7,557 matches
-
consecință, să ne modificăm fundamental concepția despre cetățenie? Întrebarea la care trebuie să răspundem acum este cum pot fi recunoscute instituțional drepturile culturale. Ne putem teme, ca și Schnapper, că „recunoașterea publică a particularismelor va da naștere unui proces de revendicări fără sfârșit” (Schnapper, 2000b, p. 264). Ar fi poate mai oportun „să lăsăm indivizii ce respectă valorile democratice să determine prin practicile lor curente evoluția formelor cetățeniei, fără a interveni prin instituții În acest proces, căci instituțiile, oricare ar fi
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
asemenea, Între 1940 și 1944, a anulat peste 15000 de naturalizări efectuate În virtutea legii din 1927, iar 6000 de evrei și-au pierdut astfel calitatea de francezi. Codul cetățeniei a fost promulgat la 19 octombrie 1945. La Eliberare, se exprimaseră revendicări În favoarea luării În considerare a originii etnice În deciziile de naturalizare. Totuși, noul text Încearcă să stimuleze demografia și se situează, În linii generale, În aceeași perspectivă ca și legea din 1927. Principala sa inovație este crearea unui certificat de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de exemplu, au Început să Își facă și ele apariția. Aceasta era starea de spirit când un grup de avocați și de activiști americani, sub numele de The Newsreel Collective, au folosit arta cinematografică pentru a aduce În atenția publicului revendicările și problemele momentului. S-au născut astfel filme (de 16 mm) despre „drepturile civile și nedreptățile civice”, despre războiul din Vietnam și despre revoltele din campusurile universitare. Au apărut colective descentralizate la Boston, New York, San Francisco, Washington. Mai târziu, În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a tot ceea ce reprezintă el”. În rândurile sale, se numără scriitori, artiști și gânditori (William Gibson, Bruce Sterling). Dezordinea marilor orașe este teritoriul său de predilecție, iar tehnologia este arma preferată. Sloganul său ar putea fi rezumat Într-o singură revendicare: „Informația vrea să fie liberă”. Drept unic mod de acțiune: „Pune mâna pe tastatură și ia ce-ți trebuie ție de la Om, iar el n-ar vrea să-ți dea”. A apărut astfel o contracultură digitală, cu raves și muzici
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
libertății indivizilor, incluzându-i pe aceștia Într-un grup fără să țină seama de voința celor implicați. Pe de altă parte, pot dăuna integrării sociale, Întrucât consfințesc compartimentarea societății, acordă avantaje unora În defavoarea altora și dau naștere unui proces de revendicări fără sfârșit. Așa cum scrie Alain Touraine, există pericolul „unui comunitarism Închis În el Însuși” și al unei ostilități crescânde Între grupuri (Touraine, 1997, p. 292). Perenitatea și răspândirea cotelor Cu toate că legitimitatea lor este discutată și că sunt, În general, prezentate
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de 85% candidați de același sex. Această propunere a dus, În 1982, la elaborarea unui text de lege care fixa pragul la 75%, text prezentat de Yvette Roudy și votat de Parlament, dar anulat de Consiliul constituțional. În ciuda acestui fapt, revendicările tot mai importante ale elitelor feministeau câștigat treptat popularitate În rândurile opiniei publice și audiență În rândurile aleșilor, indiferent de orientare. La 8 iulie 1999, deputații și senatorii, reuniți În Congres, au adoptat o modificare a articolelor 3 și 4
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
printre care dezorganizare și patologie) și n-a Început să fie folosit curent În sociologia anglo-saxonă decât spre sfârșitul anilor ’50 ai secolului XX. El desemnează ansamblul comportamentelor individuale sau colective care, considerate a nu fi conforme cu așteptările, cu revendicările sau cu idealurile exprimate sau Împărtășite de membrii unui grup, sunt susceptibile de a crea tensiuni sau conflicte și de a genera atitudini de reprobare sau de respingere; acestea dau naștere, la rândul lor, unei Întregi game de sancțiuni, mergând
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
XX, rădăcinile sale trebuie căutate mai Înainte, În perioada luptelor anticolonialiste. Ni se pare util să trecem rapid În revistă condițiile legitimării sale, Înainte de a-i descrie natura și limitele. ν Începând cu anii ’50, asistăm la o revenire a revendicărilor naționaliste și a etnicității ca valoare fundamentală. „Dreptul la diferență” semnifică acum dreptul fiecărui popor de a-și afirma specificitatea culturală. Este deci de Înțeles că un atare slogan a găsit un ecou favorabil În medii foarte diferite, cu atât
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
opera novatoare a lui Franz Boas (1858-1942), l-a instituit pe Celălalt (adică pe cel care nu aparține civilizației occidentale) ca subiect al Istoriei. Se recunoștea astfel ă progres remarcabil ă demnitatea egală a tuturor culturilor. În acest context ideologic, revendicările identitare au Întâlnit un asentiment larg, În special În numele toleranței. Manifestate de grupuri etnice sau de națiuni Întregi, ele nu au Întotdeauna aceleași motivații. Trebuie să facem distincție, după Sélim Abou, Între patru configurații, „după cum revendicările exprimă dorința de afirmare
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În acest context ideologic, revendicările identitare au Întâlnit un asentiment larg, În special În numele toleranței. Manifestate de grupuri etnice sau de națiuni Întregi, ele nu au Întotdeauna aceleași motivații. Trebuie să facem distincție, după Sélim Abou, Între patru configurații, „după cum revendicările exprimă dorința de afirmare a unei identități nesigure, de apărare a unei identități amenințate, de eliberare a unei identități oprimate sau de regăsire a unei identități pierdute” (Abou, 1992, p. 15). În toate cazurile Însă, adaugă el, „Întoarcerea la etnicitate
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
se credea că soarta claselor defavorizate avea să se amelioreze dacă acestea se puneau În serviciul claselor dominante. Darwinismul social dădea acestor considerații necesara poleială științifică. În secolul XX, derivele totalitare, dezastrele celor două războaie mondiale, dezechilibrele persistente În lume, revendicările etnice și naționaliste și multiplele forme de violență din societățile noastre (de la problemele din suburbii până la terorismul internațional) ne-au atras atenția asupra necesității stringente a unei reflecții profunde. Indiferent dacă o considerăm un factor de progres sau amenințarea majoră
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și În toate fostele colonii, dar mai ales În Lumea Nouă, este tot mai contestat. Celebrul creuzet (melting pot) american, al cărui cost uman a fost În permanență minimizat, pare să funcționeze mult mai puțin eficient decât Înainte. Pretutindeni explodează revendicări „etniciste” cu finalitate identitară, solicitând angajarea actorilor sociali pentru obținerea recunoașterii unor entități noi sau resuscitate. Paralel, a apărut o nouă mentalitate care dorește să țină mai mult seama de diferitele elemente componente ale diversității. Acest fenomen se explică, În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
societăți multietnice și multirasiale devine un scop urgent. Dificultatea majoră rezidă Însă În necesara schimbare de mentalitate pe care o presupune acest proces. Rezultatele de până acum au fost obținute cu prețul estompării specificității minorităților și al renunțării colective la revendicările acestora. Încă ne lipsește o adevărată cultură a diversității. În această privință, este semnificativ să constatăm că toate lucrările de politologie de după al doilea război mondial afirmă că nu poate exista democrație fără pluralism, care este expresia politică a diversității
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Astfel, atunci când se afirmă că un anumit grad de diversitate este necesar pentru supraviețuirea unei comunități, cercetătorii se referă probabil la un argument de ordin genetic, bazat pe considerații de natură paleontologică. Or, această argumentație, care are adesea ca obiectiv revendicări imediate și individuale, se bazează de fapt pe un viitor imaginat În dimensiunea sa colectivă (Stiehm, 1994, p. 140). Un astfel de concept trebuie deci folosit cu prudență, pentru că, Într-adevăr, nu are Întotdeauna rigoarea necesară unei noțiuni științifice și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a dreptății de una utilitaristă, aceasta din urmă putând accepta sacrificarea câtorva indivizi În speranța ameliorării sorții colectivității. Cel de-al doilea, legat În mod intim de primul, este principiul neutralității statului. Orice susținere pe care acesta o acordă unei revendicări colective apare ca o Încălcare a idealului de imparțialitate și deci ca o limitare a drepturilor individuale, misiunea atribuită statului fiind aceea de a oferi tuturor condițiile necesare pentru a-și concretiza concepția asupra unei vieți care să merite să
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În liberalismul politic, problema comparațiilor interpersonale În materie de bunăstare a cetățenilor devine următoarea: dat fiind faptul că ideile lor despre bine sunt În conflict, cum se poate ajunge la o Înțelegere politică cu privire la ceea ce trebuie considerat a fi o revendicare justificată? Dificultatea este aceea că statul nu mai poate acționa pentru maximizarea satisfacerii preferințelor raționale sau nevoilor cetățenilor (ca În utilitarism) ori pentru promovarea excelenței umane sau a valorilor apropiate de perfecțiune (ca În perfecționism). Nici una dintre opiniile cu privire la sensul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ocupat de drepturile sociale În cadrul tematicii contemporane a drepturilor omului caracterul dinamic și deschis al unei libertăți care nu se afirmă decât cu riscul de a se autocompromite și care, pentru a rămâne efectivă, are nevoie să fie contestată prin revendicarea egalitară” (ibidem, p. 682). Probabil că acestea sunt condițiile În care putem spera ca drepturile omului să nu fie corupte de cultul al cărui obiect au fost, din păcate, atât de des. A. P. & BARRET-KRIEGEL Blandine (1989), Les Droits de l
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cu o opoziție Între concepții obiectiviste și subiectiviste care nu va rămâne fără consecințe asupra orientării dezbaterii teoretice, așa cum vom vedea În continuare. Pare destul de clar că succesul conceptului, remarcabil Începând cu anii ’70, are legătură cu apariția conflictelor și revendicărilor identitare, atât În societățile industriale, cât și În țările din Lumea a Treia. Etnicitatea devine o formă de identificare alternativă a conștiinței de clasă care, pentru unii, constituie un atribut universal, și nu doar o dimensiune relativă la lupta Între
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
solidaritate” (ibidem). Este inacceptabil să reduci identitatea indivizilor la o filiație necesară, să-i sacrifici, conform expresiei lui Edouard Glissant, citată de Michel Giraud Într-un remarcabil articol, „pe altarul sfintei intoleranțe a rădăcinii” (Giraud, 1998, p. 145). În era revendicărilor diferențialiste, a ignora faptul că orice căutare a identității este inextricabil legată de descoperirea libertății constituie un neajuns considerabil. Cu atât mai mult cu cât supravalorizarea identității etnice poate, În mod paradoxal, să ducă la dispariția a ceea ce se afirmă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
viața economică și politică a națiunii de rezidență, eventual ca urmare a unui fenomen de tip diaspora. Diferența lor constituie uneori un enunț de excludere sau poate genera comportamente discriminatorii care au drept contrapartidă dacă nu lupta armată, cel puțin revendicări vizând obținerea unor garanții juridice pentru egalitatea În drepturi. Faptul de a califica drept „etnic” un astfel de conflict nu indică de multe ori decât etnocentrismul locutorului occidental. Este la fel de fals să considerăm că toate etniile sunt vestigii ale unei
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
vom vorbi despre formațiuni sociale nu vom afla nimic despre frontierele geografice sau culturale ale etniilor, nici despre criteriile de auto-valorizare. Știm totuși În ce măsură sunt obligate societățile moderne să țină cont de etnicitate În relațiile interculturale (vezi cazul fostei Iugoslavii, revendicările bascilor și ale corsicanilor). Când vine vorba Însă despre tensiuni etnice, jurnaliștii moderni preferă să folosească pentru Europa termenii nepeiorativi (deși la fel de inadecvați) de popor și națiune, iar populațiile dominante aflate În situații dificile acuză uneori discursurile etniciste Îndreptate Împotriva
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a arătat că, În Tahiti, Întreaga populație este metisată și că Împărțirea ei În „semi” (semi-europeni) și „indigeni” este cu totul fantasmagorică, exprimând pur și simplu antagonismul dintre două clase sociale care, În felul acesta, au iluzia că Își bazează revendicările pe realități obiective, biologice (Panoff, 1989). Selecția artificială este o tehnică cunoscută Încă din preistorie. În contextul fenomenului contemporan al sclaviei, ea a fost reluată sistematic de către crescătorii americani de animale Începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea pentru a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
condiția lor socială. ν În Europa, recenta controversă stârnită de „Carta limbilor regionale sau minoritare” a făcut din aceste limbi obiecte emblematice de recunoaștere, de identitate și de luptă pentru grupuri umane de dimensiuni mai mult sau mai puțin importante. Revendicările, Însoțitenude puține ori de dezbateri furtunoase, tind uneori să repună În discuție Însăși unitatea statelor. Dar dacă apărarea și promovarea limbilor regionale sau minoritare se fac sub paravanul unui discurs care scoate În față necesitatea salvării unui patrimoniu relativ consensual
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
se vorbește mai curând despre hibridare). În zilele noastre, accentul s-a deplasat mai cu seamă Înspre domeniul cultural, partizanii coabitării culturilor, În primul rând În această parte a lumii, utilizându-l adesea atât ca modalitate descriptivă, cât și ca revendicare politică. O astfel de coabitare se suprapune cu cea a populațiilor dintr-un spațiu național dat. Este vorba aici despre o schimbare de atitudine, care Însoțește trecerea de la asimilare la integrare (Kaltenbach și Tribalat, 2002). Până de curând, se subînțelegea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
existența unor frontiere bine păzite. Din această perspectivă, spațiul public este redus la minim, iar activitățile publice la tranzacții indispensabile Între grupuri care Își apără cu hotărâre teritoriul propriu, fie el real sau metaforic. Astfel se exacerbează paradoxul inerent oricărei revendicări a dreptului la diferență. Pornind de la dorința foarte legitimă de recunoaștere, inversându-se premisele cu concluzia, deși ținta este egalitatea, se ajunge la constituirea de ghetouri, unde riscă să se instaureze o obligație de omogenitate ce se opune eterogenității cerute
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]