3,827 matches
-
amărăciune, revoltă mocnită, apatie și puține bucurii. Și totuși era atașată de viață într-un fel mistic, cred că ăsta-i cuvântul potrivit, fără să fi fost vreodată în ceea ce îndeobște unii numesc miezul ei. Câtuși de puțin. Câteodată eram revoltat de izolarea ei, de ruptura dintre ea și spiritul vremii. Obiecte, concepte ale lumii moderne deveniseră, dacă nu cumva fuseseră dintotdeauna pentru ea, complet străine. Era deja, cred, în ultimul ei an de viață când, în timp ce îmi petreceam, ca de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
exclamat cu oroare: Tu porți șosete negre?! Nu, mamă, i-am răspuns, ți se pare din cauza luminii slabe. Sunt bleumarin. N-a mai adăugat nimic, dar nici n-a părut convinsă că șosetele erau bleumarin. Dumnezeule, cum adică m-am revoltat în sinea mea mă credea capabil de practici oculte, chiar așa? Spre a aduce nenorocire propriilor mei părinți?... Înțeleg acum și cred că ai fost și ai rămas nefericită fiindcă singură ți-ai dorit-o. Sau, mă rog, dacă nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
făcea că acum domnul Prodan se întorcea acasă în sicriu. Biata Neti! o căina una dintre vecinele proaspăt mutate. Nici nu știu dacă a împlinit șase ani. Ce-o să se facă ea acuma fără tată? Blestemata asta de politică! se revolta domnul Racolțea. S-a strecurat până și în armată! În nouă sute șaișpe, până în nouă sute optișpe, cât a durat războiul, și în toți anii de mai târziu în armată nu-ți slujeai decât țara și neamul. Atât! Și regele! completă oarecum
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
unei sensibilități exacerbate de interacțiunea cu un univers pe care poetul îl percepe ca fiind dominat de trei forțe: Dumnezeu, Femeia și Dobermanul politic, polarizând antinomiile care bântuie lăuntrul lui sufletesc (surâsul cosit de neliniști), pe de o parte, mereu revoltat împotriva nefirescului, simțit cu disperare în jur, într-o democrație purulentă, dar, pe de altă parte, hipersensibil la frumusețea feminină ale cărei date sunt omniprezente, elemente ale morfologiei acesteia fiind identificabile la nivelul tuturor regnurilor. În poemul-manifest, cu care se
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
-l implorau pe Dumnezeu să pedepsească pe acest <păcătos (...) care ne răpește fără rușine bunurile noastre...> Multă vreme au circulat felurite povestiri și legende în legătură cu atitudinea lui Cuza față de călugări. În mai toate, domnul este arătat ca un om drept, revoltat de dezmățul și abuzurile monahilor, constatate și personal, pe când umbla deghizat pe la mănăstiri, ca om sărac, cerând adăpost și hrană. Peste tot sărmanul, sub al cărui veșmânt se ascundea domnitorul, era întâmpinat cu ostilitate, alungat, în cel mai bun caz
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
25 mai 2000 În grădina lui Emil Toate păsările vin Cip, cirip prin mintea mea, Viața, moartea, trecerea... Și, așa, cât sunt de neînsemnat, de labil și failibil, de neputincios și efemer, m-am revoltat și am ieșit din mine, precum ies greviștii în stradă. Nu purtam nici o pancartă pe care aș fi putut scrie: “Viața e o himeră”, dar dacă Dumnezeu le știe pe toate, atunci cu siguranță vede ce scrie sub fruntea mea
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93027]
-
le cunosc, cu atât mai puțin, ci neputința mea de a depăși granițele cunoașterii atinse până astăzi, încolo, oricine se poate da savant sau prooroc, fiul lui Dumnezeu sau a lui Noe. A crede sau a nu crede, a te revolta contra neștiinței rosturilor și destinului uman - e tot una! Finalul este același, implacabil, dizolvarea în neant. Dacă vrei poți urla că nu te predai, că execuți o purificare pe pământ, dar că veșnicia este sub pământ (că și acolo e
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93028]
-
-ți trăi viața după cerințele trupului și nu ale „guvernului” are vechime în istoria Terrei. Au existat curente filosofice pe care nu le mai înșir aici, încă din antichitate, au existat și există hedoniști. Nu sunt deci un extremist, un revoltat împotriva ordinii sociale cu aparență de „fată mare”, ci doar „șifonat” de lecțiile ce mi se dau de niște oameni mai păcătoși ca mine! Lumea trăiește cum o taie capul, în mare parte, de la Vlădică până la opincă, și în zilele
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
mine și după cum îți scriu eu aici, nu maș fi apucat să tratez subiectul pentru că este didactic, și iată, stârnește „forțele răului” la protest, dar nu mă lua în seamă, pentru că eu nu fac parte din rândul „sfinților”; eu sunt revoltat împotriva a tot ceea ce-mi știrbește libertatea de ființă efemeră care ar dori, înainte de a muri, să guste din toate bunătățile pământului. Poate de aceea am și scris „Erotica”, deși și acolo este oleacă de morală... Nu putem scăpa
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
mai multe feluri de oameni. Există călăul, există victima, există martorul care se amuză, există martorul indiferent, care nu aude sau pleacă pentru că nu-i place spectacolul, îl deranjează sau îl face să sufere. Mai există și cel care se revoltă. Dar pe acesta nu-l poți vedea totdeauna; îl copleșesc martorii, dintre care se aleg mereu și călăii și victimele pentru că spectacolul trebuie să meargă fără oprire. Așa a eșuat pasiunea mea pentru o frumusețe umană abstractă. Mi-am dat
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
În centrul credinței a apărut o crimă... Vi se pare că e o blasfemie ce spun? Vă mărturisesc că dacă aș fi devenit profet, aș fi refuzat să devin profetul acestui Dumnezeu involuat. Căci între un Dumnezeu neputincios care se revoltă împotriva morții și un tiran care și-a ucis propriul fiu e o involuție, nu-i așa? Eu nu pot să cred că e destul să sanctifici o victimă pentru a te spăla pe mâini. Cel răstignit a regretat, poate
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
că nu suie Golgota decât o singură dată. Că la capătul acestui drum nu există pentru el decât răstignirea. Și că deci el n-are altă speranță decât să-și accepte osânda. Sisif vrea să iasă din osândă. El se revoltă împotriva osândei sale tocmai împlinind-o. Deoarece la fiecare urcare a muntelui el crede că poate aceasta va fi ultima. Dacă ar fi resemnat, ar rămâne în vale, nu s-ar mai chinui să-și urce stânca. A urca e
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
rost să mergi pentru a ajunge în același punct în care te afli. Asta te tulbură. Ridici din umeri și-ți spui că e totuna, poate, dacă rămâi pe loc sau îți târâi picioarele de-a lungul cercului. Dacă te revolți, faci o săritură din destin. Fie și în abis. Dar trebuie să ai putere pentru această săritură. Mi-e somn. Voi continua mâine. M-î-i-n-e. Există "mîine"? Pe un cerc nu există decât amintiri pe care calci mereu, ca pe șopârle
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
dacă vreți, m-am născut gata răstignit. Am venit pe lume având în carnea palmelor cuie. Lumea n-a făcut decât să mi le bată mai tare. De aceea și frica mea e ambiguă. Undeva la jumătatea fricii m-am revoltat mereu și am ridicat fruntea din țărână. Până atunci șobolan, aveam dintr-odată gust să devin martir. Învingeam șobolanul din mine, dar fără să-i zdrobesc capul. Pentru că în clipa când trebuia să-mi asum întreg riscul curajului meu, când
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
După cum vedeți, știam adevărul chiar în vis, domnilor. A fost o vreme când am crezut că fericirea mi se cuvenea datorită calităților mele. Și, neobținînd-o, am socotit asta nu un nenoroc, ci o nedreptate care mi se făcea. M-am revoltat, dar destul de repede am constatat că lumii îi era indiferentă revolta mea în aceeași măsură ca și nefericirea mea. Atunci, în marele meu orgoliu, am găsit cea mai rea soluție. Am început să am vanitatea și voluptatea suferinței. Și am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ea trebuie să evite crima. A ucide nu e totuna cu a asasina. Nu orice moarte umple mâinile de sânge și nu orice victimă poate fi pusă pe seama acelei fatalități tragice pe care trebuie s-o înfrunte omul de câte ori se revoltă. Altădată, când eram profesor de istorie, evocam în fața elevilor atmosfera Parisului din acele zile de vară de la începutul lui Thermidor, când cuțitul ghilotinei nu mai alegea decât în grabă. Temperatura urcase la 40 de grade și, de mai multe săptămâni
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
va mai fi, agățîndu-mă ca un deznădăjduit de unicul colac de salvare apărut în cale. ― Cîrnățăreasă! .. .Reluam în închipuire subiectul nuvelei La Grandiflora citită nu de mult. Într-un oraș de provincie, tânărul Manaru își prinde soția înșelîndu-l. Nu se revoltă, nu strigă, nu omoară. O mentalitate curentă a grupului de oameni în care trăia îi aduce alin în acea clipă de răscruce: toate femeile sânt la fel! Adică ― niște cârnățărese. De ce aș cere neveste-mi mai mult? Adevărat, cârnățăreasă durdulie
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
roșește? Și tu, Alexa, care spuneai c-o să trăim o sută de ani în casa lui Coleșiu? Hotărât, ne-ai dat prea mult. Poate nici n-apucăm a ne muta acolo. În defintiv de ce îmi fac atâta sânge rău? Mă revoltam încercînd o eliberare; doar nu sânt nici primul, nici ultimul încornorat. Apoi am strigat cu pumnii strînși: ― Și ce dacă m-a înșelat? Doar nu se va sfârși lumea și pământul din pricina asta. Fraza rostită cu glas tare mă convinse
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mândria rănită.) Am continuat imperturbabil: ― Mihaela, am fost adânc jignit și am dreptul la o stisfacție. Repet: după pronunțarea sentinței ai să te căsătorești cu omul acela. (îmi stătea pe buze să-i spun amantul tău.) Aș înțelege să te revolți dacă ți-aș impune o căsătorie în afara voinței tale. Dar când ți-ai ales singură viitorul soț, reacțiunea ta e absolut deplasată. În felul cum îți vorbesc, cred că-ți dai seama că nu glumesc deloc. Tu nu ești femeia
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mai târziu, când l-ai scăpat pe el de rigorile legii cu prețul atâtor jertfe. Alexa mi-a destăinuit cum ți-ai riscat situația pentru a-ți respecta cuvântul pe care mi-l dădusei. Câteodată această revărsare de generozitate mă revolta. Mai precis: mă durea. Găseam însă repede o consolare. Îmi spuneam: de ce face el toate astea? De ce nu mă ignorează ca pe o străină de care nu-l mai leagă nimic? Nu, nu-i sânt încă străină, el tot mă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dragostea cea mai amenințată e cea mai profundă? Privind marea de pe terasa de la "Amfiteatru", mă gândeam, mai devreme, că inclusiv fericirea lasă răni. Mă pregătesc să formulez o concluzie care îi va șoca pe mulți, iar pe specialiști îi va revolta, cu siguranță. Dar aș vrea să mai lămuresc câteva lucruri, pentru a fi mai bine înțeles. Care-i adevărul în privința cultului "măsurii" la greci? Marsyas, silenul care a inventat fluierul, e jupuit de viu deoarece e lipsit de măsură; a
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
turiștii care o admiră azi în muzeu, au strigat, scandalizați, ca ultimii pudibonzi: "E un sacrilegiu!" Cei indignați nu vedeau nimic rău în a sta la pândă când Frina se ducea să se îmbăieze, goală, în mare, dar s-au revoltat când Praxitele a transformat-o în zeiță. Așa ceva reprezenta, în ochii lor, o libertate prea mare. Cu toate că în nudurile clasice goliciunea pare castă, n-are nimic provocator, specialiștii țin să ne atragă atenția că anticii aveau aceleași ipocrizii ca noi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Nerval se plimba, în Egipt, prin bazare, îmbrăcat cu o mantie din păr de cămilă, refuzând să vadă ruinele antice, Iar Holderlin suferea că lumea e părăsită de zei. Theo pare să simtă și el lipsa zeilor. Absență care-l revoltă. Pentru a face realitatea suportabilă, zicea Proust, toți suntem obligați să întreținem în noi niște mici nebunii. Bate mai departe vântul. În port, nu se văd valuri mari, dar în larg continuă să fie furtună. După ce-am pus bine
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ei! Nory deveni, deodată, serioasă: - Lua-l-ar dracu cu fecioara lui... Nu-mi dau seama dacă știe ori nu știe! Dar de ce dai tu, Mini, lucrului ăsta atâta importanță? . Nu e tot acolo! Ce e, dacă știe?! Mini se revoltă. - E mult! Zici că nici Linei nu-i vine a crede că e fata ei, dar fiindcă știe nu are încotro și își face datoria! Ideea, nu sentimentul îi dictează purtarea. Crima lui Rim . . . - Ei, și tu cu crimele! - Crima
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
apa dintr-o ceapă. Neculai nu putea înțelege de ce atunci când îți este, de pildă, foame, nu poți să te înfrupți din toate după plac. Pământul e doar plin de roadă. Și ce spun despre păsări Sfintele Scripturi ? Pe Neculai îl revolta corvoada de a te împovăra cu tot felul de griji. Când părintele Iosif l-a ispitit să intre în Oastea Domnului, principiile sale și-au găsit o albie în care toată răzvrătirea vagabondului s-a putut revărsa cu ardoare. În
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]