3,927 matches
-
Telic], iar supinul este [− Telic]. Cornilescu (2001: 476) observă că deși infinitivul și supinul au comportament asemănător în structurile de tip nominalizare + obiect, sunt diferite în structurile de tip nominalizare + subiect, ceea ce constituie o situație neașteptată pentru nominalizări. În limbile romanice, subiectul în genitiv este o marcă noneventivă, impunând o citire de tip rezultat, însă în română, infinitivul din structurile nominalizare + subiect este de tip rezultat, nu de tip eventiv; supinul din structurile nominalizare + subiect are toate proprietățile nominalelor eveniment, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în care apar cele două tipuri de nominalizări dovedește că nu există o diferență de comportament sintactic între acestea, ci numai o preferință de utilizare a supinului în anumite contexte, eventual marcate stilistic. 6. TESTE CARE FUNCȚIONEAZĂ ÎN ALTE LIMBI ROMANICE Pentru unele dintre limbile romanice (în special pentru italiană − vezi Capitolul 3, 7., pentru testele inventariate de Cinque) au fost propuse mai multe teste de delimitare a clasei inacuzativelor, dintre care voi prezenta numai două: cliticizarea partitivă, pentru italiană și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
tipuri de nominalizări dovedește că nu există o diferență de comportament sintactic între acestea, ci numai o preferință de utilizare a supinului în anumite contexte, eventual marcate stilistic. 6. TESTE CARE FUNCȚIONEAZĂ ÎN ALTE LIMBI ROMANICE Pentru unele dintre limbile romanice (în special pentru italiană − vezi Capitolul 3, 7., pentru testele inventariate de Cinque) au fost propuse mai multe teste de delimitare a clasei inacuzativelor, dintre care voi prezenta numai două: cliticizarea partitivă, pentru italiană și franceză, și posibilitatea apariției subiectului
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
se potrivește cu ipoteza subiectului intern VP. Mackenzie menționează autori care au dat alte explicații pentru cliticizare: Lonzi (1986)25 a demonstrat că, în anumite circumstanțe, subiectul postverbal al anumitor verbe inergative acceptă cliticizarea partitivă. Situația pare generală în limbile romanice. Lonzi (1986: 114) a observat că anumite inacuzative cu subiect animat sunt incompatibile cu cliticizarea partitivă. Longobardi (1991)26 a arătat că numai argumentele "posesive" ale numelui pot fi extrase dintr-un NP. Mackenzie formulează ipoteza că paralelismul dintre subiectul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a fi din limbile altaice, din unele limbi din Caucaz și din limbile fino-ugrice, subliniind că limbile care folosesc a avea ca auxiliar au și construcții cu a fi (Feuillet 2006: 170). 2.3. Date din latină și din limbile romanice Benveniste (1966a: 193) arată că, deși în majoritatea limbilor indo-europene s-a generalizat folosirea lui *es- atât pentru valoarea copulativă, cât și pentru cea existențială, în latina târzie, esse era folosit drept copulă, iar existere, extare, ca verb existențial. De
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
generalizat folosirea lui *es- atât pentru valoarea copulativă, cât și pentru cea existențială, în latina târzie, esse era folosit drept copulă, iar existere, extare, ca verb existențial. De Cuyper (2007) analizează situația copulativelor statice în trecerea de la latină la limbile romanice: lat. esse și stare au dat două verbe copulative statice în limbile romanice: sp. ser și estar, cat. (és)ser și estar, it. essere și stare, ptg. ser și estar, rom. a fi și a sta, cu excepția francezei, care nu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în latina târzie, esse era folosit drept copulă, iar existere, extare, ca verb existențial. De Cuyper (2007) analizează situația copulativelor statice în trecerea de la latină la limbile romanice: lat. esse și stare au dat două verbe copulative statice în limbile romanice: sp. ser și estar, cat. (és)ser și estar, it. essere și stare, ptg. ser și estar, rom. a fi și a sta, cu excepția francezei, care nu dispune decât de être. Autoarea identifică trei situații de folosire a verbului copulativ
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sensuri diferite: întrebarea Unde stau paharele? privește locul obișnuit în care sunt localizate paharele, în timp ce întrebarea Unde sunt paharele? privește situația în care paharele nu sunt în locul obișnuit. Concluzia studiului este că, din punctul de vedere al verbelor copulative, limbile romanice se împart în două grupuri: din primul grup fac parte portugheza și spaniola, în care ser este asociat cu predicația de individualizare și estar, cu predicația de stare, iar relația semantică dintre referentul subiectului și localizarea prin predicat (care cuprinde
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
unui eveniment. Deși considerarea lui a sta ca verb copulativ în română nu este foarte convingătoare, ideea care se poate reține din studiul prezentat mai sus este unica interpretare a verbului a fi și considerarea, prin comparație cu celelalte limbi romanice și ca urmare a paralelismului cu a sta în interiorul limbii române, a lui a fi drept verb copulativ în structurile locative. 2.4. Date din limba română Așa cum am arătat în partea introductivă a acestui capitol, problema verbului a fi
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
adaugă o determinare suplimentară. Nu există verbul corespunzător lui a avea. În tongană, o altă limbă ergativă investigată în studiul citat, predicatul nominal exprimă atât existența, cât și posesia (Tchekhoff 1979: 258). 3.3. Date din latină și din limbi romanice Benveniste (1966a) arată că 'a avea' lexical există în puține limbi indo-europene, iar acolo unde există este o achiziție târzie. Limbile care nu dispun de a avea lexical folosesc pentru acest tip de structură pe a fi (être à). În
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
limbi mediteraneene preindo-europene. Limbă vorbită în Pirinei, nord-vestul Spaniei, teritoriu cunoscut ca Țara Bască (circa 700 de mii de vorbitori) și sud-vestul Franței (67 de mii de vorbitori). Jumătate din populație este bilingvă (vorbitori de bască și de o limbă romanică). Foarte puțini vorbitori sunt monolingvi. Basca se folosește în domeniul tradițional, în variantele sale dialectale, și oficial, în varianta standardizată prin politica educațională. Limbă cu morfologie ergativă completă, cu dublă marcare: nominală (prin caz, postpoziție, particulă) și verbală (acord). Codarea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
316/295−312. Cumming, Susanna, Fay Wouk, 1987, "Is There 'Discourse Ergativity' in Austronesian Languages?", Lingua, 71, p. 271-296. Cuyper, Gretel de, 2007, "Essere y stare en contextos de localización el las lenguas romanicás", în Studii de lingvistică și filologie romanică. Hommages offertes à Sanda Reinheimer Rîpeanu, București, Editura Universității din București, p. 169-178. Daladier, Anne, 1998, "Une ergativité nominale en français?", Recherches linguistiques de Vincennes, 27, p. 45-70. Davison, Alice, 2004, "Structural Case, Lexical Case and the Verbal Projection", în
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Ergatividade na Amazônia, III, Villejuif. Manea, Dana, 2001, Structura semantico-sintactică a verbului românesc. Verbele psihologice, București, Arhiepiscopia Romano-Catolică de București. Manning, Christopher D., 1996, Ergativity. Argument Structure and Grammatical Relations, Stanford, CSLI Publications. Manoliu-Manea, Maria, 1977, Elemente de lingvistică comparată romanică. Tipologie și istorie, Universitatea din București. Manoliu-Manea, Maria, 1993, "Inalienabilitate și topicalitate în limba română", în Gramatică, pragmasemantică și discurs, București, Editura Litera, p. 72−89. Manzini, M. Rita, Leonardo M. Savoia, 2007, A Unification of Morphology and Syntax. Inverstigations
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
the Unaccusative Analysis of Reflexives", în: A. Alexiadou, E. Anagnostopoulou, M. Everaert (eds.), p. 159-180. Reinhart, Tanya, Tal Siloni, 2005, "The Lexicon-Syntax Parameter: Reflexivization and other Arity Operations", Linguistic Inquiry, 36, 3, p. 389−436. Reinheimer Rîpeanu, Sanda, 2001, Lingvistica romanică. Lexic − fonetică − morfologie, [București], All. Reis Silva, Maria Amelia, Andrés Pablo Salanova, 2000, "Verbo y ergatividad escindida in Mẽbeêngôkre", în: H. van der Voort, S. van de Kerke (eds.), Indigenous Languages of Lowland South America, Leiden, CNVS, p. 225-242. Roberts
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Unaccusatives", Lingua, 114, p. 447−471. 16 În limba română veche, numărul de forme verbale care conțineau auxiliarul a fi era considerabil mai mare − vezi Zamfir (2007). Pentru o discuție mai detaliată despre evoluția auxiliarelor în latina târzie, în limbile romanice și în limba română, vezi Dragomirescu (2009b), Dragomirescu și Nicolae (2009). 17 Forma mort nu este un participiu, ci un adjectiv care a eliminat utilizarea adjectivală a participiului murit, înregistrată în limba veche (vezi Anexa 2, verbul a muri). Etimonul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Modelul de bază este ușor recognoscibil, dar fiecare catedrală are propria sa formă, mărime, propriile sale decorațiuni și vitralii. Aici, comparația subliniază aceste diferențe de detaliu în interiorul categoriei catedralelor gotice. Să presupunem acum că vom compara stilul gotic cu cel romanic. De data aceasta, am putea adopta strategia comparației între cazuri contrastante, deoarece domul bazilicii San Pietro din Roma și turnurile de la Notre Dame din Paris sunt fundamental diferite între ele, din punct de vedere estetic. Putem merge și mai departe
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
tip de sofistică în care civilizația modernă a cuvintelor se complace. Încă în prima parte a secolului al XX-lea, la fixarea neologismului în limba română, Mircea Eliade voia să-i dirijeze sensul spre termenul greu, moștenit, propunând etimologia general romanică intus și lego, cu sensul a citi înăuntru, a face legături interioare între lucruri (observați diferența față de inter și lego, ce dau legături între oameni inteligenți, un fel de "intelectuali din toate țările uniți-vă". Savantul știa că din intus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pe care și-au creat-o. Este vorba de ceea ce se cheamă "ciocnirea civilizațiilor" (Huntington). Theodor Codreanu explică recurgând la conceptul de arheu, arheitate reformulat din același inepuizabil arsenal teoretic eminescian. Intelectualii basarabeni se află între arheitatea slavă și cea romanică, fiind obligați să opteze la un moment dat. Ion Druță, de pildă, unul dintre scriitorii români din spațiul basarabean, a optat în cele din urmă (deocamdată) pentru Moscova, unde s-a retras cu ființa sa creatoare cu tot, în timp ce Grigore
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
culturale ori politice s-ar croi pe seama marginii romanității orientale, ea nu se poate altera, nu poate deveni altceva decât este, de pildă sinteză sau hibrid, ci poate doar să fie sau să nu fie, iar existența și-o definește romanic, ca toate celelalte țări românești, pentru că se trage de la Râm, nu din altă parte. "Argeș", nr. 22, iulie 2003 Mircea DINUTZ "Basarabia sau drama sfâșierii" Mult timp m-am minunat de ce Theodor Codreanu, cărturar cu incontestabile merite în exegeza eminesciană
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu domiciliul actual în Germania, 85053 Ingolstadt, Weisbergerstr. 19, cu ultimul domiciliu din România, Făgăraș, str. 13 Decembrie, bl. 4A, ap. 19, județul Brașov. 318. Rampelt Ioan, născut la 6 februarie 1949 în localitatea Vulcan, județul Mureș, România, fiul lui Romanică Aurelia, cu domiciliul actual în Germania, 97753 Karlstadt Stetten, Pfanstr. 15, cu ultimul domiciliu din România, Sighișoara, str. Mihai Viteazu nr. 117/88, județul Mureș. 319. Sună Cristian, născut la 31 martie 1973 în Constanța, județul Constanța, România, fiul lui
HOTĂRÂRE nr. 96 din 31 martie 1997 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/117642_a_118971]
-
uiți cu pofte la femei goale, dar numai la desene, contururi, pete de femei goale, familiară schimbarea lor, vezi și Baudelaire, Hypocrite lecteur, mon semblable, mon frère! paronimic familial/familiar și, etimologic, familie > femeie tot ca răstălmăciri, așa cu elementul romanic, gata-gata să fie răstălmăcit în marginea Europei, mereu cu rău, rău și cîte un regiment de pontoane la Turnu Măgurele, pierderea României o primim, a Romei nu, iată Europa, cel mult! INTERVENȚIE ÎN TEXT Pentru limbile romanice prepoziția de constituie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
așa cu elementul romanic, gata-gata să fie răstălmăcit în marginea Europei, mereu cu rău, rău și cîte un regiment de pontoane la Turnu Măgurele, pierderea României o primim, a Romei nu, iată Europa, cel mult! INTERVENȚIE ÎN TEXT Pentru limbile romanice prepoziția de constituie o metafizică. SFÎRȘITUL INTERVENȚIEI ÎN TEXT Ora 18,45, înapoi, între Viișoara și Onești, zăpadă pe arături în aprilie, dintr-o parte brazdele albite, mai la munte, în depresiunea Târgu Ocna, zăpada topită, venea în mai multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de distincții spațiu și timp la vulgarizarea matematicii pe pat de vorbe indiferent, prin urmare atribuind emoția dă sensul și în banalul operației stă vorbirea! vulpea și cioara în cîmp asociate din fabulă, nu-mi răspunzi la telefon, Dănești stilul romanic în cărămida aparentă, rozariul, Cîrțani, Cîrța, Ineu nu mă pot obișnui cu noua formulă a lumii, priveliștea își desprinde cel mai greu privitorul, personalul Izvorul Oltului Brașov prea ușor pentru cîte lasă în urmă sfărîmate, curbe de nivel noua ridicare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
dar predominant bulgară. Cea de a doua pretendentă majoră era după părerea lor Grecia, Serbia ocupînd un destul de slab loc trei. La sfîrșitul secolului, guvernul român a început să manifeste un mare interes față de populația vlahă, care vorbea o limbă romanică și era răspîndită pe tot cuprinsul acestei zone. În ciuda faptului că era evident că România nu putea emite pretenții asupra teritoriului macedonean, era posibil ca această chestiune să fie folosită pentru obținerea unei compensații în altă parte. Problema albanezilor beneficia
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Pios, care dovedește o reală preocupare pentru autenticitate și grație căreia a fost păstrat textul jurămîntului de la Strasbourg. Paradoxal, această înviorare a culturii latine s-a petrecut exact în momentul în care începeau să se afirme limbile zise "vulgare": dialectele romanice, ele însele împărțite foarte cu-rînd în Galia în "langue d'oi'l" în nordul Loirei și "langue d'oc" în sud, mai apropiată de latină, italiană, catalană și, pe de altă parte, dialectele provenite din ramura germanică. În aceste diferite
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]