165,466 matches
-
a luceafărului, a geniului, spațiul absolutului”. Cu greu, Piteștiul, orașul care a dăruit României un mare cântăreț și-a amintit de talentul și virtuozitatea lui Marin Teodorescu, apreciat de marele muzician George Enescu, alături de care, în Primul Război Mondial, a ridicat moralul soldaților și ofițerilor români cu cântece ce au devenit șlagăre ale muzicii lăutărești, alinând cu ele durerile răniților de la Oituz, Mărăști, Mărășești, luptători pentru Întregirea Neamului. O ulița de la marginea municipiului Pitești, cu mult noroi și câteva case, poartă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
voalete prin care abia se zarea frumusețea ochilor, cu cupeuri și mașini de epocă cu roți susținute de spițe fie ele chiar din lemn, cu parcuri și grădini, cu terase și străzi umbrițe de tei unde, din loc în loc se ridică fumul grătarului și mirosul îmbietor al mititeilor și pastramelor, cu berea care se vindea la „blană” sau la „metru”. Ne-a rămas muzica lui care se odihnește pe plăci de patefon și din când în când cineva își mai aduce
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
un mare centru religios. Zeii lor erau: Shiva, creatorul și distrugătorul lumii; Vishu, păstrătorul ordinei universale și frumoasă lui nevasta Lakshimi, zeița frumuseții și a fericirii. Spre venerarea lor, dar și a altor zeii din Pantheonul Hindus, Regii Pallava au ridicat aici temple săpate în stâncă și împodobite cu scene din istoria faptelor lor legendare. Acestea sunt cunoscute sub numele de “Templele de la MAHABALIPURAM”, la care și astăzi mai vin pelerini să se roage și să aducă ofrande zeilor lor. Un
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
este capitala comercială și financiară a Indiei. Sute și sute de importante instituții financiare și bancare, ca și centralele marilor corporații și companii indiene se află aici, Bombay Stock Exchange și Reserve Bankof India, iar standardul de viață este relativ ridicat față de alte părți, dacă putem spune și așa. Acest fapt atrage o mulțime de migrații, din India și din Asia de Sud, creând un purpuriu de comunități, religii și culturi. În sec. al XVI-lea portughezii l-au numit Bom Bahia, de la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
milion de călători. Construită din 1880 are în mijloc un ornamental “turn cu ceas”, unul dintre cele mai frumoase din lume, astăzi sub patrimoniul UNESCO; 4. Muzeul Național C.S.M.V.S. - Chhatrapati Shivaji Maharaj Vastu Sangrahalaya, fost “Prințul Wales Museum”. Acest palat, ridicat cu ocazia vizitei în Bombay în anul 1909 a Prințului Wales, a fost construit tot de către George Wittet, ca de altfel și Poștă Centrală și Curtea de Justiție, situate în aceeași zonă. Este Muzeul Național al Indiei de Vest, incepand
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
în fața minunăției mele de a nu fi plecat. Ai spus ceva ? mă întreabă cu glas șoptit. Mi-e foame, repet că în tranșă ducându-mi mâna la stomacul ulceros, proverbial de ulceros. Îți fac imediat ceva, îmi spune ea limpede ridicându-se de lângă mine cu precauție. Stai liniștit. Îți fac numaidecât. Mă-ntorc pe partea stângă. Așa durerile-mi sunt mai suportabile. Cât e ceasul? o întreb gemând. E două și-un sfert, îmi răspunde ea din bucătărie. Mă uit la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
numaidecât. Mă-ntorc pe partea stângă. Așa durerile-mi sunt mai suportabile. Cât e ceasul? o întreb gemând. E două și-un sfert, îmi răspunde ea din bucătărie. Mă uit la capătul patului. Da, e două și-un sfert. Mă ridic speriat. Arunc plapuma grăbit. Vreau s-o chem s-o întreb dacă mai putem pleca. Dar mă trezesc de-a binelea. Intru în sufragerie. E frig. Caloriferele sunt reci. Privesc pe geam. Orașul e pustiu. Rar se vede umbră unul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
dodii Frică lovindu-mi cu cravasa. Cerșește vârstă pe la poartă, doar ornicul bate, si iartă. Bătrânul stătea agățat cu mâinile de scândurile negre și rare ale gardului pe care abia-l depășea cu o înălțime de cap. Nodurile degetelor ce ridicau din loc în loc scoarță străbătuta de șerpii vineții ai venelor păreau continuarea lemnului devastat de timp, rădăcini răstignite în aerul verde al muntelui. ținea capul ușor aplecat spre dreapta cu urechea îndreptată spre vale căutând să prindă orice zgomot diferit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
aerul verde al muntelui. ținea capul ușor aplecat spre dreapta cu urechea îndreptată spre vale căutând să prindă orice zgomot diferit de foșnetul frunzelor, țistuitul lăcustelor sau bâzâitul tăunilor ademeniți de mirosul vitelor în miezul tăriei de zi a verii. Ridică bărbia din când în când înălțându-se pe vârfuri că un copil iscodind misterele dincolo de barieră grădinii în al carei răi avea voie să umble nestingherit. Anii îl surpaseră până la dimensiunile copilăriei, doar capul mic aproape cât pumnul, cu pielea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
de coasă și sticle de lampă, era un fel de luntre naufragiata între două lumi perisabile, căutând salvarea între valul câștigului și cel al milei creștine. La auzul motorului, mâinile bătrânului tresăriseră și se strânse mai tare pe scândurile gardului ridicându-i trupul firav într-o zvâcnire scurtă. Ochii iscodiră drumul ascuns de coroanele verzi ale copacilor. Preț de câteva clipe, păru bărbatul falnic de odinioară privind pașii femeii tinere care-i caută calea prin ascunzișurile răcoroase ale umbrarelor. Căzu apoi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
falnic de odinioară privind pașii femeii tinere care-i caută calea prin ascunzișurile răcoroase ale umbrarelor. Căzu apoi cu picioarele pe pământ, doar mâinile nu-și conteniră răstignirea pe mângâierea blândă a lemnului. O ceață verzuie lăptoasa porni a se ridică din vale, ca un val uriaș cu mai multe trepte asemeni fântânilor arteziene, pe care bătrânul nu le văzuse niciodată, dar le vedea acum minunându-se de forță aceea necunoscută care urcă spre înălțimi fuiorului de fum gata să-l
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
val uriaș cu mai multe trepte asemeni fântânilor arteziene, pe care bătrânul nu le văzuse niciodată, dar le vedea acum minunându-se de forță aceea necunoscută care urcă spre înălțimi fuiorului de fum gata să-l cuprindă că un râu ridicat în văzduh și care venea spre el necontenit - transparență, gata să-l învăluie și din fața căruia n-avea unde să se retragă. Curând, ceața verzuie lăptoasa îl cuprinse în miezul ei, gândea că-i va fi greu, că se va
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
lirice și spirituale, dincolo de asperitățile vieții, stau oamenii pe care i-a cunoscut, locuri, credințe, tradiții, atitudini și mentalități, toate încadrându-se în armonia cuminte a universului sau poetic. Asceza din anii prigoanei comuniste, puterea de-a refuză colaborarea, lau ridicat pe înălțimile jertfirii christice. Voiculescu și-a răbdat martiriul conștient. Recunoaște vremea prigoanei venită peste creștini și, ca un alt Christ, acceptă Crucea mântuitoare, poate cea mai grea, fără răzvrătire: „Tu, Cruce, dulce jug al lui Christos,/ De Tine-n
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
de prin cer măicuța-ți scrie carte; știe cât de dor îți e de țară și că Amărăștii-ți sunt departe. omule - azi e aniversare. trece-ți vesel către viața - puntea. striu că Amărăștii-ți sunt departe dacă vrei să-i vezi, ridică-ți fruntea! STIMATE PRIETEN la aniversarea scriitorului Ioan Barbu nu-ți zic BĂTRÂNE, fiindcă nu uită, sunt că o umbră lângă vârsta ta și când mă joc prin rimele aldine mai Omule eu scriu și pentru mine. te-ntreb pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
cărți americane, op. cît., p 334). Dar important este drumul de la cultura la experiența, calea de la reflecție la impresie și percepție. America i se pare „spațiu privat al mediului acvatic pe care cele două oceane, Atlantic și Pacific, l-au ridicat în timp, drept buclă cosmică pentru odihnă și admirație”. Pământul dintre două oceane, op. cît. p. 340). Oricum, coliziunea din structura sufletească nu se vindecă, se petrece doar o atingere anteică a existenței. Reflecția, în primă instanță, cedează din prerogativele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
n-are unde-i țărmul", el nota în ziarul Raza, din Chișinău, la 14 octombrie 1937: "Exact în aceeași situație se află tineretul nostru basarabean. Majoritatea bătrânilor s-a coborât în mocirla cluburilor, de unde n-au mai încercat să se ridice. Acolo se bălăcesc și acolo compromit numele Basarabiei. Iar tineretul idealist, care dorește alți oameni decât acei pe care îi zărește astăzi numai pe la cluburi, este persecutat sau atras în cursă și politicianizat. Tineretul curat și doritor să rămână neîntinat
înstrăinarea fraților by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10588_a_11913]
-
truda a meritat. Că ai dăruit. Să reușești, anul acesta, să stabilești doi poli oficiali, Craiova și București, două centre între care să circule spectacolele și spiritul teatrului mi se pare o idee mare. Implicarea primăriei capitalei prin ArCuB a ridicat miza festivalului, l-a făcut mai prezent în mintea spectatorilor, i-a dat o gradație în plus, l-a deschis dincolo de ritmurile pașnice ale Craiovei, i-a stimulat, altfel, pe invitați să joace în fața unui public de capitală, să spunem
Festivalul Shakespeare - În pădurea Arden by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10580_a_11905]
-
gata etc.) unei confuze societăți post-totalitare, un loc incert unde tinerii mai deschiși la minte, elitiștii revoltați, ascultă rock, citesc Cioran și poartă blugi prespălați. Satul românesc prinde chipul unei cu totul alte realități: satul pulp-fiction. Dincolo de asta, însă, romanul ridica o problemă interesantă: care (mai) e relația dintre comunitate și povestire, care e statutul povestirii. Cu background-ul antropologic în spate, Sorin Stoica sublinia că orice comunitate se legitimează prin povestirea membrilor ei, naratorul gestionînd marele Text în sensul căutării
Cel mai viu dintre scriitori by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10570_a_11895]
-
munților de care avea nevoie pentru a compune. Reîntâlnit după ani de absență, un prieten din tinerețe îl întrebă uimit: "Cum?! n-ai mașină!? Adică tu nu conduci? Păi e una din marile plăceri ale vieții!". La care tatăl meu ridică din umeri, de parcă noțiunea de plăcere a vieții i-ar fi fost cu totul străină. Deși nu era un ascet, nu avea ce face cu ideea de "plăceri ale vieții", fiind prea absorbit de muzica pe care vroia s-o
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
respect reverență este un anumit mod de a privi și de a înțelege lumea. Altminteri, unii dintre ei fac elogiul moderației și al înțelepciunii practice la nivelul individului (chiar Machiavelli și Gracián, cele două exemple citate mai înainte), alții se ridică la nivel instituțional și constituțional (Montesquieu) sau chiar își propun să tempereze unele excese ale democrației (Tocqueville). Toți gîndesc însă cu mintea lor, văd dincolo de locurile comune ale epocii în care au trăit, caută soluții pragmatice pentru problemele cetății. Lumea
Fascinația terțului inclus by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10569_a_11894]
-
ajutat să ne descoperim, să redescoperim lumea altfel, și să credem că viața merită să fie trăită și pentru teatru. Felix Alexa * Dacă chiar vrei să scrii ceva despre George Banu trebuie să te așezi bine în scaun, să-ți ridici ochii din față în tavan căutând inspirația iar cu ochii de la ceafă să cercetezi rapid titlurile din biblioteca din spatele biroului pentru a fi sigur că nu lipsește nici o carte semnată de Biță Banu, un împătimit al Teatrului și al vieții
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
Sorin Lavric Lui Heidegger nemții ar trebui să-i ridice statuie în fiecare centru universitar de pe întinsul Germaniei. Punerea în efigie statuară a acestui om nu ar face decît să spună, în altă formă, ceea ce comentatorii au spus-o mereu: că, prin cărțile lui, Heidegger a reușit să-i convertească
Unicat editorial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10602_a_11927]
-
unor scheme și cu punerea în lumină a unor noi tipuri de mulțimi (mulțimi "urîte", mulțimi "neglijabile", mulțimi "de măsură Lebesque nulă") vor avea asupra cititorului umanist efectul unui șir de upercuturi. Va rămîne neconsolat în neputința de a se ridica de la podea în fața unor cunoștințe pe care, neputîndu-le înțelege, le va percepe ca pe tot atîtea dușuri reci. Paradoxul uimitor al acestei cărți este că, în ciuda universului cel mai adesea inaccesibil pentru adepții umanioarelor, ea prinde nemaipomenit de bine literaților
Metafora matematică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10579_a_11904]
-
dar nu neapărat în sensul bun al termenului), în Tablouri vivante și portrete, aspecte tragicomice ale lumii de azi (Obscenități de tranziție) și reminiscențe dezagreabile ale lumii de ieri (Memoria obscenității), comedia integrării în Europa (Noi și ei), evenimente recente ridicate la putere simbolică, considerate relevante, dacă nu emblematice, pentru etosul național (Mici eternități de tranziție). Ultimul - nu în ordinea propriu-zisă din carte, dar în cea firească - este capitolul Comedia presei, în care este deconstruit discursul jurnalistic însuși. Pe care Andrei
Colecționarul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10573_a_11898]
-
mitologie, istorie literară și culturală etc. - într-un conglomerat inimitabil. Joyce este un accident fericit, dar mai ales - din fericire - un accident. Interesant este că teoria Virginiei Woolf (fără pretenții de teorie, la vremea ei, când teoria literară nu se ridicase încă la gloria de azi) nu se aplică la Modernism. Modernismul colcăie de istorii, iubiri și limbaj rafinat (la exasperare, e drept). Cei care chiar fac ceea ce predica în anii treizeci Virginia Woolf sunt trans-romancierii Desperado. Ei chiar trec de
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]