2,211 matches
-
Razza Rob nu suporta ca oamenii să plece înainte de finalul numărului său. Și, oricum, probabil că îl recunoscuse pe Bull, ale cărui cronici insensibile și constipate, pline până la refuz de analogii sportive, de altfel inutile, constituiau o sursă permanentă de resentimente pentru les artistes. Razza Rob nu-l cunoștea pe Bull, dar deja circula o descriere a acestuia. Nu erau chiar așa de mulți cronicari de divertisment în Londra care să aibă statura lui Bull, claia lui de păr de culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se limpezi. Trecu de părculeț, încercând să identifice în scenariul serii precedente momentul când ar fi putut să fie atât de beat încât să nu observe că se arsese la picior. Să fi fost de vină vreun artist plin de resentimente? Ideea părea foarte plauzibilă, un indiciu al felului în care carnea inflamată a rănii îi afectase judecata. E posibil ca, în timp ce stăteam la Ton of Shale și mă uitam la nenorocitul ăla de Razza, un individ să-mi fi prăjit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
-se de același gest autoritar al mâinii drepte, gest cu care se vede treaba că publicul era pe deplin obișnuit. - Am să trec cu vederea intervenția ta, domnule Maro, spuse Euripide, încercând să pară îngăduitor. Este posibil să existe anumite resentimente... știu și eu... un șir prelung de frustrări în fața unui asemnea talent, dar pe cuvântul meu, nu e cazul... aveți fiecare publicul vostru, nu? L-am simțit pe vecinul meu pregătit să desființeze cenaclul. Am încercat să-l opresc totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nu ești orb. — Păi, am spus eu (în clipa aceea eram pur și simplu în poala ei), bănuiesc că e vorba de copii, nu-i așa, Caduta? — Așa e, John. Urăsc copiii. I-am urât dintotdeauna. Nu-mi pot stăpâni resentimentul și asta mă omoară. Cred că lucrul cel mai bun ar fi să nu apară deloc. Ah, dar lucrul ăsta îl știai! Punctul doi, John, îmi spuse ea în timp ce luasem în vârful degetelor spre ușă. Punctul doi se referea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
te primească înapoi, nu-i așa, dacă le iubești suficient de mult. Dacă deschizi totul larg și iubești cu suficientă ardoare, ceea ce îndrăgești o să te primească înapoi. Nu? Așa trebuie să fie. La început, am fost prea ocupat ca să am resentimente față de ea. Acum îmi vine zilnic, o belea punctuală, punctuală ca fata însăși. Ea e cea mai bună. Ea e cea mai bună și asta și vreau, vreau ce-i mai bun... Chiar așa? Am vrut așa ceva vreodată? Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
colaboraționismul din perioada ocupației germane). Un gest de „neutralitate antirăzboinică” fusese însăși plecarea din țară, în 1915, a viitorilor dadaiști Marcel Iancu și Tristan Tzara. După despărțirea lor din 1918, cei doi comilitoni se vor reîntîlni — dincolo de frontiere și de resentimente — în paginile Contimporanului. Primul număr al revistei apare pe 3 iunie 1922. Ca redactor - deocamdată - este menționat doar Ion Vinea, iar printre colaboratori îi întîlnim pe dr. Nicolae Lupu (reprezentant al aripii de stînga din Partidul Țărănesc), H. Streitmann, Dem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
caracteristique par le goût developé des couleurs. (Nr. 52.) Numărul 67 al revistei reproduce o ilustrație a artistului plastic sîrb Jo Klek, Composiție, pentru ca numărul 64 să semnaleze un „manifest poetic antieuropean” al lui Mitzic, din care răzbat frustrările și resentimentele locale („balcanice”) împotriva Occidentului „colonizator”: „Zenit din Belgrad ne trimite «manifest poetic antieuropean» al lui Liubomir Mitzich, «Avion sans appareil», manifest poetic lansat Europei civilizate, de rezumat cu amenèe est le fruit de la culture européene sur le continent balcanique”. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Severinului, drapelul avantgardei”. După această panoramă succintă — primele două traduceri ale unor poeme „noi” sîrbe („Margă și mîna neagră“ de St. Jivanovici și „Barbar amestec“ de Liubomir Mitzic, ultimul — un manifest al „barbarogeniei” sîrbe și un elogiu simili-futurist al „pericolului”). Resentimentele „balcanice” față de Occident caracterizează și poemul lui Mitzic: „Dacă ochii balcanici nu includ creerul occidentalei arte/ Dacă orientala arteră nu capătă sînge european/.../ În sînge pur reflectăm ochii conduși de ideea voastră/.../Trăzniți zenitiști barbarogenie/.../Barbarogenie salvator pilot barbar ideoplan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
așezării pe temelii stabile a unei culturi încă tinere, statornice, însă de la o vreme excesive, stereotipuri de orientare clasicistă a gustului literar”. Nu întîmplător, în virtutea acestei prejudecăți clasicizante, „autorul Paginilor bizare face parte din categoria celor care se citesc cu resentiment, și așa se face că aproape unanimitatea criticii românești s-a constituit ca supra-eu colectiv, taxînd-o ca bufonerie și minimalizînd-o”. Refuzul justificat al conservatorismului protocronist nu justifică însă și delirul apologetic al autorului: „opera lui Urmuz (...) este, în contextul românesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cere osândă! Are grijă de asta, cică, Bunul Dumnezeu! În „vâltoare”se plămădesc culorile vieții și se limpezesc întunecatele gânduri ale omului! Se întâmplă că, părtaș fiind ori lacom de multe revelații, te prăsește speranța, moment în care încep regretele, resentimentele, părerile de rău, „de ce” -urile, „dacă”, „de-ar fi fost”, ș.a.m.d., adică „prea-târziul”! Nu te-ntreba de ce nu te iubește lumea, dacă nici tu nu o iubești pe ea! Vânător ar fi o persoană care vânează animale (lupi
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
justețea politicii noastre... Tovarășul Stelică e omul partidului. O să-l punem casier la organizația din comună... Îi dăm gestiunea pe mână, că se pricepe! se băgă nepoftit în vorbă Tarbacea, aruncându-i o uitătură chiorâșă, în care se puteau ghici resentimentele pe care i le provocase îndepărtarea vărului Marangoci de la cooperativă, ca urmare a inventarului care-i dăduse în vileag potlogăriile. Stelian se ridică în picioare și își puse pălăria înapoi pe cap, arătând că nu mai avea de ce să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
discuta cu ea despre asta cu orele, doar că mereu timpul și iar timpul mă presa, trebuia să alerg la intrare ca s-o întâmpin pe ea, așa ne-a fost înțelegerea. Mi-a zâmbit înțelegător, dar nu fără un resentiment vădit, bine controlat, la colțul gurii. Faptul că nu puteam s-o mint era pentru ea mai presus de orice; mi-a întors spatele și s-a îndepărtat în sens opus aleii ce ducea către ieșire, deși probabil că intenționa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fost decizia, avea să i se supună. Știa asta, la fel de bine, și Arus. N-aș fi demn de respectul haitei mele dacă mi-aș pune mintea cu un pui. Spune, lupoaico, cîți Oameni se adăpostesc aici? Lupoaica îi răspunse fără resentimente. Doi Oameni. O femelă și un mascul. Haita lor a fost una numeroasă, dar s-au împrăștiat care încotro, în căutare de pămînturi roditoare. Ei singuri au rămas aici, împreună cu micuțul, puiul lor. Acum sînt plecați după hrană, și, ca
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
timp acestora prilejul să ia locul puterii intelectuale a Universității, doborâtă definitiv. Punctul extrem al acestei desfășurări nihiliste, cel mai mare pericol a fost atins atunci când, conform profeției lui Nietzsche, cei puternici s-au lăsat câștigați de ideologie și de resentimentul celor slabi, așezându-se în fruntea cortegiului și mergând să scuipe odată cu ei pe mormântul culturii. Profesori titulari, decani ai Universității contestau acum titlul și funcția de profesor, propovăduiau eliminarea lor din consiliile Universităților, cadrul unic, desființarea tezelor, adică a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
este așadar un soi de imposibilitate, iar dacă ea totuși se produce, nu o face niciodată sub forma unei toropeli inexplicabile a puterilor vieții. Acestea trebuie mai curând să se întoarcă împotriva lor înseși, în cadrul marilor fenomene ale urii și resentimentului. Și o fac în măsura în care, în suferința sa consubstanțială ființei sale și nemaiputând brusc să se suporte pe ea însăși, viața încearcă să se debaraseze de ea însăși. Nu există așadar deloc barbarie fără o irupție a Răului, a acestei voințe
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
său, pentru a ajunge la Antilia, aflată În spate. O privire fermă, fără urmă de teamă, și totuși Întristată de o durere adâncă. Antilia se răsuci spre Dante, dar Veniero fu cel care vorbi. Glasul Îi era calm, lipsit de resentimente. Își strângea umărul rănit, tamponând sângele cu mâna. Era nespus de palid. — Îți propun o Învoială, priorule. Ce Învoială? Îți cer o oră. Numai una. Ce Îmi oferi În schimb? Căpitanul șovăi o clipă. — Ai descoperit secretul celui de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
în vedere acest trecut bogat în împrumuturi, este, într-adevăr, surprinzător pentru medicii orientali din ziua de azi să vadă cu câtă aroganță și neîncredere întâmpină acum majoritatea medicilor occidentali sugestiile medicinei tradiționale chineze. Această atitudine este oarecum similară cu resentimentele pe care adolescenții imaturi le au față de înțelepciunea părinților lor. În întregul Orient și în anumite părți ale lumii occidentale din ziua de azi, metodele orientale și cele occidentale încep să se întâlnească și să se contopească într-un nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
artificială a bărbatului și inferioritatea sa sexuală veritabilă față de femeie, iar acest lucru a dat naștere unei lupte între sexe care încă mai face ravagii în majoritatea dormitoarelor și în ziua de azi. Acest lucru explică, de asemenea, frica și resentimentul profunde pe care le resimt mulți bărbați față de femei, în ciuda presupusei „inferiorități” a femeilor. „Masculii feroce” pur și simplu nu pot înfrunta faptul că femeile sunt superioare din punct de vedere sexual și nu îndrăznesc să admită realitatea propriei slăbiciuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
este dăunătoare. Pierderea timpului bârfind și făcând glume este dăunătoare. Băutura în exces și mâncatul în cantități mari sunt dăunătoare. Alergatul până la ultima suflare, îndeplinirea unei sarcini cu atâta exces de zel încât calmul este pierdut, scăparea de sub control a resentimentelor, râsul cu lacrimi - toate aceste dezechilibre dintre yin și yang sunt dăunătoare. Cei care permit acumularea unui asemenea rău de-a lungul anilor mor tineri. În strânsă legătură cu limitarea emoțiilor este ideea de abținere de la lăcomie, viciu și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
de teamă În mod neașteptat iscată de propria sa ticăloșie când Îl văzu pe Brândușă apucând sticla de „Borsec” ca pe o grenadă și, ochind soclul Înalt al sobei, Îi făcu vânt. O mișcare simplă, total relaxată, fără umbră de resentiment, o despărțire dureroasă ai fi zis, dar calmă pentru că necesară. Gâtul scurt al sticlei verzui nimeri În muchea de ciment și căzu retezat. Un jet argintiu de apă Împroșcă peretele și soba care Începu să sfârâie. Profesorul Încercă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
s aproape noi. Plus o cămașă potrivită. Și cam atât. Cam second hand. Și mie Îmi ceri ținută ca la decernarea premiilor Oscar. A Césarurilor, mai bine zis. Francofil fiind, ești automat americanofob. Există cuvântul? Da, există: și cuvântul și resentimentul. Pentru că nu toți se dau În vânt după jinși, presupun... Se prea poate... Strada Îl contrazicea Însă la fiecare pas: filmele, tonetele cu coca, pepsi, hot-dog, hamburger și numărul tot mai mare de români care visau să plece definitiv În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de Poliție din Los Angeles. Am văzut încotro se-ndreaptă gândurile mele. Niște mahări de la FBI mă întrebau dacă mă consider neamț sau american și dacă aș fi de acord să-mi dovedesc patriotismul ajutându-i. Mi-am înăbușit orice resentiment, uitându-mă fix la motanul proprietăresei, care pândea o gaiță de pe acoperișul garajului. Când motanul s-a năpustit asupra prăzii, am recunoscut în sinea mea cât de mult îmi doresc ca zvonul legat de Johnny Vogel să fie adevărat. Departamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
aproximative, dar nu-mi place cuvântul, sună prea brutal, și nici nu știu dacă e întrutotul exact) și când? pricina care m-a împins să lupt împotriva mea cu o tenacitate penibilă, să afișez de timpuriu, cu o mare seriozitate, resentimente în care nu credeam, și să ascund cu grijă afecțiuni în care credeam. De cum deschid ochii privesc printre scânduri cerul, pândesc zgomotele posibile din hangar, cu toate că din momentul în care m-am suit în acest pod n-am auzit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
adevărată insultă, pentru care o palmă răsunătoare pe obrajii mei era prea puțin; de obicei, asemenea obrăznicii aveau urmări și mai rele. Rezultatul a fost că ne îndepărtam unul de altul și că amestecam în relațiile dintre noi din ce în ce mai multe resentimente care m-au împins, ori m-au ajutat, să vreau să fac totul pe dos. Îi plăceau lui romanțele? Eu le detestam. Se lăuda că muncise din greu ca să-și întemeieze un rost? Cu atât mai mult m-am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
plecând, am izbucnit în plâns; și pe primul care a venit să mă întrebe de ce boceam, l-am zgâriat până la sânge. Adevărul e că tata n-a bănuit niciodată câte lacrimi am vărsat în contul eforturilor de a-i demonstra resentimentele mele. De câte ori venea la școala de corecție, îi râdeam în nas. După ce pleca, mă duceam în dormitor, îmi puneam perna pe cap și plângeam în voie. O dată, am auzit din coridor, trăgând cu urechea, ce discuta cu directorul. Îl sfătuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]