3,156 matches
-
L-am văzut îngălbenindu-se de necaz când pierdea la cărți. Dar l-am văzut și dând o sută de lei unui țigănuș care colinda în tramvai, și făcând risipă de generozitate între prieteni. Cum naiba să nu râzi acum, retrospectiv, de atâtea "scandaluri" (cum le numeam atunci; acum le-aș zice "copilării") pe care le provoca? O dată, pe când toată generația era adunată - nu știu ce sărbătoream - Traian a venit cu un tip pe care ni l-a prezentat ca pe "băiatul popii
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
E un termen cu care unii bulangii de prin zonă o să trebuiască să se obișnuiască când o să fiu promovat! să-mi bag pula! Îi zic pa-pa muistului decrepit de McLaughlin, mulțumindu-i catolicului pentru ajutor și confirmându-i că da, retrospectiv, ar fi trebuit să-mi dau seama că avem de-a face cu un defect sub forma Confratelui Blades. Mă duc cu mașina Înapoi la sediu. În curând stau la birou studiind țâțele pline ale Monicăi de la Sheffield, cu fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
vedere că "cine se scuză se acuză" nu rămîne decît ca cititorul care are răbdarea să urmărească textul de față să evalueze în finalul lecturii în ce măsură i-a fost sau nu înșelată așteptarea. 4.2. SEMNELE MINCIUNII: O SINTEZĂ METODOLOGICĂ Retrospectiv privind, putem constata că tentativa de conturare a unei teorii cuprinzătoare a minciunii se identifică în ultimă instanță cu încercarea de a realiza un tablou cît mai complet și logic ordonat al tipurilor de minciuni și a modului în care
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
se referă la veridicitate și înșelătorie. Bok și mulți alți scriitori care au studiat tema minciunii consideră, uneori din motive întemeiate, că adevărul ar fi un concept care nu ridică probleme. Această atitudine a intelectualilor, asociată cel puțin în mod retrospectiv cu pozitivismul, a fost atacată vehement, încă din 1970, de către cei care adoptau vreuna din versiunile postmodernismului. Adevărul rămîne un concept extrem de contestat și un subiect de discuție la modă. A explicita varietatea problemelor esențiale puse de scriitorii postmoderniști printr-
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în sine, un exemplu ilustrativ de fantezie creatoare. Urmîndu-l pe Dostoievski, Hingley sugerează că aceia care spun minciuni vranyo nu cred de la început în ceea ce relatează. Mai tîrziu însă, ei se lasă convinși de propria elocvență, deși poate că privind retrospectiv își dau seama că au inventat totul. Lozh, pe de altă parte, implică o intenție conștientă de a induce în eroare. Hingley asociază lozh cu perioada regimului lui Stalin, pe cînd, o dată cu venirea lui Hrușciov la putere, a început să
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Miller, "un respect general al clasei inferioare pentru inteligență în sensul istețimii". Miller nu explică, ci constată doar divergența între aceste norme și acelea ale clasei mijlocii americane; scriind înainte de elaborarea teoriilor clasificatoare, el etichetează bandele ca elemente delincvente. Privind retrospectiv, ceea ce este interesant în descoperirile sale este faptul că ținta înșelătoriei erau tot membrii bandei. Bandele nu concurau unele cu celelalte în minciuni; ele se certau de la femei, jocuri de cărți, lupta pentru supremația forței fizice și teritoriu. În interiorul bandelor
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
examinarea critică și reflexivă este întotdeauna necesară. Gellner (1974:175) întreabă dacă este posibil sau dacă are sens să se facă distincția între "o lume a faptelor și un domeniu cognitiv al teoriei, care ordonează și dă sens în mod retrospectiv (sublinierea autorilor) datelor concrete". Dacă, așa cum susțin unii postmoderniști, nu există un punct de sprijin arhimedic care să facă posibilă cunoașterea obiectivă a realității exterioare, atunci însuși procesul de separare a "teoriei" de "practică", sau a "subiectului" de "obiectul" pe
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și deci beligerantă, în raport cu realii sau potențialii emitenții (susținători) ai discursurilor opozite. Dimensiunea polemică a manifestului rezidă tocmai în natura și funcția lui culturală: aceea de a impune programatic un nou punct de vedere, diferit de cele enunțate anterior. Privind retrospectiv publicistica noastră literară, putem aprecia rolul de macaz în ideologia culturală pe care l-a jucat manifestul, în înțelesul său prim, antropologic, de atitudine ambivalentă, negatoare în raport cu ceilalți și valorizatoare în raport cu sine, atunci când a fost susținut de voci autorizate. În
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de drum, fotografia și cinematografia, se alătură în ochii noștri grafosferei care le-a hrănit. Stau dovadă declasarea reporterilor-fotografi în noua ecologie vizuală sau supraviețuirea dificilă a agențiilor (Magnum, Gamma etc.). Privirile, ca și culturile, se revelează una pe alta retrospectiv. Nu Columb a descoperit America unde a mutat imediat Castilia -, ci noi, prin el. Răspândirea tiparului ne-a dezvăluit universul manuscris (și practicile manuscrisului ca o cultură singulară). Televiziunea numerică ne va dezvălui mâine adevărata natură a televiziunii hertziene. Aceasta
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a făcut cunoștință cu opera nepublicată a lui Newton în timpul călătoriei sale în Anglia. Dar între anii 1673 și 1676, când a vizitat Londra pentru a doua oară, el dezvoltase deja analiza matematică, dar într-o formă ușor diferită. Judecând retrospectiv, se pare că Leibniz și-a formulat versiunea independent de Newton, deși subiectul se află încă în discuție. Între cele două versiuni exista o corespondență în anii 1670, făcând dificilă stabilirea modului în care s-au influențat reciproc. Cert e
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
În acest cadru, criteriul care distinge între ideologie și utopie este, așa cum am văzut, cel al potențialului de realizare. Însă, după cum se poate observa din analiza realizată de Mannheim cu privire la etapele mentalității utopice, acest criteriu nu se poate aplica decât retrospectiv, din moment ce numai așa putem decide în ce măsură ideile care erau inițial utopice au devenit, prin influența exercitată asupra comportamentului social, ideologice, făcând ca ideile care, până în acel moment, erau ideologice să dispară din spațiul social. Avem de-a face, așadar, cu
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
de fiecare dată când în analizele referitoare la idei sau curente ale trecutului istoric este utilizat un aparat conceptual propriu limbajului contemporan al științei. În acest sens, Cornelius Castoriadis vorbește despre "antinomia aplicării retroactive a categoriilor", un fel de "proiecție retrospectivă" care pare să fie constitutivă cunoașterii istorice și sociale 274, sugerând că, atâta vreme cât facem astfel de considerații de tipul celor popperiene implicit trebuie să ne-o asumăm. O astfel de asumpție poate fi un indicator al faptului că proiectul occidental
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
pentru a subzista și chiar a se îmbogăți, la expediții de jaf în ținuturile limitrofe și în insulele mai apropiate de tabăra lor. Protagonistul acestor razii este tot Ahile, cum am spus deja, cu toate amănuntele pe care le furnizează, retrospectiv, poemul. El este cel care aduce în tabăra ahee grosul prăzii, care, după anumite reguli, se împarte între toți, sau măcar între toate căpeteniile. Iar acțiunea Iliadei tocmai cu aceasta începe: cu o ceartă pentru pradă. Mai exact cu două
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
pentru a subzista și chiar a se îmbogăți, la expediții de jaf în ținuturile limitrofe și în insulele mai apropiate de tabăra lor. Protagonistul acestor razii este tot Ahile, cum am spus deja, cu toate amănuntele pe care le furnizează, retrospectiv, poemul. El este cel care aduce în tabăra ahee grosul prăzii, care, după anumite reguli, se împarte între toți, sau măcar între toate căpeteniile. Iar acțiunea Iliadei tocmai cu aceasta începe: cu o ceartă pentru pradă. Mai exact cu două
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
reconstituirea cuvintelor și morfemelor indoeuropene se dovedea a fi mult mai anevoioasă și chiar imposibilă. Dificultăților pe care teoria neogramatică le ridică în calea analizei etimologice prin necesitatea reconstituirii protolimbii i.-e. Mladenov le adaugă altele care blochează definitiv privirea retrospectivă asupra istoriei limbii. Este vorba de faptul că el, făcând etimologia limbii bulgare pe fondul vastului spațiu lingvistic slav, lărgește baza primară, la care neogramaticii își raportează etimologiile, prin includerea în această bază, alături de indoeuropeana comună, a unui număr important
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
copilului: 1) Observația sporadică ocazională în familie. 2) Observația sistematică prin școli normale. 3) Observații și esperimente minuțioase asupra unui singur copil. 4) Statistica. Ion Găvănescul Bibliografie "ANUARIUL UNIVESITĂȚEI DIN IAȘI PE Anulǔ Scolariǔ 1895 -1896. PRECEDATǓ de o ochirea retrospectivă asupra invățĕmêntului superior din Iași", Iași, TIPOGRAFIA NAȚIONALĂ, 1897. Ziarul "Le Gaulois", după http://gallica.bnf.fr/searchInPeriodique?ArkPress= cb327 79904b%2Fdate &spe=Eduard+Gruber". "Anuarul general al Universităței dei Iași. Tipărit cu prilejul Jubileului de cinci-zeci de ani. Annuaire
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
e chiar atât de simplu de știut ce înseamnă această unitate de acțiune." El afirmă totuși că ea i s-a impus ca o evidență, chiar de la prima sa comedie, Mélite, pe când nu știa nimic despre existența regulilor. În 1660, retrospectiv, în Examen la Mélite, declară: "Acest bun simț comun, care era singura mea regulă, mă făcuse să găsesc unitatea de acțiune pentru a învenina patru Amanți printr-o singură intrigă." Unitatea de acțiune implică continuitatea sa. Acțiunea nu va fi
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
numite regi, prinți, consilieri, președinți sau miniștri, conflictul amestecă interesele private cu destinul unui întreg popor. Acest lucru conferă o dimensiune mitică tragediei, fie ea greacă, elisabetană sau clasică. Pe de altă parte, când, în 1660, Corneille aruncă o privire retrospectivă asupra operei sale, are dintr-odată sentimentul că a modernizat comedia, cu Mélite, în 1630. El nu aduce aici niciun personaj ridicol și introduce, după modelul pastoralei sau al tragi-comediei, personaje ce aparțin societății bune. Foarte diferită de comedia tradițională
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
saxoni, prezentând dragostea dintre Minna, de origine saxonă și Tellheim, de origine prusacă, și dubla căsătorie care încheie piesa, ca simbol al reconcilierii germanilor. Criticii epocii au avut grijă să sublinieze caracterul german al acestei piese, în care putem citi retrospectiv anunțul unirii germane. Lessing, pe care tragedia îl plictisește, crede că autorul dramatic, dacă vrea să-l impresioneze pe spectator, trebuie nu numai să-și inspire subiectele din actualitate, dar să și aducă în scenă oameni aparținând societății de mijloc
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Papu. Climatul social-politic de după cel de-al Doilea Război Mondial este responsabil însă de absolutizarea tezei privind virulența satirică din scrierile caragialiene, prin participarea unei pletore de interpreți mai mult sau mai puțin avizați, mult mai puțin obiectivi. O privire retrospectivă asupra bibliografiei critice consacrate marelui dramaturg înregistrează cu un sentiment de exasperare faptul că, în afara câtorva analize de profunzime, aproape toate lucrările și articolele despre viața și opera lui Caragiale publicate, de pildă, între 1948-1962 se referă argumentat sau mașinal
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
franceză Cântăreața cheală, despre care se poate demonstra că întruchipează paradigma demersului literar parodic total. 3.5.2. Cântăreața cheală "o parodie de piesă, o comedie a comediei"99 Sintagma "o comedie a comediei", prin care Eugen Ionescu își caracteriza retrospectiv prima sa "antipiesă", relaționează parodia extremă care vizează referenți multipli, cu un tip de comic al absurdului derivat din perceperea distorsionată a "tragediei limbajului"100, ilustrată printr-o ingenioasă mise en abyme a noncomunicării. Se știe, din mărturisirile adunate în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
însă, "onestul" amfitrion se dovedește viclean și în maniera de decodare a alegoriei, prin glisarea către o chestiune auxiliară, cea a "rătăcirii" cititorului în spațiul ficțiunii sale, problemă a cărei soluționare devine pretext pentru renunțarea la masca ironiei și asumarea retrospectivă a curajului denunțării: Cum vi se pare, grațioși cetitori, apocalipsul meu? Ce va să zică purtarea asta, vor striga unii din d-voastră; întâi ne arunci peste două mii de ani în viitor, ne spui niște comedii estravagante, ne plimbi, ne'ncurci, și-
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
era și n-ar fi putut să fie: în roman istoric!"173 Într-adevăr, printr-o fatală ironie, atât pentru destinul cărții, devenită "sconcs"174 în fața posibililor cititori, cât și pentru cei care i-au permis publicarea, acest roman văzut retrospectiv de autor ca "remediu [...] la orice formă de terorism"175, prin foarte multe aluzii la dictatura comunistă 176, a fost facil și eronat catalogat drept literatură ocazională, servilă, și folosit pentru a sărbători editorial "40 de ani de la Eliberare". O
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nebun"195. Acea premisă "aiuritoare" pierderea identității (Zoz), a memoriei (Memoria), instalarea sentimentului de spaimă fără motiv (Spaima), o apariție hamletiană în vis (Zgăbeață) etc. se rezolvă însă cel mai adesea prin alunecarea într-un comic grotesc ivit din înțelegerea retrospectivă ca episod revelator care anticipă invariabil moartea personajului "intrat la o idee". Fără pretenția arogantă a epuizării temei legate de reprezentările grotescului în literatura română, prezentul subcapitol reține drept concluzie faptul că modul grotesc, ca și cel ironic, n-a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lucrurile nu puteau fi mai normale. Făcuse tocăniță la cină, Craig o scuipase la loc în farfurie, ea se uitase la Coronation Street, îl pusese pe Dylan să schimbe un bec, Molly dăduse cu unt de arahide pe pereții dormitorului. Retrospectiv, părea o epocă de aur, neatinsă de durere sau grijă. Cine ar fi crezut că viețile lor vor fi aruncate în aer și rearanjate, într-un timp atât de scurt? —Pa. Dylan a închis ușa de la intrare în urma lui. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]