1,931 matches
-
cucerise pe occidentalii care-l aclamaseră. Poate că Iuri își semnase singur condamnarea în ziua când dăduse mâna cu copiii de la Earl’s Court; și totuși atunci lor le dorisem moartea. Oricare ar fi explicația, eu nu mai pot să retrăiesc și nici măcar să-mi imaginez acea stare de inocență în care am asistat la sărbătorirea sinceră și entuziastă a realizărilor lui în acea după-amiază. Mi-aș dori s-o mai pot retrăi. Mi-aș dori ca el să fi rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ar fi explicația, eu nu mai pot să retrăiesc și nici măcar să-mi imaginez acea stare de inocență în care am asistat la sărbătorirea sinceră și entuziastă a realizărilor lui în acea după-amiază. Mi-aș dori s-o mai pot retrăi. Mi-aș dori ca el să fi rămas obiectul adorației mele iraționale, în loc să devină încă unul din misterele ubicue și insolvabile ale maturității: o poveste fără un sfârșit propriu-zis. Voi descoperi curând toate acestea. CENTRAL Singurul cinematograf independent Duminică 17
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Henry. Nu-i trebuia decât un minut sau două ca să le ia, dar dintr-un motiv oarecare, perspectiva asta o neliniștea. Se pomeni tremurând în timp ce parcurgea coridoarele și urca la al doilea etaj al casei, avu presentimentul că începuse să retrăiască evenimentele nopții precedente, impresie întărită în clipa când dădu ultimul colț și auzi sunetul televizorului, pus pe știrile de la ora unu. Deschise ușa. Președintele Bush se adresa unei camere goale. Era o înregistrare a discursului lui în fața poporului american curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
îi declanșează accente vitale nebănuite. Să fie aici pură imaginație a scriitorului? Nu cred... Știu că adeseori ne înșelăm și asupra celor mai apropiați; cu atât mai mult în cazul cuiva pe care nu-l cunoaștem decât din scris. Scriind, retrăiește - de ce nu? - o experiență personală. Poate că a existat în viața lui o Teodora reală, ale cărei farmece sunt descrise în amănunt, cu nostalgie sau, mai curând, cu un fel de „plăcere retrospectivă”. Un fel de beție a visului! Nu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
care oaspetele nostru (al meu și al colegilor de birou) extrăgea întâmplări picante, de un pitoresc balcanic tipic, se învârtise și autorul pseudojurnalului pe care îl am în mână. Spre deosebire de regățeanul Frangolea, un „bonviveur” exploziv, înzestrat cu talentul de a retrăi totul, în fața noastră, la modul oral, patriotul basarabean fusese un patetic discret. Se pare că i-a fost mult mai la îndemână să pună pe hârtie ceva din experiența intimă, dificil de povestit unor tineri dornici de a savura parfumul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
viață, „transfigurat” prin scris, prin literatură. Jurnalul său a fost păstrat de cineva apropiat, poate chiar de iubita necunoscută descrisă în text. Îl va fi fost acceptat ca pe un document al legăturii lor secrete, ce îi va îngădui să retrăiască mai târziu clipele minunate de odinioară... Sau... poate nu! 3 mai 2006 Reiau lectura în timp ce ascult muzică pe un cd-player portabil, în tren, în drum spre Iași, undeva pe lîngă Pașcani, ora 21,45. Un tango emanând senzualitate tipic „latino
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
aproape „providențială”, care l-a „reactivat”, atât intelectual, cât și sexual. La bărbatul ajuns „în floarea vârstei” și aproape „trecut”, cele două laturi se condiționează și se complinesc. Energia dezvoltată de jocul erotic revitalizează intelectul și întreține tonusul psihic. Profesorul retrăiește intens „un capitol pierdut” din tinerețe; Teodora l-a făcut să îl regăsească. Îi este recunoscător când o are aproape, dar și în lipsă, când simte și mai mult ce „însemnează” ea pentru el. Îi și comunică totul, într-un
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
aprilie 2007 Am parcurs o bună parte din caietul lui P.H.L. Deși l-a adus pe Domnul R. în situația dificilă de a accepta ceea ce nici nu bănuia, de a explica ceea ce tocmai a început să înțeleagă și de a retrăi ceea ce aproape uitase, povestea „eroului” său încă nu dă semne că se apropie de capăt. Teodora l-a făcut „să iasă din timp” și tot ea l-a adus cu picioarele pe pământ. Sinceritatea și naturalețea cu care ea a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
dincolo. Și cum ar putea, fără a cunoaște contextul la modul „organic”, să atingă miezul? Altfel-zis, dincolo de „foamea fizică” pentru subiectul iubirii, să se sature cu iubirea însăși... Pentru totdeauna! Să-și ia în brațe progenitura și să se minuneze, retrăind nevinovăția propriei copilării și puritatea începutului... Să o privească pe Teodora cu copilul la sân și să se emoționeze ca și cum și ar vedea propria mamă... Ca și cum țîncul acesta ar fi chiar el! Și ar rămâne așa pentru totdeauna, scăldat în
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
morală a acestui om pasionat a durat tot atîția ani cît a fost secretar al Senioriei. Flatîndu-l pe Vettori pentru felul "ordonat și cumpănit în care își îndeplinea funcția publică" de ambasador al Florenței pe lîngă papalitate, Machiavelli pare să retrăiască, prin prietenul său, timpul cînd el însuși era activ, mai ales atunci cînd îl îndemna să continue astfel. Nu ezita să mărturisească ironic dorința de a schimba soarta lui cu aceea a prietenului. Frazele cu acest conținut devin un clișeu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ai ajuns aici, atunci nu mai este nici o speranță ca sufletele noastre să se mântuiască!” În acea clipă s-a născut speranța și dorința că îl va întâlni cândva pe cel mai bun și drag camarad din câți a avut... Retrăia momente din timpul războiului. Clipele care îi încălzeau sufletul cel mai tare erau cele când Trestie s-a luptat pe viață și pe moarte să-l salveze din liniile inamice și să-l ducă la un post de primajutor... Numerele
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
lui Errius, care se pierdu însă printre trunchiurile și frunzele copacilor din pădurea de la Bedriacum. Errius venea să-i anunțe că dușmanul se apropia. Se auzi pe sine strigând: — Arrius Varus, oprește-te! Nu atacăm imediat. Așteaptă... Să aliniem soldații! — Retrăiește începutul bătăliei. Îmi aduc aminte cuvintele lui, suspină Titus. Se spune că așa se întâmplă înainte să mori... Retrăiești anumite momente din viață... Antonius se încrunta. Auzea zgomotul copitelor: era cavaleria lui Arrius, care se îndrepta spre dușmani. Se văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
anunțe că dușmanul se apropia. Se auzi pe sine strigând: — Arrius Varus, oprește-te! Nu atacăm imediat. Așteaptă... Să aliniem soldații! — Retrăiește începutul bătăliei. Îmi aduc aminte cuvintele lui, suspină Titus. Se spune că așa se întâmplă înainte să mori... Retrăiești anumite momente din viață... Antonius se încrunta. Auzea zgomotul copitelor: era cavaleria lui Arrius, care se îndrepta spre dușmani. Se văzu pe sine galopând în mijlocul soldaților, ordonând să se alinieze în acies ca să formeze o linie de atac lungă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu sentimentul că autorul mi ar fi povestit viața lu i la un pahar de vin bun de Priponești. Se înțelege, deci, că ,în cele ce urmează, nu va fi vorba de o recenzie, ci de gândurile cuiva care își retrăiește propria-i viață, în paralel cu cea povestită de Alexandru Mânăstireanu, al cărui crez este: „ ....știu că cel mai prețios dar al omului este viața trăită fru mos și demn.” Mă reîntorc, deci, în timp la ziua de 12 mart
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
dar lumea majoritatea zdrobitoare, nu agreează politica des ervită Moscovei... „. Iată, deci, pe învățătorul și ostașul Mânăstireanu devenit « slugă la chiaburi, fascist, legionar„. Și autorul volumului consemnează subliniat: „Așa am intrat în cea mai neagră noapte a Istoriei noastre contemporane!” Retrăiește evenimente dramatice „postbelice”, precum cele referitoare la procesul „Trădării Naționale” de care lua cunoștință fiind la tratament balnear la Eforie-Sud: „urmăream desfășurarea procesului intentat lui Antones cu. Dinainte condamnat de noua justiție la dispoziția Moscovei, cu i nter dicția de
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Este un fel de a te apropia de viață; e o încercare devastatoare, aș zice eu, ascunsă în diafan cu ipocrizie. Ne permitem o astfel de efigie numai în ultima trăire, în fața luminării ce îți măsoară clipele. Atunci prin esențe retrăiești totul: lumina și întunericul, tristețea și singurătatea, trăirile voluptoase odată, iubirile pierdute în voci ascunse, și alte dantelării în culori ce se cuvin uitate, de parcă n-ar fi fost cu lacrimi udate. Trinitas Am îngenuncheat azi în fața credinței, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
treilea ochi trebuie privirii să se arate voințelor noastre ingrate. El caută lumina înghețată și limpede în neputință, însuflețită de o altă credință. Amintirile cu sânge de viperă au rămas sub streașina casei: glasul se tânguie și plânge. * * * pentru a retrăi zi cu zi, treaptă cu treaptă, comemorarea-. (H.R.Patapievici) Demult nu am fost la Marea Înviere nu mai pot sta atâtea ore, așa cum ascultam odată toată slujba cea minunată, cea a înnoirii; de aceea acasă totul se vopsea, se spăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
totul se vopsea, se spăla, se curăța, se uda strada și curtea plină cu flori, și gardul se văruia; ferestrele se luminau în strălucire argintie. O lumină vie ne învăluia urcând treptele suferinței. Săptămâna Luminată ne duce pașii, pentru a retrăi zi cu zi treaptă cu treaptă comemorarea. Adevărat a înviat! Îți răspunde fiecare creștin, după ce a numărat zilele săptămânii legate de suferință, este răspunsul bucuriei întru credință. * * * N-a mai scris, n-a mai venit, a trecut ca un vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
se mai adapă: cadâna Ada a murit și ea înecată sub apă. * * * Dida pleacă în Spania. Vecina mea frumoasă și tânără; Este plină de vervă și neastâmpăr, într-o vrie de necrezut. Îmi place bucuria ei atât de mult, încât retrăiesc plecările mele de vis într-un paradis neatins decât în gând, mereu încercat, în porțile cetății ferecat. Abia târziu am zburat și am aflat și eu că lumea începe cu Dumnezeu, că vor trece anii, fără să fiu întrebat?! De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
cu aripile rănite, pândită de moarte, poeta se retrage în vârsta perfectei candori. Își amintește, bunăoară, un vis cu cerbi: Aveau ramurile umbroase/și dure, bătrâni ca a lumii petală/ de argint clătinată în salbe;/ duceau cu ei pădurile albe. Retrăiește, în alt vis, vechea cetate de la Ada Kaleh: Am visat, peste noapte, că mă plimbam/prin grădinile din Ada Kaleh/și prin cetate./ era un rai /să poți să stai printre flori, măslini,smochini și chiparoase. Stări de conștiință vecine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Bhowanipore. Dar aceasta s-a întîmplat în 1929, iar eu întîlnisem pe Maitreyi cu cel puțin zece luni mai înainte. Și dacă sufăr oarecum începînd această povestire, e tocmai pentru că nu știu cum să evoc figura ei de-atunci și nu pot retrăi aievea mirarea mea, nesiguranța și turburarea celor dintâi lntîlniri. Îmi amintesc foarte vag că, văzînd-o o dată în mașină, așteptând în fața lui "Oxford Book Stationary" ― în timp ce eu și tatăl ei, inginerul, alegeam cărți pentru vacanțele de Crăciun ― am avut o ciudată
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
care umblă. L-ar găsi și pe urmă i-ar conduce pe Ăia doi. — Hai să mergem În spate. În spatele căsuțelor poștale, ale seifurilor, ale registrelor, ale cărților poștale și ale timbrelor pentru contramandate, cu ghișeul Închis, astfel Încît Suzy retrăi sentimentul glorios de a se afla În biroul ce fusese al ei atunci cînd lucrase la magazin, În acea vară, acolo o Întrebă domnul John: — Suzy, unde crezi că s-au dus? — Nu știu, serios. Probabil că nu prea departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de briza marină, Își făcea simțită prezența. Însă Își făceau propria briză conducînd peste o sută și, văzÎnd cum lasă În spate locurile prin care treceau, fata spuse: — Nu-i așa că-i haios să conduci cu viteză? Parcă ți-ai retrăi tinerețea. Nu-nțeleg. Cum adică? — Nu știu cum să-ți explic. Ca și cum ai micșora lumea și te-ai uita la ea prin telescop, așa cum faci cînd ești tînĂr. — Nu știu, nu prea mă gîndesc la tinerețe. — Știu. Eu Însă, da. Tu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ori cu mama lui Andy și a lui David, sau pe aia terminată de curînd, care putea să treacă prin locuri mai plictisitoare. „Nu Încape Îndoială“, se gîndi. „Mergem pe aia nouă. S-o ia dracu’ de Încercare de a retrăi, cum am făcut În În noaptea ailaltă, cînd am luat-o prin Tamiami.“ Prinseră buletinul de știri de la radio, trecînd peste toate piesele radiofonice care se dădeau Înainte de prînz. — Nu-i ca și cum m-aș pieptăna În timp ce țara arde, spuse Roger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
știi că m-ai făcut să mă simt mândru, scumpul meu coleg de școală primară... Ehei! Unde sunt anii aceia, Nicule?! ― Îi vom reînvia măcar pe o parte din ei. Poate nu pe cei mai fericiți. Dar e bine să retrăim chiar și momentele dramatice, fiindcă și ele fac parte din viața noastră - a dat glas părerii sale profesorul. ― Rămâneți cu bine, dragii mei dragi, și să ne revedem sănătoși... ― Mergi În pace, Petrică - a răspuns profesorul. În seara aceea, Gruia
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]