștii, nobilii, ierarhii Bisericii Catolice precum și
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Doilea Imperiu (1852-1870), a Treia Republică (1870-1940), Regimul de la Vichy (1940-1944), a Patra Republică (1946-1958) și actuala a Cincea Republică (1958). Insistența obsesivă asupra centralizării politice și administrative venită din partea liderilor politici francezi, în special a celor aparținând tradițiilor socialiste, republicane și radicale, trădează o neliniște profundă în interiorul clasei politice, neliniște datorată diversității continue a societății franceze. Opera clasică a lui Eugen Weber Peasants into Frenchmen* ilustrează cum, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al-XX-lea, sarcina de a
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
unite și chiar federale fusese dezbătută în cercurile de rezistență și, în particular, printre mișcările politice catolice care au pus bazele creștin-democrației în Franța și în rest, chiar înainte de sfârșitul războiului. Nu a fost deloc surprinzător când creștin-democrații din cadrul Mișcării Republicane Populare (MRP) precum Robert Schuman (1886-1963) și socialiștii moderați (Union démocratique et socialiste de la Résistance) precum René Pleven (primul din Alsacia iar al doilea breton), au îmbrățișat ideea unei Europe federale. Imediat după război, acești politicieni, având colegi creștin-democrați în
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
care se temeau că descentralizarea va pune în pericol principiul unității și indivizibilității Republicii. S-au opus în mod deosebit creării guvernelor regionale, temându-se că acestea vor respinge rolul departamentelor, care, în viziunea lor, erau instrumente importante ale statului republican. Totuși, în ciuda acestei opoziții, reformiștii au avut elanul și puterea de a merge mai departe cu reformele. Au trebuit să se facă unele compromisuri pentru a-i liniști pe opozanți. De exemplu, în timp ce propunerea de a înființa guverne regionale alese
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Totuși, modelele socio-economice, demografice și spațiale ale societății franceze din timpul acestei perioade se schimbau rapid din cauza exodului rural și a creșterii habitatului urban. Aceste schimbări au erupt la suprafață odată cu evenimentele din mai '68, care nu au răsturnat sistemul republican tradițional al celei de-a Cincea Republici, însă au condus la o reformulare culturală radicală și la o schimbare de mentalitate. Un număr de idei au câștigat influență în timpul și după evenimentele destabilizatoare din mai '68, incluzând, în special, ideea
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
mai circumscris încă de la apariția legii guvernamentale locale din 1884 și, din nou, prin legile privind descentralizarea din 1982. Din anii 1980, funcțiile tradiționale ale guvernului local includ: ținerea unui registru civil (înregistrarea nașterilor, deceselor și căsătoriilor); oficializarea de căsătorii "republicane"; organizarea de alegeri; asigurarea ordinii locale; câteva îndatoriri legate de asigurările sociale; întreținerea drumurilor municipale (sunt 500000 km. în Franța); menținerea fizică a școlilor primare; dezoltarea și proiectarea locală. Legile descentralizării din 1982 au adăugat alte trei domenii acestor funcții
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
vom vedea în acest capitol, în ultimii ani, balanța a înclinat de mai multe ori în favoarea concepției girondine. În timpul secolului al XIX-lea, mișcările politice s-au împărțit în jurul unor probleme precum acceptarea sau respingerea Revoluției și a regimului democratic republican căruia i-a dat naștere. Dar, chiar dacă mai multe regimuri politice s-au succedat două monarhii, două imperii și două republici de-a lungul secolului, sistemul democratic și republican a fost cel care s-a consolidat prin înființarea celei de-
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
unor probleme precum acceptarea sau respingerea Revoluției și a regimului democratic republican căruia i-a dat naștere. Dar, chiar dacă mai multe regimuri politice s-au succedat două monarhii, două imperii și două republici de-a lungul secolului, sistemul democratic și republican a fost cel care s-a consolidat prin înființarea celei de-a Treia Republici între anii 1870-1875. În timpul fiecărui regim politic, actorii din opoziție tindeau să sprijine descentralizarea dar, cum ajungeau la putere, uitau de cererile făcute anterior și se
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
dreapta centrată pe Front National (FN), condus de Jean-Marie Le Pen, acum împărțită în două tabere rivale. Această mișcare împărtășește multe dintre ideile despre suveranitatea națională, la fel ca și dreapta gaulistă, la care mai adaugă o respingere a valorilor republicane cheie precum egalitatea, fraternitatea și libertatea, dar și îmbinarea pozițiilor rasiste și xenofobe. Printre mșcările și partidele de dreapta ne-gaulistă, există multe care momentan sunt grupate sub stindardul Union pour la Démocratie Française (UDF), uniune înființată în 1978 de Valéry
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
convulsionat Franța, deoarece a constituit un atac direct asupra autorității și legitimității statului francez. Drept răspuns, guvernul francez a mandatat un prefect intransigent pe nume Bernard Bonnet pentru a-l înlocui pe Erignac, care a primit ordin să reimpună "disciplina republicană" în Corsica și să-i găsească pe asasini. Bonnet a interpretat misiunea lui ca una în care trebuia să impună disciplina într-un sens foarte larg și a sfârșit prin a ordona jandarmilor locali să dea foc unui restaurant amplasat
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Colbert, ministrul lui Ludovic al XIV-lea, a organizat eficient economia franceză, Însă ținta lui nu era prosperitatea francezilor, ci finanțarea războaielor de expansiune purtate de rege. Henri Guillemin, În rechizitoriul Împotriva lui Napoleon, scria: „Simțea nevoia să amăgească plebea republicană, pe care o redusese la tăcere, vorbindu-i despre gloire. Și nu a făcut asta o perioadă scurtă de timp, ci În mod constant. Era o metodă bună pentru ca oamenii să se gândească la altceva decât la situația lor reală
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
cartea sa, Unsafe at Any Speed: The Designed-in Dangers of the American Automobile. General Motors complică problema, invadând intimitatea lui Nader pentru a afla informații cu care să îl discrediteze pe autor. 19 iulie 1972: Americanii descoperă că un consilier republican de securitate se găsește printre cei cinci bărbați arestați în urmă cu două zile pentru pătrunderea în sediul Comitetului Democratic Național din hotelul Watergate. 8 august 1974: Acuzat pentru încercarea sa de a ascunde rolul administrativ pe care l-a
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
Sovietice, este emblematic în acest sens. Nimeni n-a pus în chestiune regimul. Dimpotrivă, intelectualii noștri au preamărit cu întreg talentul, contra unor onorarii grase, epoca înfloritoare în care aveam norocul să trăim, chivernisindu-se pe deasupra cu Premii de Stat republicane și unionale, titluri onorifice, ordine și medalii, delegații în străinătate, apartamente peste rând pentru toți membrii familiei etc. Se punea mai ales accentul pe educarea tinerei generații în spiritul comunist. Iată mostre din ceea ce eram obligați să învățăm pe de
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Gauchet, Jacques Le Goff, Emmanuel Le Roy Ladurie, Mona și Jacques Ozouf, Antoine Prost ș.a.m.d. Cercetările lor evidențiază filonul originar al studiilor de memorie istorică, axat pe analiza ceremoniilor de comemorare, autorii investigând cu acribie calendarul și panteonul republican, monumentele publice, centenarele unor personaje de marcă, precum Voltaire și Rousseau. Treptat, volumele patronate de Nora au conturat o viziune tot mai cuprinzătoare asupra memoriilor colective, pornind de la acele "locuri" (suporturi) care le definesc și le prezervă. Cronicile medievale, peisajele
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
cele petrecute în 1918, inclusiv unirea provinciilor românești, el rămânea, pur și simplu, "războiul"31 vechea și inevitabila încercare din istoria oricărui popor. În numele Republicii După cum era de așteptat, în primul manual de istorie redactat în spiritul regimului comunist și republican (lucrare coordonată de Mihail Roller și publicată în 1947), povestirea a fost serios mutilată, pentru a confirma retroactiv noile realități aduse de "prietenia româno-sovietică". În lecția "Războiul din 1916-1918", unirea apărea ca rezultat al mai multor fapte reprobabile, cum ar
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
mai difuză, spațială, grupând eroii tuturor războaielor păstrate în amintirile omului obișnuit. Nu era o inovație proprie epocii comuniste, de vreme ce perioada interbelică excelase în omagieri ale celor căzuți în luptă 130. Aspectul religios a fost, firește, exclus din ceremonialul public republican, rămânând doar un atribut al rememorărilor neoficiale, al ritualurilor pe care Biserica Ortodoxă le rezervă, în general, pentru cei decedați. Ca și în alte țări europene, amintirea ultimului război mondial a tins tot mai mult să o înglobeze și pe
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Susannah Radstone, Marianne Hirsch, Astrid Erll ș. a.). 35 "În Statele Unite, eforturile de a redacta standarde naționale pentru predarea istoriei au cauzat agitație politică, standardele fiind revizuite după o intensă critică, în care s-a implicat, printre alții, candidatul la președinție, republicanul Bob Dole, care a descris aceste standarde drept "o campanie șocantă [...] pentru a compromite America și a nega ideile și tradițiile Occidentului"" (Tessa Morris-Suzuki, op. cit., p. 5). 36 Prima parte a seriei, La République, a cuprins un grupaj distinct, intitulat
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
și destul de fantezistă a copiilor în luptele celor mari nu a fost o invenție a propagandei comuniste. În Franța, de exemplu, copilul Bara, ucis în circumstanțe misterioase în timpul războiului din Vendée în 1793, a portretizat până la mijlocul secolului XX modelul republican al tuturor copiilor francezi, micul cetățean capabil de sacrificiul suprem împotriva inamicului. Vezi Jean-Clément Martin, European History and Old French Habits, în Joke van der Leeuw-Roord (ed.), History for Today and Tomorrow..., p. 51. Frecvența invocării copiilor în astfel de
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]