1,947 matches
-
tipurilor divinatorii care alcătuiesc ceea ce Platon numea "divinația inductivă", putem afirma că, indiferent de epocă și timp, omul a căutat și a cercetat semnele divine în cele mai neașteptate locuri. Unele forme s-au dovedit a fi eșecuri, căzând în ridicol, iar altele, dimpotrivă, au făcut carieră în timp, aspirând la statutul de știință. Ceea ce merită să fie apreciat este, fără îndoială, efortul de interpretare și de acordare a existenței umane la adevărurile absolute. Desigur, metoda inductivă prezintă o serie de
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
practicile divinatorii căpătaseră proporții nebănuite (se ajunsese până acolo încât se credea că și statuile pot vorbi). Faptul era un semn clar al decadenței epocii de aur a artei divinatorii, de alunecare a fascinantelor credințe și practici în desuetudine și ridicol. Astfel, practicarea necontrolată, haotică, în chip experimental și cu scop comercial a divinației se îndepărtează extrem de mult de înțelesurile sale originare: simbolice și spirituale. De un tratament cu totul special se bucură documentarele și filmele artistice care aduc în actualitate
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
și urât (Aristotel), între valoare și nonvaloare, între efortul personajelor și rezultatul derizoriu al desfă șurării de forțe (Kant), între intenție și finalitate, între „viu și mecanic“ (H. Bergson). Aceste perechi con trastive generează conflicte derizorii, de nivel exterior, ilustrând ridicolul existenței personajelor. - Orientând observația comică spre generalitate și tipologie, dramaturgii antici și cei clasici prezintă viciile omenești prin intermediul măștilor și al „caracterelor“ comice, în comedii de moravuri, ori comedii de caractere, dar și prin comicul de intrigă sau de situații
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de toți; ultima soluție le oferă și lor posibilitatea de a ocupa o poziție de lider, care vine împreună cu aura de rebel, de luptător anti-sistem (uneori mai prețioasă în rândul colegilor decât o poziție formal acceptată de lider), fie cu ridicolul de a fi lider într-un domeniu disprețuit de restul clasei de elevi (cercul tocilarilor, de exemplu): "O profesiune sau o meserie competitivă vine automat cu propria ei ierarhie socială. Însă chiar și aici, șansele de a ajunge la adevărata
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
delincvența sau cu violența, ducând astfel la criminalizarea unor comportamente obișnuite (Wacquant, 1999; Prairat, 2001). Pentru a doua critică, dimpotrivă, el banalizează infracțiuni serioase și împiedică tratarea lor ca atare (Haut și Quéré, 2001, p. 15): Ceea ce, fără teamă de ridicol și preocupați să găsim scuze, numim în Franța "incivilități", este considerat în Statele Unite drept ceva reprehensibil și, de altfel, sever reprimat". Desigur, dezbaterea nu este doar teoretică: criminalizăm în exces sau, dimpotrivă, suntem de un asemenea laxism încât ar trebui
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
unităților școlare. În cursul acestor operațiuni, percheziționarea ghiozdanelor are ca efecte umilirea și resentimentul, fără să mai vorbim de comicul involuntar al situațiilor când dealerii sunt preveniți prin radio de aceste operațiuni (nu faci politică-spectacol fără să te expui la ridicol). Asta înseamnă poliție de proximitate? Mai degrabă o comunicare politică (destul de proastă) spre uzul alegătorilor. E numai gesticulație. Concluzie generală Violența în școală: o provocare mondială? Această întrebare de la început poate primi un răspuns în concluzie? Am putea mai întâi
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
strada Grațiilor no.13 bis stau în gazdă domnișoara Matilda Popescu cu mama sa Ghioala Popescu și domnișoara Lucreția Ionescu cu mătușa sa Anica Ionescu (Proces verbal); trecerea antroponimelor asupra regnului animal devastează semnificația acestora din care nu rămîne decît ridicolul: Zambilica e o cățelușă foarte frumușică, Bismarck dulăul ofițerului care șade cu chirie la Papadopolina, Bubico este copilul lui Garson și al Gigichii, soră cu Zambilica... Dacă insignifianța purtătorului se răsfrînge asupra numelui producînd, prin desemantizare, confuzii care anulează intenția
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
perfect intențiunea""), formule ca cele persiflate fiind apreciate superlativ de alți comentatori. Celebrul articol al lui N. Davidescu Caragiale cel din urmă ocupant fanariot, sau inaderența lui la spiritul românesc (Cuvîntul liber, august 1935) s-a acoperit de mult de ridicol prin aprecierile hilare și total părtinitoare ("măscărici literar"), fiind drastic și în spiritul adevărului corijat de Șerban Cioculescu (Detractorii lui Caragiale) și P. Constantinescu (Inaderența lui N. Davidescu la spiritul critic), însă asupra rezervelor lui M. Ralea așezate sub un
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
prezinte tânără, va avea grijă să o depoetizeze de la inceput printr-un mic defect, deloc grav în aparență (ten în culori, o împlinire precoce), dar suficient pentru a arunca asupra tuturor acțiunilor, chiar și celor mai nobile, o nuanță de ridicol. 88 "Leș femmes de province ont la politesse des manières, celles de Paris ont la politesse de l'esprit"; "Leș femmes de province șont tristes; leș femmes de Paris șont ennuyées" [Bauer, p.4,5]. 89 "La mère Duroy ne
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Philippe Hugon o cere chiar pe Nana în căsătorie: "Nana, tu devrais m'épouser" [Zola, Nana, p.411]. Este sugestiv că această idee i se pare inadmisibilă chiar lui Nana: "Mais, mon pauvre chien, tu es malade!" [ibidem, p.411]. Ridicolul situației se accentuează prin cererea în căsătorie pe care o face lui Nana și fratele mai mic: "C'est moi que tu vas épouser..." [ibidem, p.416]. Acest paralelism și aceasta indiferență duce la catastrofă familiei, dezonorându-l pe unul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
se insereze un al treilea partid politic american, până acum fără succes, ba chiar cu efecte perverse remarcabile. Fie că e vorba de ultraconservatorii Pat Buchanan sau Ross Perrot (magnat texan care a candidat la președinția Statelor Unite, ridicând la cub ridicolul deja substanțial al campaniilor electorale), fie că e vorba de stângistul ecologist Ralph Nader, soluția celui de-al treilea partid a fost până acum compromisă. Rămân așadar franctirorii, de la excentricii consecvenți la spiritele cu adevărat lucide și independente. Unul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
montaj, mișcările de trupe sunt când meschine, când haotice, pe unghiuri de deplasare aberante, cu muribunzi care se tolă nesc mai bine, privind spre obiectivul camerei înainte să-și dea duhul. Întregul joc actoricesc este teatralizat la maximum, îngroșat până la ridicol. Se poate obiecta că acestea erau obiceiurile cinematografice ale momentului. Corect, Independența României este o colecție de clișee mediocre și submediocre ale modului în care se filma pe atunci. Suntem nu la câteva mii de kilometri, dar la ani-lumină distanță
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
satul lui pus pe afaceri. Tânărul e isteț, muncitor, are simțul comerțului și al reclamei. Un singur mare „defect” : e individualist, vrea să fie întreprinzător particular. Toate încercările lui „capitaliste” de a vinde oglinzi, gogoși, ouă sau ciuperci sunt sortite ridicolului. Filmul urmărește discreditarea ideii esențiale de liberă întreprindere, precum și a celei de câștig obținut exclusiv din comerț, fără a avea o activitate „serioasă” de producție. Oglinzile și ciupercile de pădure nu sunt făcute de Făniță, el vrea să câștige doar
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Coman le face „pe răspunderea mea”. Pe răspunderea mea se numea comedia din 1956 în care am analizat propaganda făcută regulii „mai bine greșești cu colectivul decât să ai dreptate de unul singur”. Individualitatea „cu idei” era sortită eșecului și ridicolului. În Zile fierbinți e invers - discreționarul Coman e omul succesului, colectivul e șovă ielnic și retrograd. Mai mult, Coman are și calități posibil paranormale. Sebastian Papaiani interpretează un macaragiu sceptic, care pretinde că o piesă de câteva tone, o piramidă
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
obosit de atâta perfecțiune. Mai trebuie să muncim mult ca să fim cum spunem că suntem” (un activist bătrân). Se admit, deci, pierderi controlate de imagine, intangibilitatea Partidului și ideologiei sunt sacrificate pentru că și așa susținerea lor necondiționată era lovită de ridicol în situația tot mai sumbră din anii ’80. Totul pentru a putea prezerva neatins statul cvasidivin al Tovarășului Prim : „Dacă n-ar fi primul- secretar în relațiile noastre de lucru, i-aș lăsa baltă și pe Moina, și pe Terente
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de Benedict al IX-lea la vârsta de numai 20 de ani. Ignorant și vicios, acesta avea să necinstească altarul bisericii timp de 11 ani (1033-1044) abdicând în cele din urmă în favoarea lui Grigorie al Vl-lea. Ca o culme a ridicolului se ajunsese în situația ca biserica să aibă trei papi în același timp: Benedict al IX-lea, Silvestru al III-lea și Grigorie al VI-lea, fiecare cu propria susținere, deși canoanele bisericești prevedeau exercitarea pontificatului pe viață. Înclinația războinică
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
împotriva URSS, a aparținut regelui și anturajului său militar. Dar Scânteia cinstește acest "act istoric care a deschis o eră nouă" și nu uită să insiste asupra rolului specific al conștiinței naționale a partidului comunist român. Emfaza unor articole frizează ridicolul, atunci când se amintește rolul deosebit de important al șefului statului român la scară europeană și mondială... Ultimul congres al Partidului Comunist Pregătirea celui de-al XIV-lea Congres abundă în expuneri, lungi expuneri de bilanțuri pozitive, produse de activiștii de partid
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
prezidată de duhovnicul lui Miron Cozma (sic!), între liderul minerilor și primul ministru Radu Vasile, în urma căreia minerii se întorc în Valea Jiului. Pe acest fond, apelul lui Vadim Tudor pentru instaurarea unui guvern provizoriu se prăbușește în asemenea măsură în ridicol încât nimeni nu-i mai dă vreo importanță, ceea ce rămâne, în opinia mea, o eroare. Câteva săptămâni mai târziu, Înalta Curte de Casație și Justiție se pronunța în privința recursului procurorilor la procesul lui Miron Cozma pentru mineriada din 1991, pe
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
își definește recurențele la nivel de personaje (arheologul investigator Nicolae Ionescu, omul de știință Raminagrobis și ajutorul său, inspectorul Mișu) și de spațiu al desfășurării acțiunii principale (comuna Malu Mare de lângă Constanța). Ceea ce urmează - stabilirea naturii intrigii - întrece adeseori limita ridicolului: în lupta cu familia de contrabandiști Brown, arheologul detectiv nu știe să folosească arma automată, dar nimerește perfect, ca un supererou, ținte fixe și mai ales pe cele în mișcare; un rănit declară că a fost ucis și cere să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288123_a_289452]
-
dorește să respingă o percepție eronată a femeii în epocă, înfățișată doar ca victimă a iubirii și a trădării masculine. Personajele masculine sunt la fel de ironizate, sunt caracterizate drept „fățarnici”708. Asistăm la o feminizare a lor, pentru a le spori ridicolul, acționează precum femeile, de aceea sunt tratați ca atare: „Legenda femeilor cinstite a fost gândită ca un poem despre bărbați, nu despre femei, și în mod special despre două categorii de personaje masculine, oricât de curios ar părea: cei care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
este soarta celui care nu are dușmani.” (P. Syrus) Pentru că lucrul acesta Înseamnă să fii conștient de faptul că personalitatea ta nu dispune de acele calități care să fie În stare să producă invidii celor din jur. * „De la sublim la ridicol este un singur pas.” (Napoleon I Bonaparte) Această performanță o realizează, de regulă, neprevăzutul/ Întîmplarea, dar sînt și situații cînd cineva, lăsîndu-se pradă unei emoții sau unui instinct, recurge la un comportament irațional, bizar sau ridicol. * „Alături de nebuni este necesar
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
deasupra patului”. * „Dorința e lipsită de generozitate.” (Emile Faguet) Într-adevăr, cu cît „dorința” e mai puternică, cu atît devine mai exclusivistă, impunîndu-ți un anumit tip de comportament: cînd, de exemplu, cineva este Înflăcărat de dorința răutăcioasă de a arăta ridicolul din comportamentul cuiva, Își dezvăluie, de fapt, fără să-și dea seama, micimea sufletească, devenind astfel el Însuși ridicol (și implicit ținta unor ironii). * „Unii stăpînesc cetăți, dar sînt robiți de femei.” (Democrit) De unde rezultă, Încă o dată, faptul știut că
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
devine mai exclusivistă, impunîndu-ți un anumit tip de comportament: cînd, de exemplu, cineva este Înflăcărat de dorința răutăcioasă de a arăta ridicolul din comportamentul cuiva, Își dezvăluie, de fapt, fără să-și dea seama, micimea sufletească, devenind astfel el Însuși ridicol (și implicit ținta unor ironii). * „Unii stăpînesc cetăți, dar sînt robiți de femei.” (Democrit) De unde rezultă, Încă o dată, faptul știut că „rațiunea” este meșteră În strategii, pe cînd „sentimentul”, În arta de a ne atrage și conduce pe drumurile lui
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
un lucru Îi scădem valoarea, de aceea ajungem la un moment dat să nu-l prețuim În măsura În care ar merita. La fel se Întîmplă și cu Însușirile sufletești: dacă suprasoliciți o Însușire, ea Își pierde din importanță, sau chiar va produce ridicolul: „O brumă de bun-simț ar spulbera mult spirit”. (Vauvenargues). * „Din dorință se naște ideea mijloacelor.” (Th. Hobbes) Este cert că alături de „inteligență și de „voință”, „motivația” este principalul factor psihologic care a determinat obținerea progresului științific și tehnologic, de-a
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
acea categorie de oameni care folosește atacul ascuns: se angajează în comentarii răutăcioase, făcând remarce nerelevante (dar agasante) care derutează oamenii. Această categorie are un umor sarcastic, un ton mușcător și clasica rotire a ochilor. Ei speculează teama celorlalți de ridicol sau de umilință publică. Perfizii atacă atunci când îi supără turnura evenimentelor; când acțiunile celorlalți interferează cu propriile lor planuri sau doar pentru a brava, pentru a fi în atenția celorlalți. Ei sunt centrați pe sarcină (și văd amenințată intenția de
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]