1,943 matches
-
la filme cu dragoste; În ea totuși era veșnic un zgomot de tren care pleacă departe. Parcă ar fi vrut să trăiască cu toată ființa ei și parcă era oprită de mersul liniștit al limbilor de ceas. Era foarte timidă, roșea toată când cerea unei vânzătoare o cutie cu bomboane. Deodată, s-a trezit pe un vârf de munte, Într-un cort, lângă un foc și sub cerul Înstelat. Ochii ei s-au Închis În primele momente, de teamă să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu dorință, cu poftă, cu nerușinare. A privit-o direct, fără perdea, ca și cum ar fi fost goală. Ea a recepționat din plin provocarea sau invitația lui, a Înțeles perfect mesajul său (nu era atât de naivă ca mine) și a roșit toată, ca și cum ar fi făcut ceva nepermis, ceva ce se face pe ascuns și nu trebuie să știe toată lumea. Eu am intuit destul de vag ceea ce se petrecuse sub ochii mei, am fost incapabil să fac un gest, să mă manifest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se numea Crețu Ion), care, În pauza dintre ore avea un gest reflex: odată, mă Împungea cu un deget În piept, fugind glonț până la ea și atingând-o pe braț: „Gata, am făcut contactul, pericolul de scurtcircuit este Înlăturat momentan!“; roșeam amândoi, dar eram fericiți: simțeam o imensă bucurie, chiar prin recunoașterea stării noastre deosebite, de excepție, altfel decât a celorlalți, ce se reflectau În trăirea noastră, bucurându-se, trăind și ei prin noi; răutatea lor era o formă de admirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă uit la mine... Cum Grigore devenea prea sumbru, Predeleanu îl întrerupse, glumeț: ― De, Grigoriță, dacă te-ai pripit? Cine-i de vină? Iacă, ți-aș fi dat acuma o nevastă mai strașnică decât Tecla. Uite, pe dumneaei! Olga se roși până-n vârful urechilor, dar izbucni totuși în râs, ca să-și ascundă încurcătura. Grigore o privi lung și răspunse: ― Evident, evident... Cine ar fi bănuit că din ștrengărită de acum cinci ani are să iasă o domnișoară așa de nostimă?... Regrete zadarnice
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la stânga și mai mergi nițel și vezi o casă cu flori în geamuri. Acolo șade. ― Bine, Marioară, mulțumesc și să-ți jucăm curând la nuntă! zise Titu, ciupind-o galant de obraz. ― Să dea Dumnezeu! răspunse fata mai domol și roșind puțin. Schimbul de cuvinte mai învioră pe Titu Herdelea. Coti la stânga pe ulița satului. Plouase binișor azi-noapte, dar în cursul zilei a fost puțin soare, încît pământul s-a zbicit. Îi venise în minte să facă mai întîi o vizită
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în fața poporului. ― La dumneavoastră și stăpânirea dorește, probabil, să aibă dascăl cu prestigiu, pe când la noi... observă învățătorul cu un gest de dezgust. Dăscălița Florica sosi cu dulceața. ― Vai, doamnă, nu trebuia! protestă Herdelea, luând însă cu plăcere. Femeia se roși, se scuză, surâse, dispăru. După o scurtă șovăire, învățătorul se crezu dator să încunoștiințeze pe oaspetele său că domnii de la curte nu vor fi prea încîntați când vor afla despre vizita aceasta. Mai ales bătrânul Iuga, care i-a și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
curte, să-și găsească și el beleaua cu boierii. Când Marin începu să se plângă răcnind că nu-i ajunge pământul, Cârciumarul se repezi la jandarm și-l întrebă foarte zâmbitor dacă nu poftește să intre în horă. Jandarmul se roși; inima îl îndemna, dar frica de plutonier îi oprea avântul. Răspunse oftând că nu-i place jocul și primi în schimb să-i mai aducă o măsură. Asigurîndu-se astfel din partea jandarmului, Busuioc trecu iar la masa oamenilor: ― Văd că bateți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fiind ziarist, mâine-poimâine îl vezi deputat, cum a ajuns și Costel Petrescu, care a fost coleg cu bărbatul ei la școala militară. ― Uite ce îngeraș s-a abătut pe la noi, domnule Titu! suspină doamna Alexandrescu, topindu-se de duioșie. Tanța roși. Era înăltuță, delicată și avea niște ochișori verzi cu luciri umede învăluitoare. Tânărul se zăpăci puțin. Doamna Alexandrescu observă mulțumită, și, după câteva minute, interveni diplomatic: ― Ei, acum noi plecăm, că suntem, vezi, și îmbrăcați. Am vrut numai să o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
e gaz? ― Ba mai e nițel, dar ziceam că e destulă lumina focului... Petre dădu din cap, apăsînd: ― Că bine zici, face și focul lumină când nu-i alta! O flacără trosni ațîțîndu-le și pe celelalte. Fața lui Petre se roși. Umbra lui juca pe perete și peretele parcă se clătina. 5 Titu Herdelea scrise acasă despre toate prin câte a trecut până ce acum poate zice că i-a ajutat Dumnezeu de s-a aranjat bine de tot. Se lăuda în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și vorbit ea la Gogu despre căsnicia ei într-un ton care să justifice orice eventualitate ulterioară... A treia zi de Crăciun, pe când se întorcea dintr-o plimbare pe jos, un grup de țărani o întîmpină în curtea conacului. Se roși și se enervă. Între țărani era și Petre, pe care oamenii îl luaseră socotind că are să fie ascultat cu mai multă bunăvoință, fiindcă a purtat-o cu sania. Flăcăul însă n-apucă să rostească nici trei vorbe că Nadina îl
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Guju, mai încruntat și cu glas mai ursuz ca totdeauna, aruncă în obraz primarului că până mai deunăzi și el a spus că nu-i bine ce face Luca, iar azi o întoarce pentru că simte rost de chilipir. Pravilă se roși, răcni, se dezvinovăți, dar Toader Strîmbu îi acoperi glasul, strigând din tindă: ― Decât să umblați împotriva sărăcimii, mai bine ne-am duce cu toții la boierii cei mari să-i rugăm să împartă moșia la oameni, dacă tot nu-i mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aștepte răspuns, intră Marioara. ― Vă rog să mă scuzați, zise ea puțin speriată mai ales observând pe Tanța, căci de doamna Alexandrescu nu se jena. Venii pentru lecție și găsii încuiat și... ― E cheia în ușă, dragă Marioară! sări Titu roșindu-se și vrând să meargă spre ea. ― Așa? N-am observat... Atunci trec dincolo... Scuzați! făcu fata dând ușor din cap și retrăgîndu-se cu un mic surâs către Herdelea. Cum se închise ușa, Tanța, palidă, se sculă și-și luă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
destăinuirile. De vreme ce s-a hotărât să se despartă, i-e indiferent ce face și cu atât mai mult ce a făcut Nadina. El, pentru respectul sentimentelor lui, nu vrea să-și amintească decât lucrurile de care n-are nevoie să roșească. O fi o prostie acest fel de a privi viața, dar el... În zadar, tanti Mariuca nu se potoli până ce nu-i zugrăvi și pe ceilalți patru domnișori care s-au bucurat de grațiile Nadinei. Ș-apoi, în fiece zi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se apropie, bombănind și chicotind. Prefectul nu-și pierdu cumpătul. În clipa când vru să continue, primarul răcni energic: ― Oameni buni, faceți tăcere!... Tăcere!... S-auzim pe domnul prefect! Boerescu ținu apoi o cuvântare patriotică. Își umfla glasul, gesticula, se roșea. In gura lui, cu câțiva dinți de aur și alții falși, vorbele mari, de rigoare în astfel de ocazii, gâlgâiau ca niște bășici goale, care pocnesc inutil într-un bâlci unde oamenii cască ochii cu urechile înfundate. Între multiplele calități
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Unul strigă ascuțit că s-au săturat de vorbe, altul adăugă că boierii numai cu minciuni i-au ținut, iar un al treilea că boierul, cum deschide gura, iese minciuna. Miron Iuga se înăbușea în mijlocul ploii de necuviințe. Prefectul însuși roși încurcat, neștiind ce să mai facă. Primarul, observând că se îngroașă glumele, strigă deodată energic: ― Ia mai lăsați gura, băieți, lăsați gura! Luca Talabă, aproape de ei, răspunse primarului: ― Ba mai bine să spuie tot, să știe și dumnealor ce-i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pedepsească după lege. Declarația, făcută cu o gravitate solemnă, stârni într-adevăr mulțumiri, care se exprimau într-o mișcare de ușurare și în mulcomirea glasurilor. De cum a apărut Pavel Tunsu cu plângerea, Petre Petre prinse a se neliniști, a se roși și a mormăi. Se vârâse dintru început în față, unde erau fruntașii satului. Stătea chiar alături de plutonierul Boiangiu. A ascultat cuminte și respectuos toate frazele prefectului și mai cu sfințenie pe ale bătrânului Iuga, ba de câteva ori, când unii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
corp și deodată înțelese ca corpul i-e dezvălit. Sări în picioare strîngîndu-și halatul pe piept și strigând disperată: ― Ce vrei să faci ?... Ajutor!... Nu!... Ajutor!... Petre tălmaci strigătul ei ca o chemare. Sângele îi fierbea în vine și-i roșise toată fața, până și bulbii ochilor. Nu mai vedea nimic afară de figura ei îngrozită și cu atât mai ispititoare, și de haina albă, ușoară, sub care îi zărise carnea. Întinse instinctiv brațele cu mâini mari, noduroase, ca și când ar fi vrut
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai porcăi! se încruntă flăcăul. Că doar ești om, nu cîine!... Am muștruluit-o eu de ajuns, n-ai grijă tu... Uite-acu pleacă și ne lasă, și moșie, și tot! ― Bună treabă! făcură vreo doi lespezeni. Toader Strîmbu însă se roși deodată: ― Da ce, măi Petrică, așa ne-a fost vorba?... Apoi d-aia mi-am tocit eu picioarele până aci? ― Dar tu ce vrei, Toderiță? întrebă Petre. ― Parcă ziceai că ne-a batjocorit destul și... ― Pe tine te-a batjocorit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
zilele astea, parcă îmi vine să înnebunesc! Grigore Iuga aruncă o privire spre Olga. Tocmai atunci Prede-leanu întrebă: ― Apropo, Grigoriță... Să mă ierți dacă sunt poate indiscret sau, știu eu, nedelicat. Am auzit că nevastă-ta... ― Fosta! rectifică Grigore repede, roșind. ― Da, fosta ta nevastă ar fi plecată acuma la țară... Adevărat? Fiindcă ar fi ceva... ― Nu știu! murmură tânărul Iuga, întunecîndu-se. Pentru mine e moartă de mult. 8 Logofătul Bumbu ținea în curent pe bătrânul Iuga cu cele ce se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
primul-procuror. Nu vezi că au început să ne bombardeze? Apoi continuă cu glas de comandă: ― Trompet, sună!... Trompet! În secunda următoare văzduhul fu străfulgerat de sunetul arămiu al trâmbiței. Calul trompetului mișca urechile după cum obrajii sergentului se umflau și se roșeau. ― În numele legii... Cuvintele procurorului, înfricoșate și uscate, nu le auzi prefectul Baloleanu. Numai glasul trâmbiței, necruțător și amenințător, șerpuia peste capetele oamenilor ca un bici de foc. Pe când trâmbița suna, maiorul Tănăsescu ridică sus cravașa cu o comandă scurtă. Două sute
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
spre Ruginoasa. El rămăsese numai cu Ilie Cârlan, care iar întrebă: ― Nea Petrică, ce facem, spune, că eu nu mă despart de tălică! ― Facem pace, măi Ilie! mormăi Petre, văzîndu-l însîngerat. Da unde ești împușcat tu de ți s-a roșit cămașa? ― O fi în umărul ăsta, că parcă nici nu-l mai simt, zise băiețandrul privindu-l cu un zâmbet de mândrie. ― Mama lor de tîlhari! Petre avea o pușcă încărcată, luată de la pândarii arendașului Cosma. O ținea de țeavă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe care Grigore îl aduse să afle direct vestea bună. ― Să te duci o dată pe lună și să-ți încasezi leafa! strigă Baloleanu jovial. Și altminteri să faci versuri, dacă mai poți! Sau să te însori, dacă poftești! Tânărul Herdelea roși, ca și când i-ar fi ghicit în suflet. Totuși avu prezența de spirit să riposteze: ― Cred că urarea aceasta ar fi mai potrivită pentru domnul Iuga! Grigore răspunse numai după o pauză și aproape grav: ― Poate că n-ar fi rău
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
minte. Rong habar nu are despre ce vorbesc. — Rong, viața mea nu este cum pare a fi. Trebuie să știi asta. Nu vreau să fiu cauza regretelor tale. Pur și simplu, nu vreau să pun la cale o tragedie. Rong roșește: — Dar, Orhideea, nu am visat decât să am aceeași șansă ca și tine. Vreau să fiu invidiată de femeile din toată China. Îmi zâmbește larg. — Răspunde-mi la întrebare, te rog. Rong, poți suporta să-ți pierzi soțul pentru altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
care este confecționată din satin, piele, puf de lebădă, argint și safire, cu pene de vultur la săgeți. — Și sabia dumneavoastră? El îmi dă sabia. E grea. Când îmi trec vârful degetelor de-a lungul tăișului, simt că mă privește. Roșesc în obraji. Sunt rușinată de felul în care acord atenție unui bărbat, deși nu pot numi natura interesului meu. An-te-hai m-a informat că Yung Lu s-a remarcat pe scena politică a Chinei prin propriile sale merite. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu afacerile când a plecat cu Philip Weston și un manechin neidentificat. Care a fost destinația lor? Avem bănuielile noastre...“ Kelly lăsă ultimele cuvinte să se Împrăștie prin sală și se Întoarse spre mine, ca să-mi rânjească. Am simțit că roșesc. Ce anume insinuează? Pentru că până acum n-am auzit nici măcar o afirmație adevărată. Și cine dracu’ a scris asta? —Ellie Insider, bineînțeles. Există o fotografie cu tine când urci În taxi cu Philip și cu fata aia absolut superbă, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]