1,913 matches
-
ridiculizeze pe Sandu Napoilă, a căutat cu tot dinadinsul să se comporte cu societatea românească ca o conștiință-oglindă. Caragiale, însă, n-are un Sandu Napoilă. El n-a fost afectat de ridicolele atitudunii reacționare din țara aceasta, ci numai de ridicolele atitudinii liberale, patruzecioptiste, democrate, revoluționare, ori cum voiți s-o mai numiți. Să fi zugrăvit Caragiale cât de drept, cât de obiectiv, ridicolele atitudini revoluționare, și să nu-și fi exprimat nicăieri teoretic idealurile sale sociale, tot am avea posibilitatea
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
am avea posibilitatea și dreptul să-l clasificăm printre adversarii revoluționarismului, printre prietenii reacționarismului, numai în urma acestei constatări: că el n-a ridiculizat decât o atitudine și n-a ridiculizat niciodată, nicăieri, atitudinea cealaltă, reacționară, care o fi având desigur ridicolele ei. Dar, de fapt, Caragiale n-a fost întotdeauna obiectiv. Uneori a exagerat peste marginile permise satiricului. Și acolo unde a exagerat, păcătuind și împotriva artei, acolo, deci, unde nu poate fi vorba că a redat realitatea, acolo Caragiale "s-
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
cam fără nici un apropo, revoluționarismul român, și aceasta, dealtmintrelea, în dauna artei sale. 1 Teatru, ediția Minerva, p. 243, 258. Așadar, nu numai că marele nostru satiric nu ridiculizează niciodată pe reacționari, dar încă exagerează, peste marginile permise de artă, ridicolele "revoluționarismului". Dar nu e numai atâta. Caragiale, cu tot obiectivismul său (care, cum vedeți, nu e până la sfârșit nedezmințit), găsește prilejul să se amestece direct în bucăți curat literare, pentru a da lovituri "liberalismului". Admirabila sa bucată Boborul o isprăvește
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
mai eroică pagină a liberalismului romîn!"1 Iată-l, dar, pe Caragiale zugrăvind cât poate mai bine o aventură ridiculă și declarând că aceasta e "pagina cea mai eroică a liberalismului romîn", măsurând gradul de eroism al liberalilor după gradul ridicolului manifestat! Și să se bage bine de seamă: aici nu vorbește un personaj din nuvelă, vorbește însuși Caragiale, amestecîndu-se direct în opera sa. În schimb, are Caragiale o singură "pagină eroică" a conservatismului și a reacționarismului romîn? Și repet din
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
parte, toate, din aceeași categorie sufletească - culturală mai bine, dacă se poate întrebuința acest cuvânt. Când le citim, toate schițele lui Caragiale sunt de aceeași natură, au același aer, în ele e vorba de același lucru. Și acest lucru este ridicolul ce rezultă din neasimilarea civilizației, din spoiala de civilizație, din contrastul dintre pretenție și realitate, din amestecul de civilizație și barbarie - amestec manifestat în idei, în simțiri, în purtări și în limbaj. Limbajul, dialogul este partea esențială a acestor schițe
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Iată, de pildă, Chiriac. În convorbirea lui cu Nae Ipingescu și cu Jupân Dumitrache, unde e vorba de afaceri publice, de gardă națională și de celelalte, de "izirciț", de "rezonul la așa motiv" etc., el vorbește în limbajul cel nou ridicol. În vorbirea lui însă cu Veta, unde Chiriac nu mai este un ruaj al "statului", unde nu mai este vorba de afacerile publice, de formele noi - acolo el vorbește curat românește și numai ici și colo întrebuințează câte un cuvânt
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
străină, au creat pe autorii de mahala și pe organizatorii de pensioane; aceștia au creat pe Zița; Zița creează pe Veta. Iată lanțul. Această "civilizație", așadar, străbătând de sus în jos, a dat un aspect ridicol tuturor claselor, și acest ridicol este mahalaua pe care o zugrăvește Caragiale, mahalaua sufletească, recrutată din mai toate clasele. Numai boierimea, care a avut vreme și posibilitate să-și asimileze, în formă, această civilizație; și țărănimea, la care încă n-a ajuns, sau nu ajunsese
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
oameni adevărați. Dragomir din Năpasta e un asasin - nu-i vorbă, un criminal pasional! Ileana din Păcat e o ființă crudă. Dar nimene nu e ridicol! Caragiale n-a găsit, n-a văzut, nu l-a lăsat inima să vadă ridicolul în viața țărănimii, cum n-a găsit, n-a văzut, nu l-a lăsat inima să vadă ceva omenesc în viața claselor noi. Dar să mergem mai departe. Și în Năpasta și, mai cu seamă, în Păcat, Caragiale pune față
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și romantismul. Cauza deosebirii dintre Ardeal și Regat este, credem, următoarea: în Regat se introduseseră formele noi, care distruseseră ori amenințau clasele vechi, pozitive, boieri, meseriași, țărani, răzeși, din care se recrutează, dezrădăci-nîndu-se, scriitorii. Scriitorii vremii reprezintă durerile mari și ridicolele produse de îmburghezire a țării. În Ardeal însă, poporul român, oprimat de unguri, e tot în situația de mai înainte, - numai cât acum, după 1848, spiritul "revoluționar" nu mai "domnește în lume", iar literatura o fac fiii de țărani, care
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
lui Eminescu, critica teoretică rămâne în Moldova, dar critica în forme de artă se mută în Muntenia, pentru că acum formele noi și-au dat rezultatele, iar clasa care a rezultat, burghezia, era în Muntenia, și nu în Moldova. Moldova criticase ridicolul unei alte societăți de tranziție, izvorând din amestecul de Orient și franțuzism, cel de la 1840. E teatrul lui Alecsandri. Acum, amestecul acesta nu mai era clasa Cucoanei Chirița, ci burghezia, și cum în Moldova nu exista burghezie, nu avea cum
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ele, reunirea în aceeași categorie a celor omogene și respingerea celor discordante, în final urmărindu-se utilitatea descoperirilor produse prin puterea imaginației. Gustul este un simț intern care permite delimitarea ideilor frumoase de cele urâte, a celor decente de cele ridicole. Este de remarcat că imaginația se aseamănă cu gândirea divergentă, iar judecata cu gândirea convergentă (aceste atribute ale gândirii vor fi tratate în §4.1.1.2). Gustul este un supliment la judecată, de factură estetică, care conferă în primul
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
creative sunt dispuse să-și asume asemenea riscuri. Ele deschid drumul noilor tehnologii, care nu se lasă intimidate de critici și care mai târziu, când ideile lor se dovedesc perfect funcționale, sunt lăudate și aclamate în cor. 2. Teama de ridicol Frica de a nu părea ridicol este una dintre cele mai vechi, apărând din primii ani de viață, și este totodată foarte greu de îndepărtat. Copiii, în jocul lor, își provoacă adesea stări de râs. Pe lângă bună dispoziție, din nefericire
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
unei agrafe de birou, iar apoi să citească lista. După cele două minute numărul de răspunsuri este relativ mic, deoarece cuvintele „să citească lista” au rezonat puternic în mintea subiectului. A intervenit una din cele mai puternice bariere: teama de ridicol. Persoana s-a gândit la o utilizare anume, a evaluat-o ca fiind naivă sau inadecvată și a refuzat să o noteze. În mod normal, dacă se cere unei persoane același lucru, dar fără sintagma „să citească lista”, numărul de
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
de a fi ridicol sau tendința evaluării fiecărei idei. Este util ca la începutul ședinței, dacă sunt mulți participanți noi, să facă o prezentare scurtă (de 10-15 minute) despre gândirea divergentă și despre blocajele creativității (în special despre teama de ridicol și tendința evaluării fiecărei idei). Dacă este important ca toți participanții să coboare pe cât posibil barierele, pentru lider este esențial să le înlăture cu totul. O simplă ridicare din umeri a sa la auzul unei idei mai bizare sau ignorarea
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
mai contagios decât râsul și entuziasmul. Liderul este membru al grupului și contribuie la zestrea de idei, mai ales atunci când discuția lâncezește. El însuși poate propune idei fanteziste, de aceea trebuie să fie o persoană care nu se teme de ridicol și de eventuale zâmbete stârnite. 8. Liderul va da grupului o normă de realizat. Va stabili, funcție de tipul problemei, să se strângă, de exemplu, 300 de idei, un număr suficient de mare pentru a-i încuraja să nu mai interpreteze
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
considerate nesemnificative de către ceilalți. De asemenea, el acorda atenție fiecărei idei pentru a vedea unde poate ajunge. O cerință importantă a emiterii de idei fără judecarea lor imediată, mai ales în grupul creativ, este înlăturarea unui blocaj frecvent: teama de ridicol. - spunea A. Toffler. Regula 12: Impuneți-vă de la început un număr exact (dar mare) de soluții și un timp limită Să considerăm un experiment: se cere ca în trei minute să găsim cât mai multe idei de folosire a unui
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
Dandanache, intuind că șansa de a câștiga tn viitor este legată de Zoe. Demagogia este principala sa trăsătură de caracter ("nu brațul care lovește, voința care ordonă e de vină"), iar atunci când ea îmbracă forme patriotarde, personajul este de un ridicol desăvârșit: Nu voi, stimabile, să știu de Europa d-tale, eu voi să știu de România mea și numai de România...". Discursurile sale ilustrează personajul semidoct, dar infatuat: "Industria română e admirabilă, e sublimă putem zice, dar lipsește cu desăvârșire
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Neliniștea mamei și a mea se risipea doar în clipa în care auzeam rînchezatul lui Bicu. Mă repezeam înaintea tatei cu o bucurie fără margini, ca o săgeată pornită dintr-un arc prea încordat. Lîngă el toate spaimele îmi păreau ridicole, dispăreau. „Dom’ Costică - mi-a spus Zahari, cumnatul lui Radu - o întîmplare ca asta, să moară doi dintr-o casă în mai puțin de o săptămînă, nu s-o mai pomenit pe la noi de la tifos încoace, așa că ar merge la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
firii mele analitice. Iubirea mea nu „acoperă toate cusururile”, nu face abstracție de faptul că „și soarele are pete”. Nu reușesc să mă abandonez pe de-a-ntregul, nu elimin niciodată toate îndoielile. Mi-i teamă de excese și, implicit, de ridicol. Poate că nu am „talentul” de a iubi, un „talent special”, apreciat ca „rar” de Jose Ortega y Gasset, în Estudios sobre el amor. Totuși nu umblu, cum i se pare ei, cu jumătăți de sentimente. Sînt - dacă asta mai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dacă-i popă să citească. Nici regimul acestor ani n-a ținut seama de ea. N-am fost privilegiat, n am fost considerat popă. Am fost re-writer, „am făcut autori”, am vegheat la prestigiul unor autori adevărați, ferindu-i de ridicolul unui lapsus, al unei greșeli în dactilogramă, al unui enunț lipsit de argumentație, am fost exploatat ca „lector” sau trimis, la fel ca Spătaru ori Strat, să conduc ședințe de analiză la cămine culturale, am fost tratat cu o lipsă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ochi mici, gură mică, bărbie ascuțită, împinsă spre înainte... Femeie aseptică. Da, i-adevărat: n-a putut avea alt protector decît prudența!... Numai o minte echilibrată ne conferă, în toate situațiile, demnitate. Exaltații, pateticii, impetuoșii cad, inevitabil, în exces și ridicol. În cazul meu, cînd mi se întîmplă să iau avînt în ceva, aproape întotdeauna sfîrșesc prin a avea remușcări. *Semne de nevroză: suspendarea activității posturilor de radio regionale, interzicerea Anei Blandiana de a fi prezentă cu poezii și articole în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai puțin pedant decît altădată. Însă, ca să-mi dau seama și mai bine cît e de virtuoz, trebuie să-l recitesc în paralel cu Paul Zarifopol: Pentru explicarea lui Rochefoucault, unul din subiectele în care ginerele lui Gherea a excelat. *Ridicolul se dezvăluie uneori în trepte. Cu fața înflorită de un amuzament prelung, G. spune cît de flatat a fost Constantin Stan, directorul întreprinderii Cinematografice, atunci cînd, la recepția dată pentru americani, s-a făcut haz de excesiva sa preocupare, pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
unităților de vânzare, asupra amplasării lor și programului acestora. Trecând peste acestea, ne lovim de un fenomen foarte supărător. Astfel, când ne e lumea mai dragă, găsim unitățile închise, având anunțuri ca cele ce urmează: închis pentru inventar; Dar culmea ridicolului a atins-o un anunț, remarcat de fiul meu, de 19 ani, care mi l-a relatat plin de indignare. Aspectul acesta a apărut și prin presă, dar tocmai aici este buba: nu se găsește remediu. Este vorba iarăși de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
lucra pentru a se face punte peste ziua de 22 august, ca oamenii să beneficieze de trei zile libere (ca pe vremea burgheziei, de Paști și de Crăciun), s-au spulberat. Românul a tăcut și a înghițit. O culme a ridicolului s-a înregistrat și la Constanța, unde la o întâmplare a Cenaclului lui Păunescu, un spectator, zice-se, turc, și-a îngăduit o glumă cam sinistră, dându-și în loc de nume o expresie trivială și traducând, cu o altă pornografie, cuvântul
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
anunțați că în zilele de 23 și 24 august vor putea circula fără restricții, atât cei cu numere pare, cât și cu numere impare (se știe că suntem, printre alte priorități, singura țară din Europa unde asemenea restricții mai funcționează). Ridicolul constă în aceea că, în timp ce un comunicat care decide ca o zi de odihnă, într-un stat socialist, să devină zi de muncă nu aparține nimănui, cel privind o parte restrânsă a populației este produsul Consiliului de Stat. Dar nu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]