KorAP: Find »[drukola/base=rit & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...71 72 73 ...223 >

5,555 matches

Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731

caracterul benevol, aparent liber și gratuit al darului și al ospitalității este, totuși constrâns și interesat. Desigur se face un schimb nu doar de bunuri de consum, de lucruri utile sub aspect economic. E vorba înainte de toate de politețe, ospețe, rituri, dansuri, petreceri. Potlach-ul desemnează, în special, acest sistem de prestații totale care implică rivalitate și distrugerea bunurilor (Mauss reamintește că potlach, cuvânt folosit de populația chinook din Alaska, înseamnă "a hrăni", "a consuma"). Or societățile occidentale moderne păstrează un anumit

[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
satisfacție și mulțumire. Gazda orchestrează o punere în scenă prezentând un spațiu care îi exaltă ego-ul. Decalajul lui Egisto este confimat de către portretul caricatural al comesenilor, fiindcă mulțumirea lor nu este o odă adusă prieteniei sau noului an, ci un rit propițiator cu rezonanțe lucrative. Nu se face altă conversație decât cea despre calitatea alimentelor și activităților prospere. Egisto face figură de "rudă săracă" și ceilalți nu se abțin să n-o spună: "Uitați-vă la Egisto cum înfulecă...ei! Egisto

[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
sa se înșeală amarnic, fiindcă el produce un efect cu totul opus și casa cu pricina e privită ca o temniță îngrozitoare din care ești fericit să pleci"64. Ulise la Polifem sau curiozitatea batjocorită Simetric cu scenele care împlinesc riturile de ospitalitate cu mai multă sau puțină inspirație și perfecțiune se află cele care subliniază dimpotrivă perversiunile, ostilitatea manifestă a gazdei și fundamentala sa neospitalitate. Acestea din urmă servesc, în descrierea unei situații răsturnate, la sublinierea mai accentuată a funcționării

[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
mănâncă bucatele și dispar brusc, pe când monștrii simbolizează exact distanța dintre practică și normă. Sunt unii non-umani ce țin de fantastic cum ar fi Ciclopii și Lestrigonii, dar sunt și unii oameni, ca pretendenții care au întrecut măsura, evlavia, sensul riturilor într-o tragică derivă. În momentul în care aflăm că Ulise ajunge pe pământul Ciclopilor, "oameni trufași și fără lege", patru scene importante de ospitalitate au fost deja descrise: Atena-Mentes în Itaca, Telemah în Pilos, Telemah în Sparta și Ulise

[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
cu un alt dar primit de la Maron, faimosul vin dulce, care i-a fost dat împreună cu alte cadouri foarte frumoase, pentru că i-a cruțat viața, soția și copiii, în acel oraș care a fost ars din temelii !) (9.41)75*. Riturile sunt date peste cap. Întrebarea rituală a numelui oaspetelui intervine imediat (9.252)76* și dacă Ulise răspunde că sunt ahei care se întorc din Troia, el evită însă să-și spună numele, descendența și țara natală. Când Ulise îl

[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
de capră luată chiar din patul său, îi cedează cupa pentru a bea și propria haină pentru a se înveli noaptea. Își conduce apoi oaspetele și îi oferă un toiag, un modest cadou de ospitalitate, dar care respectă toate formele ritului. Această generozitate umilă se justifică prin pietatea, mila, dreptatea și omenia gazdei, care contrastează absolut cu purtarea crudă a pretendenților la palat: "chiar de sunt și mai nenorociți ca tine, eu tot îi primesc bine pe străini, că oaspeții și

[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-i în lupi și provocând un potop care trebuie să înece toată seminția omenească (după cum făcuse Dumnezeu în Geneză cu potopul pentru că găsea că oamenii sunt prea răi). Avertizat, Decalion construiește o arcă și își salvează familia. Și aici, trădarea ritului ospitalității duce la o pedeapsă devastatoare. Aceeași schemă este reluată în alte povești cu, de exemplu, vizita lui Zeus și a lui Apollon (însoțiți poate de Poseidon) la Macello care, împreună cu mama și sora sa, le-a oferit o ospitalitate

[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
Puteaux, Saint-Cloud, Levalois) Léon Lucain va fi răpit pentru a fi dus într-un loc exotic care îl va sustrage pentru un timp existenței sale din capitala franceză. Dar să ne întoarcem la această primă scenă inaugurală care pregătește desfășurarea ritului ospitalier. Singurătatea eroului, noaptea (e ora unu și zece noaptea și suntem la început de iunie, puțin înainte de Sfântul Ioan, într-o geometrie temporală simbolică) îl pregătesc pe acesta din urmă pentru pierderea "oricărei noțiuni de mediu", într-un loc

[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
un spațiu oriental exotic propice unor sublime reverii erotice. Astfel de modele de ospitalitate erotică, care necesită ruptură și închidere erau deja evocate în literatura libertină a secolului al XVII-lea francez. Transpunând în domeniul relației erotice ceremoniile sociale și riturile de ospitalitate, secolul al XVIII-lea, secol al libertinajului, a instaurat deja o formă de civilitate extremă pusă în serviciul cuceririlor sexuale. Limbajul devine aici forma ospitalieră a dorinței, alături de conversație, dialog, schimb epistolar, pentru a masca dorința trupurilor și

[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
aristocratică a actului său (Mishima acorda femeilor un loc neobișnuit față de obiceiurile epocii sale, fie că era vorba de soția sa ori de portretul femeii energice din După banchet). Moartea actriței seamănă oarecum cu o sinucidere ritualică, care recurge la rituri și la formalismul cerut de o înaltă cultură cu scopul de a estetiza viața. "Artializare" îndelung pregătită și descrisă pentru a introduce ultima scenă în ritualul său extrem. Autorul Doamnei de Sade a privilegiat formalismul ritualului, reluat aici în perspectiva

[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
vanitate de a-i primi cu onoruri pe străini, de parcă i-ar înștiința de prezența unui stăpân, de care depinzi măcar din pricina asta"316. Această ospitalitate are limitele ei. Saint-Preux trebuie să stea să bea cu gazdele, să se supună riturilor de împărtășire și de comunitate. Acești oameni sunt băutori zdraveni și dacă lui îi place vinul se teme, în schimb de exces : "Mă îmbătam prin urmare din recunoștință!" Interacțiunea e fondată pe senzație. Împărțirea mâncării și băuturii este un moment

[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
origine: un sfânt ospitalier. Acesta trebuia să fie un exemplu răsunător de ospitalitate; "de aici până la a considera ospitalitatea ca o penitență și această penitență drept consecință a unei mari crime [...] nu este decât un pas"340. După el,, așadar, ritul a creat mitul. Rescrierea lui Flaubert, pe care numeroși critici o semnalează ca fiind făcută într-un stil romantic, departe de spiritul medieval autentic, îl conduce pe cititor la interogația asupra ospitalității lui Iulian, într-o poveste care, sub culoarea

[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
oricărei integrări a unui element eterogen care va veni să-i perturbe echilibrul, funcționarea și valorile. Coerența și identitatea grupului este în principal asigurată de eticheta și de formele de comunicare specifice care domină interacțiunea socială. Eticheta joacă rolul unui rit de instituire consacrând și instituind diferența de rang, ierarhia pozițiilor sociale și articularea lor reciprocă. Magie socială despre care Pierre Bourdieu spunea că reușește întotdeauna să producă discontinuul folosind continuul. Eticheta ca ansamblul de atribute și atribuții este un act

[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
zid de apărare care mă separă de ceilalți oameni. Înlăturați-o și nu mai sunt un gentilom. Opinia face totul; oamenii trăiesc din forme, sunt adânciți în forme..."422. Există, de asemenea, în apartenența grupală, pe lângă reguli scrise și nescrise, rituri și obiceiuri, obișnuințe de comportament, coduri invizibile, ceea ce Pierre Bourdieu numește habitus, care permit imediat separarea interiorului de exterior. Este vorba despre semne pe care numai inițiații le cunosc: moduri de a se comporta, de a vorbi, de a se

[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
tensiune psihologică care face prezența sa, oricât de luminoasă ar fi ea, într-un anume fel grea și obositoare. Nu este vorba numai de "dezordinile" aduse de către prezența oaspetelui, acest intrus fericit care obligă la modificarea unor anumite atitudini și rituri cotidiene comune, începând, de exemplu, cu ora de masă care se poate întâmpla să se schimbe sau de dispunerea materială a spațiului de primire, casă sau apartament, cu această ființă în supranumerar care ocupă un loc, care impune o prezență

[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-lea țara modernității, a viitorului și a utopiei concrete. Imagine și miraj al unei civilizații care începe de la zero, a cărei extraordinară dezvoltare simbolizează reușita materială și tehnică a unui întreg popor, ea este și aceea a unei renașteri cu riturile ei inițiatice aproape necesare. Țară de primire pentru emigrantul aspirant la un nou Eldorado, ea reprezintă integrarea reușită pentru numitul self-made man. Unchiul lui Karl Rossman este exemplul cel mai evident în sens. Și totuși nimic nu e simplu pentru

[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
crepuscular care a renunțat la fulger și la tunet. E în Olimpul Castelului, un Jupiter retras, care nu prezidează nici o adunare, care și-a delegat puterea, care nu-și citește rapoartele, care lasă hazardul să domnească. Această birocrație olimpiană, cu riturile sale, miturile sale, cultele și templul său (Hotelul Domnilor) este de o eficacitate paradoxală, de vreme ce perfecțiunea sa însăși înglobează toate lipsurile, toate erorile, toate rătăcirile, toate absențele. Ca și în cazul președintelui Statelor Unite, din America, căruia nu i se vede

[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
intim. Despre această dorință nebunească, tocmai pentru că iese din limitele tradiției și ale normei, despre această nebunie a dorinței de a-l primi pe celălalt, care te va reda ție însuți, vorbește traducerea, ca încercare a străinului (încercare care înseamnă rit de trecere, aventură și risc, pericol și durere). A primi la tine acasă cuvântul străinului este un act de ospitalitate (Gastfreiheit spune Schleiermacher în Diferite metode de traducere). Pentru el, "nu putem decât să ne mulțumim să contemplăm individualitatea cealaltă

[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
dormi și înainte de încercarea tragerii cu arcul. 181 Odiseea, 13, 219-221, *trad. rom. p. 10, II. (nota trad.). 182 Lawrence Durrel, Les Îles grecques, Albin Michel, 1978 (The Greek Islands, Londra, 1978), p. 43. 183 Mireaux atrage atenția asupra unui rit menționat de către Strabon (X.2.10.452), acela de a arunca de sus de pe cap o persoană, cu ocazia serbării lui Apolon, care corespunde, de altfel, cu ziua omorârii pretendenților și despre care găsim niște trimiteri la Homer (14, 393-405

[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523

care însă este extrasă analiza situațiilor materiale și care se împarte în doi poli. O atracție pentru sincretismele și bricolajele de sens operate de subiecții consacrați intensificării comunicărilor și difuzării schemelor culturale se învecinează cu o repliere asupra scenelor de rit, de intimitate, de creație artistică, interpretate tendențial ca niște lumi închise și autoreferențiale. Prin urmare, s-a întâmplat ca interesul pentru economic să fie abandonat antropologilor "de la periferia" unei discipline așa-zis aplicate, termenul putând fi înțeles în polisemia lui

by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
ale acesteia, accentul pus pe deconstrucția "spiritului de întreprindere" într-o reformulare mai mult sau mai puțin fidelă, însă legitimând în continuare temele weberiene, se prezintă astfel ca o imagine inversată a preocupărilor precedente ale antropologilor pentru "culturile", identitățile și "riturile muncitoare". În toate aceste cazuri exemplare, "cultura", prin elaborări mai mult sau mai puțin sofisticate și supuse unor deplasări și reamenajări conceptuale notabile în ce privește predilecția pentru o clasă sau alta, se oferă ca un fel de operator simbolic de legătură

by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
lor cu ansamblul câmpurilor sociale. Interogații în fața mondializării* Spre deosebire de Statele Unite, rar se întâlnesc antropologi francezi care să ia în considerație fenomenele desemnate cu termenul doxic de mondializare: acestea sunt exilate la periferia tematicilor antropologice clasice rudenie, religie, logici simbolice, mituri, rituri, identitate etc. -, care pentru cercetători se dovedesc dificil de raportat la transformările economice actuale. În mulțimea de economiști, sociologii încearcă încetul cu încetul să elaboreze reflecții care să integreze așa-zisa mondializare 72, nu doar asupra unor obiecte precum munca

by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
atunci un caracter "etnologic", din moment ce îndeplinesc două condiții: se ocupă de mediile "populare", care sunt în continuare privite ca un fel de garant al culturilor locale; sunt utilizate pentru a colecta cu multă migală elemente precise, descriptive, de viață cotidiană, rituri, credințe, sărbători. Fracțiunea etnologiei consacrată altădată lumii rurale și folclorului s-a extins la cartierele muncitorești, așadar la lumea urbană. Tendința ei actuală este de a-și deplasa obiectele către periferiile și marginile sociale alogene. De la meseriile vechi, artizanale, a

by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
sector de vârf: pentru etnologia din Franța, această abordare era pe atunci o noutate (începutul anilor optzeci)90. Noëlle Gérôme își propune să evidențieze rezistența la dominație a muncitorilor în întreprindere și, pentru aceasta, alege drept cale de acces multiplele rituri, mari și mici, care punctează viața acestei firme și care se desfășoară în spațiul muncii. Ea rămâne astfel într-o anumită continuitate cu etnologia folcloristă, pe care o importă pur și simplu în întreprindere. Ea căuta prin aceasta să arate

by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
unei profesii sau al alteia, al unui sector de activitate sau al altuia. Când avem de-a face cu acest gen de festivități, poate fi stabilită o legătură între interiorul și exteriorul întreprinderii prin postularea unei continuități culturale. A studia riturile în industrie înseamnă, pentru Noëlle Gérôme, a demonstra ancorarea populară a culturii muncitorești care se manifestă și în întreprinderi. Ancorare populară, așadar, prin opoziție cu o cultură dominantă pe care o posedă structurile superioare ale întreprinderii: direcția, cadrele. Problema unei

by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]