5,758 matches
-
Sava, iar secretar de redacție - G. Buznea-Moldoveanu. În loc de articol-program se publică o confesiune (nesemnată), Cum se naște o revistă literară, un fel de scenetă cu câțiva tineri entuziaști. Publicația reușește să adune semnături din toată țara, dar numele nu au rezonanță deosebită: Aurel Marin, Al. Georgescu-Vâlcea, Stelian Cucu, Al. Tudor-Miu, Spiru Hasnaș ș.a. Importante sunt doar semnăturile lui Victor Eftimiu (poezie) și Perpessicius (poezie și proză). Alți prozatori: Tudor Șerbănescu, Florica Rădulescu, Theodor Constantin, Liviu Opriș. Notabile sunt câteva articole
LUCEAFARUL LITERAR SI ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287865_a_289194]
-
și dinamicii lor, o focalizare aparte primind reprezentările sociale. Și nu întâmplător, deoarece „reprezentarea socială”, așa cum a conceput-o Serge Moscovici încă în anii ’60 și cum au demonstrat ulterior alți renumiți psihologi sociali europeni, este un concept cu fecunde rezonanțe epistemologice și pragmatice. Astfel încât se poate vorbi astăzi despre o adevărată școală, o mișcare a reprezentărilor sociale, o paradigmă în care, explicit sau implicit, lucrează și mulți tineri cercetători români. În Iluzia localismului și localizarea iluziei am încercat să conving
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
și care denotă un gen de incertitudine, neclaritate, nehotărâre, dar de neconfundat cu neutralitatea, indiferența sau necunoașterea -, cercetătorii au tratat separat aspectul negativ și aspectul pozitiv al ambivalenței. În acest scop, s-au utilizat, alături de scale și chestionare, diferențiatorul semantic (rezonanța afectiv-conotativă a unor cuvinte sau expresii ce desemnează atribute ale obiectului atitudinal - vezi, pe larg, Radu, coord., 1994), precum și alte instrumente mai de finețe, conturându-se următoarele constatări: 1) Cum era de așteptat teoretic, ambivalența însăși are grade diferite de
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
atitudinile, stilurile de viață ale grupului majoritar. Eventualele semne exterioare ce nu pot fi camuflate, culoarea pielii, spre pildă, constituie la aceștia un motiv de îngrijorare și stres. 2) Stadiul confruntării este cel în care, fie datorită unui eveniment de rezonanță (moartea lui Martin Luther King, de exemplu), fie acumulărilor de episoade experiențiale discriminative, indivizii minoritari își dau seama că nu vor deveni niciodată membri deplini ai curentului cultural dominant. Ei încep să se îndoiască de valoarea multor idei, comportamente, habitudini
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
autoreferențial „turn de fildeș” al scriiturii, în care autorul se baricadează împotriva intruziunilor. Principalul obiect al acestuia este cartea (poezia, „verbul”), un fel de biografie „salvată”, după ce a fost descompusă și restructurată ca text. Discursul liric, lacunar și derutant, alătură rezonanțe ale poeticii lui Lucian Blaga cu unele note avangardiste. Deși absorbit câteodată de retorica șocantă și de fragmentarismul limbajului, poetul are o sensibilitate mai apropiată de marile teme - iubirea, poezia, moartea -, pe care o locvacitate neliniștită și încordată pare a
STEFANACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289901_a_291230]
-
unui Sadoveanu intuitiv și anacronic și încearcă să releve o conștiință scriitoricească deținând o capacitate integratoare a lumii, în care omul și cosmosul se află în consonanță prin vaste explicații cauzale, și totodată sensibilă la „mișcările de profunzime și de rezonanță ale contextului literar contemporan”. Situându-și cercetarea în perspectiva retoricii moderne, cu trimiteri la gramatica narativă și la teoria textului, S. intenționează să cuprindă în întregime poetica sadoveniană și, prin urmare, are mai întâi în vedere aspectul de Bildung al
SPIRIDON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
În calitate de redactor la „Viața Buzăului”, a inițiat și susținut câteva rubrici („Să vină reporterul”, „Cadran cultural”, „Cadran istoric”) și a publicat texte privind valorile culturale și de civilizație ale așezărilor de la curbura Carpaților: rezultatele săpăturilor arheologice din zonă, evenimente cu rezonanță națională din trecutul țării, scriitori mai puțin sau chiar deloc cunoscuți de altădată, tradiția sculpturii în piatră, moștenirea folclorică etc. O bună parte din această experiență publicistică se regăsește în cartea sa de debut, Aventurile tezaurului Cloșca cu puii de
STEFAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289899_a_291228]
-
din al III-lea „actul Destinului”, o creștere de intensitate dramatică e greu sesizabilă. Pe o Arcă a lui Noe modernizată, imaginată ca un „amestec de transatlantic și distrugător”, fără bărci de salvare, se îndreaptă spre necunoscut câteva personaje cu rezonanță biblică: Noe cel dreptcredincios, apariție patriarhală, Noa, „babă rurală, cumsecade, simplă și bună”, Sem, fratele cel mare, „crud ca un rege din Babilon”, organizator al biosului din cuștile plutitoare, Ham, fratele mijlociu, „rău ca un crivăț”, inteligență rece stăpânind peste
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
fost dat să gustăm savoarea vechimii unui text, grija pentru cuvântul tăriilor inițiale, ca în versiunea românească a Filocaliei, versiune a părintelui Stăniloae. [...] Între limba cronicarilor - primii noștri moraliști - și grația pictorilor naivi de icoane, profesorul Dumitru Stăniloae a găsit rezonanța fermecătoare a cuvântului ocultat, prospețimea imaginii ne-mediate, harul însuși al verbului. VIRGIL IERUNCA SCRIERI: Viața și activitatea patriarhului Dosoftei al Ierusalimului și legăturile lui cu Țările Românești, pref. V. Lochița, Cernăuți, 1929; Catolicismul de după război, Sibiu, 1933; Viața și
STANILOAE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289881_a_291210]
-
fiece pas.// O zi, când, din sfere străine, din diafane palori/peste inimi înfierbântate coboară/o rază difuză de seară / și multe, multe petale de flori. // O zi - vesperală” (Vine o zi). În prelungirea Vesperalelor se situează scurtele poeme de rezonanță blagiană din Itinerar dacic (1972), care nu sunt nici evocări, nici descrieri, nici reconstituiri istorice, ci căutări încărcate de emoție ale specificului originar în peisajul actual. O cu totul altă dispoziție vădesc Baladele din 1971, de fapt un fel de
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
dedicat mai tinerilor confrați, cărora li se transmite, cu orgoliu grandilocvent, încrederea în noua poezie, ce va dăinui ca și „pietrele de râu”, imagine din care nu lipsește clișeul omului truditor: „Pietre de râu de o unică perfecțiune, / Cutii de rezonanță materiei tăcând, / Pietre de râu pe care în zori de zi să sune, / Spre muncă, pașii siguri ai omului de rând”. Cu un zel militant ce tinde să împrumute ceva din entuziasmul lui Vladimir Maiakovski („Entuziasmul meu este știința / De-
STOIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289946_a_291275]
-
mistic, apoi a lui Nicolaus Cusanus și a multor altora; iar pentru secolul al XVI-lea - marea mistică spaniolă, culminînd cu Ioan al Crucii, iar în secolele ce au urmat, spiritualitatea carmeliților. Ca scriitor, Pseudo-Dionisie Areopagitul este puțin atrăgător, dar rezonanța sa spirituală a lăsat o urmă de neșters de-a lungul secolelor. Bibliografie. Ediția corpusului în PG 3 (textul ediției B. Cordier, Anvers, 1643, cu traducere latină; numeroase greșeli de tipar); la coloanele din PG se fac trimiteri în mod
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
i-a presimțit misterul, după care a consacra- t-o cu aceeași îndreptățire în lumea formelor și în aceea a bunurilor simbolice. Cutia temporală, desprinsă din istoria colectivă și din memoria individuală, cutia ca spațiu ludic și ca spațiu de rezonanță al luminii și al culorii, cutia aseptică și calofilă care-și exhibă propria desăvîrșire, și încă multe altele care nici nu mai încap în vreo definiție, au fost des investigate de artiștii români de la Ion Bitzan pînă la Petre Lucaci
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
după ce criticul atinsese deplina maturitate, acordându-și acum libertatea de a reflecta - în afara obligațiilor profesionale - asupra cărților, scriitorilor și existenței în fragmente ce nu se organizează într-un tot articulat. Profunzimea, ca și finețea deosebită a spiritului dobândesc acum o rezonanță și mai intensă decât în cronici și eseuri. Din loc în loc apar și momente autobiografice atât de vii, încât îi dau cititorului regretul că autorul nu a trecut totuși pragul către memorialistica propriu-zisă. Poate că nicăieri altundeva inconfundabila îmbinare de
RAICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
el este un Cicikov înstrăinat de sine. Pornind de la acest nucleu, care face ca totul să ajungă posibil, prozatorul rus a destrămat - crede R. - orice respectabilitate și chiar ordinea lumii. Acțiunea corozivă a râsului pare să nu fi avut niciodată rezonanțe mai tragice. Aspecte asemănătoare, mai puțin vâna comică, scoate la iveală și eseul concentrat asupra lui Bacovia din volumul Calea de acces. Prin astfel de analize se ajunge la concluzia că a fi mare scriitor nu este un privilegiu, ci
RAICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
Oradea, 1997; Jean Poncet, Chemin de lune. Katiouchka - Drum de lună. Katiușka, Oradea, ed. bilingvă, 1997; Pierrette Micheloud, En Amont de l’oubli - Mai presus de uitare, ed. bilingvă, Oradea, 1997; Hélène Dorion, L’Issue, la résonance du désordre - Mântuirea, rezonanța dezordinii, ed. bilingvă, Oradea, 1997; Yves Broussard, Esquisses pour un autre lieu suivi de Pauvreté essentielle - Schițe pentru un alt tărâm. Esențiala sărăcie, ed. bilingvă, Oradea, 1997; Vânătoarea de vise, Oradea, 1997 (în colaborare cu Jean Poncet și Rodica Bogdan
STANCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289868_a_291197]
-
sensului particular al fiecărui document luat în discuție. El evită sistematic expresia „mitul Anticristului” (a cărei utilizare o consideră legitimă doar din momentul marcat de Irineu), făcând totdeauna referire la „tradițiile despre adversarul eshatologic”. Lucrarea lui Jenks are o puternică rezonanță polemică - având ca țintă „consensul Bousset‑Charles”. Nu este însă și cazul lui Peerbolte. Dacă cercetătorul australian încearcă să demonstreze prin contrast, să convingă, să se impună în fața unui concurent, olandezul procedează metodic, respingând, pe parcursul analizei, unele ipoteze sau acceptând
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
apare la Irineu sau Hipolit, au fost abandonate, mitul însuși trebuind să fie reformulat și revalorificat. Chiril este obligat să reactualizeze anumite tradiții precreștine, foarte prezente încă în Asia Mică. Accentul pus pe figura diavolului este, de altfel, în perfectă rezonanță cu contextul prebaptismal, în care exorcismele jucau de asemenea un rol foarte important. Anticristul, în viziunea lui Chiril, este o entitate necorporală, cvasiabstractă, lipsită de biografie terestră, nume sau origine. Este dublul mimetic al adevăratului Cristos, un „înger de lumină
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o profundă unitate. Din povestiri, descripții de natură, din nuvele, evocări și din romane se încheagă un vast epos al existenței românilor, cu îndeletnicirile, credințele, instituțiile și obiceiurile lor străvechi. În proza sadoveniană situațiile, atmosfera sunt încărcate de ecouri și rezonanțe multiple. Din întâmplări mărunte, chipuri fugare, din scurte drame anonime, spovedanii la un popas, în preajma focului, se învie ample fragmente de viață comunitară, civilizația pastorală, lunga și zbuciumata istorie a răzeșimii, tenacea rezistență împotriva mereu altor năvăliri cotropitoare, legile codrului
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
negre, de care «Ducă-se pe pustiiț nu se poate apropia 125. „Tristețe”, „mâhnire”, „jale”, „inimă rea”, căci negrul „cerneala - cum zice cronicarul evocând straiele mâhnirii (culoare pasivă, dar funestă) este „culoarea doliului”, a doliului absolut 127 (semnificație psihologică și rezonanță afectivă: deces 129, tristețe, doliu sfârșit, singurătate, despărțire, moarte 129. Și nu doar la popoarele europene 128. Veșmintele vopsite Văduvia - riguros considerată - le proiecta pe femei într-o existență mohorâtă (cel puțin din punct de vedere vestimentar), în „cerneală” (cum
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nu peste multă vreme, probabil prin 1615, (după ce timpurile s-au mai liniștit, și pribegii din Polonia s-au întors), mai fusese - se pare - însurat. Avusese cu acea soție, Anexana pe nume, și o fată pe care o chema - cu rezonanțe ucrainene - Odochia. Nicoriță - care i-a făcut Todosiei (cândva, între 1616 și 1620) un dar de nuntă superb: un taler de aur cu chipul Sfântului Nicolae, bijuterie ce a stârnit lungi discuții între istorici și numismați (unii l-au crezut
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
scop pozitiv, dar ele pot fi și negative, involuntare sau intenționate. Orice acțiune morală este urmată de satisfacție sau de regret. Regretul, de care ne vom ocupa mai departe, este legat de acțiuni morale negative, ratate, care vor avea o rezonanță puternică În câmpul conștiinței morale a individului respectiv. Regretul pentru actele comise va determina din partea acestei persoane efortul unor acte de reparație, compensatorii sau care să anuleze efectele acțiunilor cu caracter reprobator comise de ea. Așa cum am mai menționat, actele
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
nepregătită pentru a o Întâmpina. Din aceste motive efectele sale sunt puternice, zgomotoase, adesea chiar șocante. Orice surpriză are o importantă conotație de trăire emoțional-afectivă, cu efecte În planul conștiinței individului. Efectele situațiilor-surpriză, cum le vom numi, sunt două, În funcție de rezonanța lor emoțională: spaima și uimirea. Spaima este o emoție negativă, violentă, o puternică criză emoțională pe care individul o resimte și o trăiește ca pe un șoc psihic. Ea reprezintă Întâlnirea persoanei cu un element negativ, cu un pericol brusc
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
celălalt ca pe ceva al meu și simțind că la rândul meu și eu sunt ceva al lui, se stabilește Încrederea și siguranța reciprocă, care anulează singurătatea și angoasa. Cuplul stabilizează sufletește partenerii. Fiind construită din sentimente morale, intimitatea are rezonanțe profunde În valorile morale. În egală măsură, fiind fundamentată sufletește, intimitatea are și o dimensiune psihologică. Se poate În felul acesta afirma că, În cazul intimității, componenta psihologică și cea morală, sunt cel mai bine reprezentate. Dacă În cazul Întâlnirii
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
am ajunge la rezultate efective.” 1 Mai bine amplasat e În alt eseu, „Vitalitatea ereziilor” (F, 1994, pp.144-145), unde aceeași solidaritate, o specialitate europeană, e numită „una dintre puținele glorii meritate ale continentului nostru”. Insist asupra micului paragraf pentru că rezonanța lui e concentrică și redutabilă: atunci când a terminat facultatea, În 1928, dorea să continue În Europa studii de filosofie europeană comparată. Dar În 1928 a plecat În India, vrând să deprovincializeze ce nu a mai studiat de atunci decât cu tot cu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]