17,843 matches
-
mai arunce?... Mă ridic. Tot cu moaca aceea sobră de ins care n-are dubii, temeri sau probleme cu atingerea țintei: "Astăzi nu lipsește nimeni". Sala de clasă e cam goluță. E puțină stinghereală în inimile tuturor. Profesoara face ochii roată și întreabă zâmbind: "Chiar nimeni?" Sunt și mai sobru. Scot ultimul as. Dacă nu merge, am rupt-o-n fericire: "Astăzi nu lipsește nimeni nemotivat. Boli și învoiți"... Așa mai merge, zice duduia, care începe să-și vadă de-ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
noi la grădiniță, unul dintre halatiștii de la masă a luat un ciocan și l-a izbit de câteva ori de masă, așa cum izbea educatoarea noastră cu nuiaua, de s-a făcut o liniște de auzit musca. Și tot cu ochii roată l-am zărit pe nea Grătărel, tot lângă cei doi milițieni care-l protejau într-un fel de țarc în care stăteau numai ei trei, ca niște belferi, în timp ce în sală lumea era înghesuită ca la balamuc. Nu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
milițianul nostru de cartier, Burtă Multă, cum îl alintam noi, au mai sosit niște figuri cu genți mari și grele, pălării negre trase la indigo și moace foarte serioase. Devotatul șef s-a uitat nemulțumit către pahare, a făcut ochii roată și a hotărât că în apartament aveau să rămână doar părinții mei și Pitu... Nineta, pentru că nu deschisese gura toată seara, s-a simțit obligată să întrebe: "Dar domnul Onuț poate să rămână?"... Devotatul a fulgerat-o cu o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
șeful lor. Mă gândeam la visul visat: ca să-mi salvez un prieten din mâinile lor, am început să vânez un cartel de droguri. Și m-au plăcut. Așa că nu mi-a făcut nimic altceva decât să-mi pună bețe-n roate) Vine. Îl văd. Îi împușcă pe toți. Ce vrei în schimb? Un weekend cu tine. Se face. Și ne întoarcem la cabană. Pe drum nu prea vorbim. Eu tac, el mai spune câte ceva. Ajungem noaptea pe la 12. Alerg și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de adresă, să-i ceară numărul de telefon, să-i spună când se va întoarce, când o mai poate vedea, și atâtea și atâtea, dar până să-și termine întrebările din minte, trenul dispăruse odată cu glasul tot mai stins al roților, dar cu imaginea tot mai vie a fetei. Întorcându-se spre mașina prietenului său cu care venise, o vedea ca într-o oglindă cu părul castaniu revărsându-se pe umeri, cu ochii de culoare albastră ca a cerului de primăvară
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de piață. Bine că noi suntem dispuși să vindem altora bănci, societăți, în loc să stimulăm capitalul autohton. —Partea greacă și ungară s-au manifestat întotdeauna când a fost vorba de privatizări. Noi ce-am făcut? Ni s-au pus bețe în roate, erau de părere bărbații. Chiar și patronii, în comparație cu țările europene, ai noștri sunt cei mai săraci, era nemulțumit Gelu considerându-se printre ei. —Mă mir că au acceptat aderarea noastră. — Facem parte dintr-un proiect european, de aceea suntem primiți
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ca să nu observe Ilinca, i-a adresat cuvinte vesele de îmbărbătare, sporindu-i iubirea față de această fată. —Azi, bine la ei, rău la noi; mâine rău la ei, bine la noi. —Ha! ha! ha! m-ai făcut să râd Simona. Roate se nvârtește, nu trebuie să ne dăm bătuți, Ilinca. —Ai dreptate. În altă zi, întâlnind-o pe Ilinca la cumpărături, în piață, a observat cum fata își drămuia bănuții, cumpărând nu cu kilogramele, ci cu jumătățile și cu sferturile de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
pornesc pentru rezolvarea problemelor. Până la prânz, Cecilia fiind ajutată în deplasare de Matei care a condus-o cu autoturismul, și-a rezolvat totul. Urmau să plece la Sinaia. — Nu ne înzăpezim pe valea Prahovei, dacă va fi zăpadă? — Am pus roți adaptate pentru iarnă, că am prevăzut că la întoarcere timpul se va schimba. Nu trebuie să te temi când ești la mine. De fapt, Cecilia întotdeauna se simțise în siguranță în preajma lui Matei. Avea acea alură de persoană ocrotitoare, care
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
bolnăvicioasă prea din cale-afară. Mi se-ntâmplă numai ciudățenii, am apucături tot mai bizare. De pildă, de multe ori, atunci când merg pe stradă, nu reușesc să-mi explic de ce, însă tot timpul mă întorc ca să privesc în urmă, iar apoi roată de jur împrejur atent, de parcă m-ar urmări neîncetat cineva cu un ochi ascuns și vrăjmaș. Mă simt de parcă aș fi o pradă mereu pândită de către dracu’ știe cine! Ce m-a tot apuncat, mă-ntreb. Oare de unde au mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
De aceea intenția mea era să dezvolt o etică optimistă care să completeze preceptele morale, în mod curent exprimate sub formă negativă, cu imperative etice în formă pozitivă, fără să le înlocuiască absolut deloc. Totuși îmi părea exagerat a reinventa roata roata eticii. Mă interesa mai curând să reîmprospătez minții acele norme etice care făceau parte din moștenirea spirituală milenară a umanității așa cum le aprofundasem eu. Nu ar fi trebuit să reprezinte obligații sau obstacole care să limiteze inutil viața sau
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
aceea intenția mea era să dezvolt o etică optimistă care să completeze preceptele morale, în mod curent exprimate sub formă negativă, cu imperative etice în formă pozitivă, fără să le înlocuiască absolut deloc. Totuși îmi părea exagerat a reinventa roata roata eticii. Mă interesa mai curând să reîmprospătez minții acele norme etice care făceau parte din moștenirea spirituală milenară a umanității așa cum le aprofundasem eu. Nu ar fi trebuit să reprezinte obligații sau obstacole care să limiteze inutil viața sau să
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
rațională: nici căutarea plăcerilor senzuale, nici automortificarea, dar mai degrabă gândirea dreaptă și opinia corectă (înțelepciunea); cuvântul și acțiunea dreaptă, viața dreaptă (moralitatea, etica); voința dreaptă, atenția și concentrația. Simbolul dharmei, doctrina lui Buda a Căii celor opt brațe, este roata cu opt raze. Ceea ce este important pentru mine stă în faptul că, plecând de la înțelepciune, este posibil un comportament moral, o etică, lucru ce se așteaptă de la orice budist, nu doar de la călugări și călugărițe. Un astfel de comportament trebuie
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
o droaie de lucruri și mă făcuseră să casc bine ochii, totuși nu eram decât un puștan curios care descoperea lumea cu uimire, Încercând să nu piardă nici un amănunt. În ce privește careta, am auzit Întâi copitele celor două catârce și zgomotul roților care se apropiau din spatele nostru. La Început nu le-am dat nici o atenție; uruitul trăsurilor și caleștilor era ceva obișnuit pe acolo, Întrucât strada era cale obligatorie de trecere spre Piața Mare și Palatul Regal. Dar, ridicând un moment ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mai influenți secretari ai regelui. Pentru mine, fata bălaie din caretă era numai o viziune cerească, miraculoasă, tot atât de departe de biata-mi condiție mortală pe cât puteau fi soarele sau cea mai frumoasă stea de colțul acela al străzii Toledo, unde roțile vehiculului și copitele catârcelor stropeau cu noroi, arogante, pe oricine le ieșea În cale. Dar În dimineața aceea ceva le-a tulburat rutina. În loc să treacă pe dinaintea tavernei, ca de obicei, continuându-și drumul În sus pe stradă și oferindu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
sus pe stradă și oferindu-mi fugara viziune a blondei călătoare, vehiculul s-a oprit Înainte de a ajunge În dreptul meu, la vreo douăzeci de pași de Taverna Turcului. O bucată de doagă ruptă se lipise din cauza clisei de una din roți, Învârtindu-se cu ea odată până blocase axa; iar vizitiul se văzu nevoit să oprească și să se dea jos În noroi ca să elimine obstacolul. S-a Întâmplat Însă ca un grup de puștani, obișnuiții străzii, să se apropie ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Paj În casa căpitanului don Diego Alatriste. Impasibilă, tinerica mi-a susținut privirea. Vizitiul urcase la loc pe spinarea catârcei și Îi da ghes să pornească. Vehiculul se urni. Am făcut un pas Înapoi, ferindu-mă de stropii aruncați de roți, și chiar atunci ea și-a sprijinit o mână mică, perfectă, albă ca sideful, de cadrul ferăstruicii, iar eu m-am simțit de parcă mi-o Întinsese să i-o sărut. Atunci, gura ei, splendid desenată, cu suave buze pale, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
spate, și se lansează flăcările pe terenul de defrișat. Nimic mai simplu. Pettersson din Hugnaden a aprins focul dinăuntru spre afară. A mers printre copacii mărunți și tufăriș și a aruncat cu foc spre șanțul de siguranță. După ce a dat roată o dată, a continuat, acum zece metri mai înăuntru. Și șanțul funcționa așa cum trebuia. Când combustibilul din rezervorul pe care-l purta prins în curele pe spate s-a terminat, atunci toată acea mică suprafață era în flăcări și nici un pompier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
bucurie. El m-a trimis pe mine pentru toți cei ce au inimile zdrobite, pentru a propovădui libertate celor întemnițați și vedere celor orbi și naștere celor ce au pierit. înăuntrul lui se aflau un arc și un număr de roți dințate, iar în spate avea o cheie. Dacă răsuceai arcul cu cheia, Iisus Hristos ridica mâna dreaptă în aer și mișca degetul arătător, dând totodată din cap. în valiză se afla și darul bunicului. Erau câteva blocuri de desen legate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mi-a zis el. Trebuie doar să găsești ceea ce e utilizabil, ceea ce poate fi scris. începuse să ningă des și un pic viscolit. Drumul nu era curățat, dar cineva trecuse înaintea noastră, iar Manfred urma atent amprentele încă vizibile ale roților. Amândoi am crezut că puteam vedea ferestrele luminate din Ulriksdal. Chiar dacă ar fi să vorbim doar despre numele ei, continuă Manfred. Trebuie să recunoști că este neobișnuit. Da, am recunoscut eu. Până acum n-am auzit niciodată numele ăsta. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Cel puțin numele de familie. Am o carte care se numește Cine este acesta, continuă Manfred. Dacă te uiți în ea, poți afla o mulțime de lucruri. Poate să ajungă foarte bine pentru o corespondență. Chiar înainte de Gissträsk urmele de roți au dispărut. Era ciudat. Dar puteai distinge drumul cu ajutorul bornelor luminoase puse de Direcția Drumurilor. Mi-am notat vreo două chestii, a spus Manfred. Căci înveți să dai atenție lucrurilor. Genul acela de fotoliu pe rotile nu este unul des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Dar măruntaiele, mecanismul interior, mai funcționează încă. Micul Manfred ni l-a arătat. A învârtit cheia ușor și îndemânatic. Atunci motorul sau mecanismul de ceas sau ce era a început să danseze pe dușumeaua bucătăriei în întreaga lui goliciune, de jur împrejurul roții dințate. A fost foarte nostim și am râs o grămadă. Chiar și Manfred a râs. Prin urmare, aici va fi tipărită scrisoarea de la tata. Plicul va fi deschis, iar hârtia va fi netezită, transcrisă cuvânt cu cuvânt și introdusă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
un aer foarte spășit. M-a durut, m-ai rănit, ai făcut totul ca să mă împingi spre altcineva! De ce ne dă Dumnezeu inimi atât de mari, dacă în ele trebuie să încapă o singură iubire?! Karma, karma... Te prinde în roțile ei și nu ai cum să mai scapi! Încep și eu să cred în karma asta a ta... Nici acum nu-mi explic ce-am găsit la Beatrice. E ultima oară când vorbesc despre ea, adăugă el repede. Știam că
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ar fi fost văzută trecând pe Strada Mare, purtată de Tim în mașina cea albă, cu brațele numai flori, răsplătită - în sfârșit - dacă nu pentru credință, atunci pentru răbdare, ce-ar mai fi zis cu toții? Simțea mirosul de benzină. Rostogolitul roților. Cei care acum își suflau în ureche, își rodeau unghiile. Câteva zeci de tineri aclamau. Tim fuma o țigară parfumată. Mai rămăseseră opt zile până la sfârșitul lunii. Nu s-ar fi întors cel așteptat chiar în ultima. Dacă s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ar cuprinde trei bărbați... Când construcția a fost gata, în vârf, pe o mică platformă, a fixat ceasul. Singur l-a ridicat până acolo, de s-au minunat trecătorii cum de are atâta putere și curaj. Mare - aproape cât o roată de trăsură -, protejat de o cutie de sticlă, era, în sfârșit, înfățișat lumii! Era un ceas frumos, e drept, dar nu nemaipomenit. În orășel, în afara celui de la Primărie, vechi de-acum, mai apăruseră, în ultimii ani, două orologii. Aduse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
vineți - asemănători celor ce mai trecuseră pe cerul târgului în ultima vreme - curgeau acum șuvoaie! Torente! Sevă pentru știuleții de mai târziu și pentru fânețe; merele vor fi zemoase, numai bune pentru cidru; moara de la cascadă își va învârti iarăși roata! Apa fântânilor va fi mai proaspătă; aerul curat! După povestea asta, Ceasornicarul ar fi devenit, poate, pentru mai toți oamenii locului, un fel de Dumnezeu. Mulți l-au binecuvântat, i-au făcut și un cântec. Unul din preoți l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]