93,972 matches
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Să facem un mic, dar delicios, calcul. Dacă eu, mort-copt, aș reuși să scriu zilnic, cîte o scrisoare, timp de trei ani, am ajunge ca pe la jumătatea lui '83 să aveți un valizoi ticsit cu o mie de plicuri! Ceea ce ar începe să semene a operă!! Scriindu-le, după cum v-am spus
Drept care, cu această scrisoare, încep numerotarea! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14107_a_15432]
-
gulerul de blană al unei cucoane. Versurile satirice despre ierarhiile rigide din biserică și societate i-au adus simpatia celor de-o seamă cu el și conflicte cu notabilitățile. După ce unele dintre poeziile lui circulau deja în manuscris, Burns a reușit să tipărească pe cont propriu, în 1786, o primă culegere de versuri. În acest fel a ajuns și lumea bună din Edinburgh să deschidă ochii la "poetul-plugar". Intelectualii scoțieni din timpul Iluminismului au fost entuziasmați, ei găseau un exemplu pentru
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
Thomas Burns. Acest mai tînăr Burns pare să fi fost plămădit din cu totul alt aluat decît unchiul său. Era adeptul unei morale și discipline severe. Scopul său a fost să realizeze o așezare calvinistă model, ceea ce nu i-a reușit chiar întru totul. După moartea lui, cînd comunitatea a ajuns la o oarecare bunăstare, cîțiva coloniști s-au gîndit să-l onoreze pe poetul din vechea patrie cu o statuie. Dar presbiterienii puritani s-au opus totuși să i se
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
știu nimic și nu știi nimic sub o boltă a regelui Tao în care nimic nu trebuie să știi. ci doar cum se cuvine a vrea...", l-aș fi reluat pe parcursul întregii cărți ca un leitmotiv. nu știu, puțini poeți reușesc asta, să mă facă harcea-parcea emoțional. dincolo de rigoarea construcției, de experiențele de limbaj, de multe care sînt ale rațiunii și uneori chiar ale artificiului, mă sfîșie puterea ta de a fi bun și de a iubi. iată, de pildă, un
Viena, cartea și scrisoarea by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/14310_a_15635]
-
ești căsătorit cu...". Se situează în răspăr și față de literatura zisă "feminină", care alunecă mai ușor în exces de sentiment și de rafinament. De altfel cînd încearcă acest registru, al înduioșării, el sună strident și singurele pagini care nu-i reușesc sînt cele în care e patetică, chiar dacă motivele sînt întemeiate: moartea celei mai bune prietene. (în paranteză fie zis: contrar a ceea ce se crede, patetismul nu are nimic condamnabil în sine, dimpotrivă, este o performanță literară dintre cele mai greu
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
ceva de Ana Roșculeț, de către nepoata ei. Al doilea, Viața ca o corectură este o comedie de limbaj de un haz incredibil pe care fosta ziaristă o trăiește în 1989 într-un birou-vizuină de la întreprinderea Poligrafică. Tabloul de familie îi reușește Tiei Șerbănescu tot ca spectacol lingvistic, plin de vioiciune, împănat cu greșeli, confuzii, formule specific regățene. Limbajul umple de viață personajele, mai mult decît viața însăși cu întîmplările ei. într-o discuție despre legionari, de pildă, fiica își chestionează mama
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
amănunțite, nu mai puțin încîlcite, lucrează în acest timp la un dicționar (probabil lingvistic sau poate ortografic - obsesia pentru cuvinte, virgule, puncte etc. e evidentă) și la o a doua lucrare științifică, chiar mai puțin conturată, dar unde, vai, nu reușește să treacă de alcătuirea bibliografiei. Adevăratul scop al diaristului este altul: să facă ironii la adresa criticilor literari și să-i pună la încercare cu elucubrațiile lui, într-un cuvînt să-și bată joc de eforturile celor mai nobili dintre mînuitorii
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14337_a_15662]
-
niște ochi de lup Întîmplare cu cerc ca în jocul acela din copilărie cu multe cercuri aruncate înserarea cădea și ea se înțepenea în jurul turnului din capătul străzii pînă cînd fetița se apropia și niciodată n-am să știu cum reușea să o desprindă de acolo iar misterul și melancolia ce odată demult fuseseră închise după fațadele acelei străzi se răspîndiseră ca puful de păpădie și umpluseră o viata întreagă o viață care acum o pornise la vale înghițind mereu alte
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/14353_a_15678]
-
imaginile." În multe din povestiri nu se întâmplă nimic, imaginile sunt statice, iar atmosfera devine pe nesimțite apăsătoare. Procedeul e destul de dificil, iar riscul de a supralicita e mare. De aceea, artistului plastic convertit în meșteșugar al cuvintelor nu-i reușesc chiar toate tușele. Câteva povestiri sunt, însă, excelente. Metafora din Pasărea depărtării e superbă, în vreme ce Muntele sau Un octogenar și un chinez ar face cinste oricărui prozator profesionist. Personajele sunt, aproape fără excepție, tragice: scriitori ratați, (sin)ucigași, femei singure
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14272_a_15597]
-
o epocă tihnită a vieții mele. Pe urmă, liniștea a făcut aripi și a intrat în furtună". Ei bine, tocmai această "furtună" am fi dorit s-o găsim descrisă într-o a doua carte memorialistică pe care n-a mai reușit s-o aștearnă pe hârtie. Urma epoca războiului și a reîntregirii naționale, a capodoperelor (Baltagul, Hanu Ancuței, Zodia Cancerului), a marilor confruntări politice, a prigoanei legionare, când povestirile și romanele sale erau, ca pe vremea Inchiziției, arse pe rug, a
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
ascunzîndu-mă de oameni și de animale, plantele nu-mi agresau "opera"! Dimpotrivă, un măr, o pară căzută-n cap, în grădina din dosul magaziei, îmi electrizau creierii, mîna trebuia să fugă, să țină pasul (!!!) cu derularea fulgerătoare a cuvintelor, nu reușeam să le fixez, pierdeam, cred, esențialul.
Catalog de nimfe (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14461_a_15786]
-
prefațată de incontestabilul cărturar a cărui gîndire se dovedește, o dată în plus, una de anvergură europeană. Personalitate duală, oscilînd între contemplativul homo esteticus și irita(n)tul homo ironicus, iubitorul "ideilor gingașe" care se pronunțase deja "pentru arta literară" nu reușește să cucerească definitiv nici o poziție în relieful atît de variat al spiritualității interbelice românești, pe care totuși, difuz și ocult, o stăpînește. Lovinescu îi apreciază lupta cu "modele" și "grimasele", dar deplînge dezorientarea "gustului său intim". Este de notorietate strania
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14548_a_15873]
-
cu o analiză care să nu simplifice și să nu uite de incertitudinile pregnante ale oricărei discuții despre momente ale istoriei literare. Cu atît mai mult cu cît momentul ales e chiar cel prezent. Cartea despre care vorbesc și care reușește această performanță e o prezentare a poeziei postmoderne românești, scrisă de Mircea A. Diaconu și apărută anul trecut la editura Aula din Brașov. Structura cărții e cea tipică pentru o lucrare adresată elevilor. Un capitol scurt în deschidere, o introducere
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
text - de altfel reușite analize de poezie - pentru a remarca faptul că mai ales primul capitol adoptă tipul de discurs capabil să împace incongruențele dintre abordarea didactică și prezentarea teoretică atentă la contradicțiile și incertitudinile implicate de dezbaterile asupra postmodernismului. Reușește autorul, în numai două zeci de pagini, să ofere nu doar o introducere pertinentă și deloc simplificatoare în conceptul de postmodernism, ci și o poziție personală, din moment ce alege să se situeze în interiorul fenomenului adoptînd, declarat, o atitudine interogativă. Cătălin Constantin
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
atât la îndemâna seducătorilor cât și a "damelor". Așa cum observa eseistul spaniol, extazul este culmea spre care tind toți îndrăgostiții. Ajunși aici aceștia trăiesc doar în clipă căci, după modelul romantic, nu pot suporta pururi momentul. La Bolintineanu și Bujoreanu, a reuși sau nu în amor echivalează cu creșterea sau descreșterea tensiunii epice. În mai toate operele studiate, aceste pante abrupte suportă o teatralizare, marcată prin semne grafice și prezența într-o formă dublă: hibridizarea epicului și a dramaticului sau disimularea personajului
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
cu argumente convingătoare autoarea), neglijîndu-se alte aspecte poate mai interesante din perspectiva cititorilor de astăzi ai satirelor sale, a condus la discreditarea implicită a unui demers poetic considerat îndeobște moralizator. Tocmai prin subtilitatea și soliditatea argumentelor cu care Alexandra Ciocârlie reușește să substituie imaginii mumificate "a unui moralist scandalizat de devierile contemporanilor de la canonul etic tradițional", pe aceea a unei personalități poetice dintre cele mai contradictorii, și deci mai vii, studiul de care ne ocupăm are toate șansele - dacă nu să
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
moarte, / în vreme ce feciorul e stupid, / ei știu (și o confirmă,-ntr-o doară, și sergenții / de stradă, în poziție de drepți) / că e aceeași calea Pacienții cu-a Sapienții / și numai răbdătorii-s înțelepți." Jocul propus de Șerban Foarță, joc ce reușește să păstreze și în același timp să creeze o atmosferă, ține de tehnică și de stil. Diferitele porțiuni de vers își întemeiază existența în poezie pe o implicită convenție de simetrie cu textul de la care se revendică, fapt datorat alăturării
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
memorie tocmai prin cuvinte și replici care nu pot fi uitate și nu pot fi decît ale lui Caragiale. ";Povestea" se recompune mai degrabă în mintea cititorului, poezia rămîne mai ales joc al alăturării de cuvinte. E trucul subtil și reușit în cele mai multe dintre poezii prin care Foarță păstrează spiritul și atmosfera unui Caragiale pe care nu l-am bănui traductibil în rime. Și de aici apare surpiza. Surpriza unor detalii care nu sînt în Caragiale, dar care par a fi
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
de unii fățiș, dar Miu Dobrescu o vede în sfîrșit acceptată, după ce Dan Deșliu -tot el! - ia cuvîntul pentru a explica sălii că, în fond, e vorba de o prevedere menită să împiedice intrarea unor haimanale în Uniune. (Virgil nu reușise să explice asta, nici Miu Dobrescu!) O discuție care riscă să degenereze e și aceea în legătură cu propunerea sălii de a alege nu 81 de membri ai noului Consiliu, ci 91 (ca și în trecut). La un moment dat, Miu Dobrescu
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
nimic, aleg să o consider mai mult decît o simplă carte. E poate un obiect de artă. Parfumul ușilor Personajul lui Süskind din Parfumul, Jean-Baptiste Grenouille, cel născut cu harul de a simți și de a memora toate mirosurile pămîntului, reușește, după ce mai înainte nu distilase decît esențe florale, să smulgă lumii un miros a cărui existență nici n-am bănui-o. Mirosul de clanță de ușă. Dacă ar fi avut zece mii de uși ar fi putut obține, gîndește naratorul din
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14370_a_15695]
-
de alăturarea tematică a unui detaliu arhitectural încărcat de simboluri. Ușa stîrnește curiozitate, separă sau unește, ușa înseamnă trecere sau izolare. Doar cîteva dintre sensurile contradictorii pe care le adună ușa și pe care imaginea, întotdeauna mai bine decît cuvîntul, reușește să le conserve și să le transmită simultan. Nu pot formula aprecieri de specialitate, așa că îl citez iarăși pe autor din puținele rînduri ce prefațează albumul: „Dacă pentru ușile monumentale m-am servit de o paletă coloristică sobră, sumară - întru
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14370_a_15695]
-
ar avea multe de spus despre viața și opera lor, despre contemporani și atmosfera epocii, nu-și scriu ori se gândesc prea târziu să-și scrie memoriile. Așa s-a întâmplat cu reputatul comparatist Alexandru Ciorănescu (1911-1999), care n-a reușit să publice decât un prim volum din Amintiri fără memorie, apărut în 1995 la Editura Fundației Culturale, al doilea rămânând probabil, fie nescris, fie nedefinitivat. Eruditul profesor și cercetător, de care învățământul universitar românesc n-a avut parte pentru că, după
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
varul gălbui, repetam în gînd, murmurat, cu glas tare, urlat, că da, da, s-a iscat toamna. Pe urmă ieșii pe stradă. Și atunci, vai, ce întîmplare! Mă împușcă un fluture plătit și, cu sîngele țîșnindu-mi din vîrful degetelor, mai reușii să scriu, necuviincios, în aerul amurgului sălbăticit: TOAMNA!
Iminență autumnală (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14594_a_15919]
-
care, parcă pentru a se reabilita, produce în anul următor nuvela Ana Roșculeț, întocmită după toate canoanele realismului socialist. Din nou este însă acuzat de naturalism, un stigmat de care prozatorul nu a putut să scape cu una cu două. Reușește abia cu Desfășurarea (1952), satisfăcând astfel, cu această scriere care milita pentru colectivizare, toate exigențele de artă ale comenzii sociale. Se va putea ocupa de acum în liniște de Moromeții, romanul în care încorporează, retopindu-le, și unele nuvele sau fragmente
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
ales că și Cornelia Emilian din Iași, o binefăcătoare a poetului și a surorii lui, Harieta, i-a cerut mai demult o fotografie. La 20 noiembrie 1887, Harieta, într-o scrisoare către Cornelia Emilian, a scris: "Fotografia lui Mihai a reușit bine. Trei m-au costat cincisprezece franci, una lui Moțoc, care a cerut-o telegrafic, una matale și una pentru noi." Însuși M. Eminescu, tot atunci, i-a scris Corneliei Emilian: "Astăzi simțindu-mă bine, Vă satisfac dorința de a
Fotografiile lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Imaginative/14551_a_15876]