3,363 matches
-
lirice. Încă purtătoare ale unei figurații care aparținea epocii anterioare („macaralele“, „șantierul“, „cărbunele“, „turbinele“, „moara de lumină“ ș.a.), acele poeme au produs totuși, la apariție, senzația că înlătură niște canoane, măcar în plan formal, prin renunțarea mai peste tot la rimă, prin colocvialitate și debit torențial. Iar Câinele de lângă pod rămâne o piesă care nu a pălit, un poem reflexiv axat pe ideea confruntării dramatice a omului cu sinele profund, cu acel alter ego neliniștitor, obsedant, întruchipat simbolic de „trista vietate
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
studenți, Velea îmi scrisese pe un caiet, parodiind stilul lăcrămos al dedicațiilor de album, versurile următoare: „În viitorul trist și rău / să nu uiți vremile acelea / când te-a iubit amicul tău / N. Velea.“ Am râs, i-am admi rat rima plină „acelea / Velea“, i-am scris și eu ceva, mult mai puțin simpatic, cu siguranță, și niciodată, în treizeci de ani, n-am mai vorbit de acele versuri glumețe și nu prea. Dar nu le am uitat, nici eu, nici
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
lagărul socialist”, când s-a produs, evenimentul ne-a surprins pe toți. O făcuseră totuși! Cu câteva zile în urmă văzusem la cinematograf, într-un jurnal de actualități (încă nu fusese desființat), vizita sfidătoare a lui Ceaușescu la Praga. Nu „rima” deloc cu Dubcek și îmi era foarte limpede că nu-i ardea de nici o „primăvară” și că sprijinul pe care îl acorda Cehoslovaciei nu avea la bază decât rațiuni de politică externă. Bune și ele, în context, nimic de zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
să povestească întâmplări vechi, ieșite din comun. De când le înțeleg limba, pot să-mi îngădui și eu plăcerea de a-i asculta. Istorisesc fapte mitice, folosind un ton ritmat în versuri scurte, trohaice, care se contopesc într-un sistem de rime împerecheate. Reușesc să concretizeze admirabil până și conceptele cele mai abstracte. Acum știu că greșeam când socoteam că alegerea pe care o făcusem ca să povestesc miturile, în Metamorfoze, era cea mai bună cu putință. Am învățat mult din arta acestor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ceremonia ceremoniilor”: „să mori / așa cum numai vulturii / își îngroapă singurătatea în aripi.” Antologia La marginea împărăției (1983) cuprinde, pe lângă poeziile din cele două volume anterioare, și câteva postume, definitivate pentru tipar de autor, texte care surprind prin grija pentru formă, rima și ritmul, ignorate până acum, fiind riguros respectate. Fără să piardă nimic din profunzime, din încărcătura ideatică, poezia devine astfel o incantație plină de dramatism. SCRIERI: Tăgade, București, 1970; Ceremoniile, București, 1978; La marginea împărăției, postfață Mircea Scarlat, București, 1983
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287355_a_288684]
-
Văcărescu, bunăoară, unde se regăsește, într-o poezie ca Saturn, ritmul strofei din Luceafărul. Alăturarea unor strofe din poemele celor doi arată, izbitor, o armonie a expresivității pe care, zice Pillat, "zadarnic încerci să-i exlici vraja prin ritm, prin rimă, prin aliterații surprinzătoare", "farmecul poetic (...) scapă ultimei analize, oricât am dori-o de pătrunzătoare", fiind rezultatul încercărilor din transformarea alăturării cuvintelor în zeci de variante, cu conștiința nevoii de "armonie poetică". Romantismul asumat din lirica germană, pesimismul gândirii schopenhaueriene, rezonanțele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pe care ni le-a pus la îndemână osârdia de o viață a lui Perpessicius". Această urmărire în plan stilistic este cât se poate de benefică și eficientă, atrăgând atenția asupra savantei cultivări prozodice eminesciene, demonstrând "originalitatea, niciodată stridentă, a rimelor" sau "cutele mărunte ale alcătuirii poeziei", sau "neîntrerupta șlefuire calitativă a "uneltelor" lingvistice", sau "poezia detaliilor semnificative" etc., de fiecare dată, într-o mai mare sau mai mică măsură, abordând și aspectul istoric al "problemei", care depășește astfel "teritoriul îngust
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
lecturii ci chiar sensul ideatic. Iată, luat la întâmplare comentariul de acest fel pentru poezia Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie: "F(aximil): grafiază: arm'a de tăria. Interesează mai ales -a final din tăria, care notează un -ă, rimă, deci, pentru România, grafiat în F: ție, dulce România. (În mod cert fuge de rima interioară ție-Românie; trebuie văzut dacă refuză și declinarea numelui propriu având în vedere o România abstractă, Romània, ca o interdicție a cenzurii)". Sau, la poezia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie: "F(aximil): grafiază: arm'a de tăria. Interesează mai ales -a final din tăria, care notează un -ă, rimă, deci, pentru România, grafiat în F: ție, dulce România. (În mod cert fuge de rima interioară ție-Românie; trebuie văzut dacă refuză și declinarea numelui propriu având în vedere o România abstractă, Romània, ca o interdicție a cenzurii)". Sau, la poezia Înger și demon: Edițiile mai noi au Am armat pământul ista, în loc de am urmat (provine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
e "de natură melodică" iar "armonia expresivă depășește limitele sistemului fonetic" întrucât "principiul eufonic se asociază altor principii dominante: al sugestivității semnificativului, al densității semantice, al armoniei și polisemiei". Nu este uitat, în această ordine de idei, nici Dicționarul de rime pe care l-a alcătuit poetul. Opera lui Mihai Eminescu beneficiază de o tratare, firește, pe ample spații. În deschidere se punctează chestiunea eminescianismului care trebuie a fi înțeles ca "manifestare a desăvârșirii estetice, apoi a deplinătății culturale și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Întrista și a mă revolta, de a compătimi frățește alături de tot spectacolul divers al acestei vieți și al oamenilor. Un libertinaj, prin urmare, Însemnând acea simplă și unică liber tate boemă de a-ți alege, ca Într-o poezie, o rimă și un ritm pe potriva muzicii tale interioare; de a-ți alege după gustul tău prietenii, dușmanii, dragostele, cărțile, mâncarea și băutura, de-a lungul umbletului tău atent cu mâinile la spate și pipa Între dinții strânși. Iar cealaltă Încântare, Muzica
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
activase pe când lucra ca medic militar: În 1908 scrie poeme de dragoste dedicate viitoarei sale soții dar nu le publică, ci le păstrează în arhiva familiei. Le va valorifica, oare ? Târziu, târziu, când va cunoaște poezia lui Dante, Petrarca sau Rimele lui Michelangelo, femeia cântată de Voiculescu va avea trăsăturile “doamnei brune” culese poate din sonetele Shakespeariene, ale “doamnei-angelice” (Laura) dar și pe cele ale Vittoriei Colonna, celebra iubită a lui Michelangelo Buenarroti, cum avea să i se întâmple și lui
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
sau un adjectiv - citând în acest sens o frumoasă expresie poetică a lui V. Voiculescu „semințiile gândului” (p.278). Sonet Poezie cu formă fixă, alcătuită din 14 versuri, împărțite în patru strofe: 2 catrene și 2 terțete. Are doar două rime dispuse astfel: în catrene abba și baab, iar în terțete - cdc, ded sau ccd, ccd. Versul are măsură variabilă: alexandrinul cu cezură după al treilea picior la francezi, decasilabul la englezi, endecasilabul la italieni. Deoarece versul sonetului italian, ca și
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
publicat postum - intitulat „ Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de V. Voiculescu” sunt considerate: operă unică în concepția și structura literaturii noastre, o împlinire magistrală care îl apropie de opera lui Dante „Vita nuova” și de unele „Rime” ale lui Michelangelo. Concluzionând, sunt folosite inspirat spusele lui Mircea Tomuș care reliefează corect universalitatea temei din sonete și felul magistral în care este tratată: „În aceste sonete suferă și iubește nu numai contemporanul nostru, dar mai ales Omul, omul
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
un articol semnat de Ana Xenofon, Istoria teatrală, alături de texte precum cel aparținând lui Petre V. Haneș, Reeditarea literaturii clasice românești, și de lista comunicărilor făcute la Societatea Prietenii istoriei literare. De Eminescu se mai ocupă Barbu Lăzăreanu (Dicționarul de rime), iar despre Eufrosin Poteca, I. Heliade-Rădulescu, Timotei Cipariu ș.a. scrie Petre V. Haneș. Alte trei scrisori inedite, de la Titu Maiorescu către Samson Bodnărescu, o traducere a articolului Mari lucrări publice literare de Mario Roques, datorată lui Petre V. Haneș, care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289023_a_290352]
-
sosit noi prieteni. Împărăția noastră ține doar de această lume, emblemă de toamnă a Iașului încă romantic. Și fenomenul nu se oprește aici. Cercul se mărește, cărțile etalate în lumina vitrinelor se înmulțesc. Încerc și eu o replică tot cu rimă: "De la Solomon la Sapho, de la Homer și genialul Will/ La cartea vieții de cultură omul în răsfăț subtil/ Devorantă pasiune, colecții, ediții princeps, în marea artă/ A luxului de rarități, biblioteca lumii se arată/ Bibliofilia, magică ispită precum florile iubirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
tăcere. Și într-un timp neiertător al cărui surâs înșeală dulce și pervers. Să înțelegem în sfârșit că toate trec, până și entuziasmul însoțitor de-o viață, ca-ntr-un poem al existențelor nostalgice. Am încercat ideea sub formă de rime și iată ce a ieșit: Timp în cerc și cerc de timp, milenii geometrice se scurg/ Sorgintea omului coboară în vălul straniului amurg/ Sic transit, nu a gloriei de ani în cerc/ Înțeleptul meditează întristat că toate trec/ Și tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
spirituală, adică pentru scris. În realitate, mă masturbam într-o fericire. Asta nu mă împiedica, precum spun, să mă cred un mare poet. Sau poate - mai știi ? - tocmai asta îmi dădea convingerea. Cert este că mă gîndeam tot timpul la rime („clopote“ „scînteie“ - „crîm peie“ - „femeie“ - „tuleie“ - „ardei e“ - „crîmpei e“ - „de tei e“ - „...de bei e/ (ca și cum...)“ - „(vocea) ei e“ ; „tern“ - „etern“ - „matern“ - „patern“ - „stern“ - „sem pitern“ - „extern“ - „intern“ etc.), la ziceri poetice („Luceferi de tencuială“, „petece de frumos“, „întipă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cu ideea. Cel mai rău era că numele ăsta se preta la tot felul de porecle. țelu rimează cu foarte multe lucruri : țelu-cățelu’, țelu-purcelu’, țelu vițelu’ ș.a.m.d. și copiii din fața blocului se pri cepeau de minune să facă rime de-ăstea. Drept să spun, cel mai rău mă deranja țelu-purcelu’, fiindcă se potrivea cu realitatea. La țelu-cățelu’ mă înfuriam doar de formă. țelu-vițelu’ îmi ziceau puțini. Cei mai mulți însă nu erau specializați pe cîte una, ci mi le ziceau pe toate
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
venit André Breton și alții, franțuji, nemți și amercani care au perfecționat metodele și au aprofundat descoperirea și revoluția. Deci cel care vrea să devie poet află dela început că n-are nevoie să știe a face versuri. Ritmul și rima nu mai există. Era nevoie de ele altădată pentru motive de mnemotehnică; dar astăzi când avem hârtie și artă tipografică, trebuie să lepădăm naivitățile trecutului. Dar mai este ceva tot așa de important. Nu e nevoie de gramatică, cu atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
învățam producții în acest gen, trebuie să recunosc însă că pentru unele scopuri practice... Iată una: Una mara Două para Trei ruga Picioruga Socoton Cinghilița Podoghița Gheorghieș Dela Ieș Dorobonț Clonț! Sunt în această producție resturi barbare de ritm și rimă. Totuși este o înrudire între această operă, după cât se vede foarte importantă, și poezia modernă. Cineva susținea că asemenea poezii fără sens, fără ritm și fără rimă, pot să fie produse și în chip mecanic, copiind pe fișe vorbe din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Dela Ieș Dorobonț Clonț! Sunt în această producție resturi barbare de ritm și rimă. Totuși este o înrudire între această operă, după cât se vede foarte importantă, și poezia modernă. Cineva susținea că asemenea poezii fără sens, fără ritm și fără rimă, pot să fie produse și în chip mecanic, copiind pe fișe vorbe din dicționar, amestecându-le într-o căciulă și punând pe cineva să le tragă la întâmplare. Pe urmă le juxtapui în rânduri mai lungi sau mai scurte, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
asta, ci pentru că supușii și amabilii tăi prieteni ți-o cer! Cum, să-i părăsești În anticamera victoriei, ce, ești un bărbat al acțiunii sau... un fel de poet, de sfânt, de asta... de nebun?!... Lasă-i pe poeți cu rimele lor și cu lingeria lor dubioasă, pe sfinți Între ruinele unei vechi religii și... Înhamă-te, dom’le, În slujba națiunii! Pe cuvânt! Trebuie pur și simplu să intri În realitate. 6 Dar unde este, unde se află această realitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
definit, odată pentru totdeauna, că „intuiția se naște din expresie”, și nu invers! Și unii, buni, scriitori și mai ales unii poeți știu că ei „află” abia după ce „exprimă”, după ce aștern literele pe hîrtie sau pur și simplu căutând o rimă! Așa cum vechii profeți și regina lor, Pythia - de fapt șirul de Pythii! -, care oficiau În templul lui Apollo la Delphos, „aflau” după ce-și lăsau buzele să articuleze vocale și silabe, cuvinte, și nu totdeauna când Începeau vreo frază, erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
în text, aș putea să arăt că autorul Conversației în oglindă nu stăpînește uneori prea bine nici acordul gramatical: „Tatăl tău n-a simțit esențialul: prezentul și viitorul devine propriul trecut”. Filosofie „grea”, într-o gramatică așijderea! Ca să închei în rimă. * În timp ce îi certam în gînd pe cei gata să achiziționeze cu suprapreț Shogun-ul lui James Clavell și, la fel, Eseurile lui Cioran, mi-am dat seama cît de prost e alcătuit, uneori, propriul meu menu intelectual. Numai în ultima săptămînă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]