KorAP: Find »[drukola/base=rostogoli & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...71 72 73 ...138 >

3,443 matches

Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397

semicirculară de la marginea primului strat de grăsime. Grăsimea învelește trupul balenei întocmai cum coaja învelește miezul unei portocale; de aceea, ea poate fi detașată în spirale, exact așa cum se cojește uneori o portocală. Sub presiunea constantă a cabestanului, balena se rostogolește mereu în apă, astfel încît stratul de grăsime se detașează egal, de-a lungul liniei trasate de sapele secunzilor, linie denumită „eșarfă“. Aproape simultan cu „cojirea“, ba chiar ca urmare directă a acestei operațiuni, stratul de grăsime e tras din ce în ce mai

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
o scufunde cu coada-i îngrozitoare! Ă Uite ce e, Gabriele, îți repet că... Dar ambarcațiunea se depărta din nou, parcă tîrîtă de niște demoni. Vreme de cîteva secunde, nimeni nu mai spuse nimic; un șir de valuri înalte se rostogoliră pe lîngă vas, făcînd ca marea, printr-una din toanele ei ciudate, să nu se umfle, ci să se adîncească parcă. între timp, căpățîna cașalotului mort se bălăbănea cu putere, iar Gabriel se zgîia la ea cu o privire cam

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Ă Atenție la palanc! strigă un glas ca de tunet. Aproape în aceeași clipă, enormul cap se prăbuși în mare cu un zgomot asurzitor, întocmai ca masa de piatră a Niagarei în vîltoarea apelor; corabia, ușurată brusc de povară, se rostogoli pe cealaltă parte, dezvăluindu-și arama strălucitoarea a carenei; toți marinarii rămaseră fără suflare în timp ce Daggoo apărea - cînd peste capetele lor, cînd deasupra apei - printr-o ceață de spumă deasă, agățat de palancul ce se legăna ca un pendul, iar

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Dar ia uitați-vă, ați mai văzut vreodată o balenă făcînd asemenea ambardee? Pesemne că și-o fi pierdut echea! Ca un cargou indian supraîncărcat care navighează de-a lungul coastelor Indiei, cu puntea plină de cai speriați care se rostogolește pe valuri, gata-gata să fie înghițit de ele, balena aceea bătrînă își înălța trupul masiv și se răsucea din cînd în cînd pe-o rînă, dezvăluind astfel cauza mersului ei pieziș . în locul aripei înotătoare de la tribord, avea un ciot nefiresc

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
putea fi văzută limpede. Ochii balenei, mai bine zis găvanele lor, tot așa. La fel cum în nodurile stejarilor falnici doborîți la pămînt cresc cele mai ciudate flori de mucigai, în cele ocupate pînă mai adineaori de ochii monstrului se rostogoleau acum niște bulbi orbi, care-ți stîrneau spaima și mila. Dar nu era loc pentru milă aici. în ciuda bătrîneții ei, în ciuda faptului că nu avea decît o singură aripă și niște ochi orbi, balena trebuia să moară, pentru a lumina

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
faptului că nu avea decît o singură aripă și niște ochi orbi, balena trebuia să moară, pentru a lumina nunțile vesele și alte petreceri ale oamenilor, precum și bisericile în care li se predică solemn să nu facă rău nimănui, încă rostogolindu-se prin valuri de sînge, balena își scoase deodată la vedere o protuberanță ciudată, mare cît o baniță, într-o latură a pîntecului. Ă Frumos buboi! exclamă Flask. Ia să-l mai împung o dată! Ă Oprește-te! îi strigă Starbuck

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
mistuiră; balenele din cercurile mai centrale prinseră să înoate în rînduri mai strînse, pe orbite din ce în ce mai apropiate. Da, lunga acalmie luase sfîrșit. în curînd se auzi un vuiet surd, care înainta spre noi și, deodată, aidoma tumultuoaselor sloiuri ce se rostogolesc pe marele fluviu Hudson la venirea primăverii, întreaga oaste a cașaloților se năpusti spre centrul ei, parcă pentru a se strînge într-un singur munte. Starbuck și Queequeg își schimbară numaidecît locurile, Starbuck așezîndu-se la pupa. Ă La rame, la

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
apei - însă, vai! pentru a nu se mai urca niciodată ca să răsufle. Cît încă mai e cald, uleiul - ca un punci fierbinte - e turnat în niște butoaie pîntecoase; iar la miezul nopții, în vreme ce corabia are poate ruliu, aceste butoaie sînt rostogolite și puse cap la cap, pe puntea unsuroasă, pe care alunecă uneori în chip primejdios, aidoma unor stînci ce se năruie, pînă cînd sînt oprite de mîna omului; urmează cercuirea butoaielor, asupra cărora se abat nenumărate ciocane, căci acum fiecare

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
delicioasă. Gazdele pretindeau că-i de taur, deși unii ziceau că ar fi de dromader; personal, n-aș putea spune precis ce era. Ne-au servit și găluște - unele mititele, dar sățioase foarte rotunde și tari! Simțeai cum ți se rostogolesc prin stomac, după ce le înghițeai. Dacă te aplecai prea mult, riscai să le vezi ieșind din tine ca niște bile de biliard. Cît despre pîine - n-aveai încotro, trebuia s-o mănînci, fiindcă te ferea de scorbut - era singurul aliment

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
pîine și carne conservată și legăturile de doage, pînă cînd pe punți aproape că nu se mai putea circula; sub picioarele noastre, cala deșertată suna a gol, de parcă-am fi călcat peste niște catacombe pustii și se legăna și se rostogolea pe mare ca un fel de damigeană umplută cu aer. Corabia era încărcată în partea de sus, întocmai ca un student famelic, cu capul plin de Aristotel. Mare noroc am avut că n-am primit atunci vizita unui taifun. Tocmai

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
a lungul Insulelor Bashee, am ieșit în sfîrșit pe întinsele Mări ale Sudului, aș fi putut să salut Pacificul, mulțumindu-i - dacă nu pentru altceva - măcar pentru faptul că îndelungile rugăminți din tinerețe mi se împlineau acum: seninul ocean se rostogolea în fața mea către răsărit, pe mii și mii de leghe albastre. Oceanul acesta, al cărui freamăt potolit, dar înfricoșător, pare să vorbească despre un suflet ascuns în adîncurile sale, întocmai cum pămîntul din Efes se tălăzuia, zice-se, peste Sfîntul

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
ridice și să cadă valurile, într-o curgere veșnică: milioane de umbre învălmășite, de vise înecate, de reverii somnambulice, tot ceea ce numim suflet și viață, zace acolo, visînd, încă visînd, zbuciumîndu-se ca oamenii în paturile lor; veșnic mișcătoarele talazuri se rostogolesc astfel, tocmai din pricina neastîmpărului lor. Pentru orice mag cu firea călătoare și meditativă, acest senin Ocean Pacific devine - din clipa cînd l-a privit măcar o dată - marea lui adoptivă. Apele sale curg chiar în inima lumii, iar Oceanul Indian și Atlanticul

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
har! Iată-mă în largul oceanului, dincolo de larma suferinței și a fericirii omenești, pe aceste ape virgine și nepărtinitoare, în care nu există nici tradiții, nici stînci în care să fie înscrisă Legea și unde, din vremuri imemoriale, valurile se rostogolesc fără a rosti sau a auzi vreun cuvînt, aidoma stelelor ce strălucesc deasupra izvoarelor necunoscute ale Nigerului! Și aici, viața moare cu fața spre soare, încă plină de credință! Dar abia s-a stins, că moartea îi și răsucește cadavrul

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
să ridice mai sus ambarcațiunile și să le lege zdravăn. Dar toate strădaniile lor păreau zadarnice. Deși ridicată pînă-n vîrful gruelor, ambarcațiunea lui Ahab, cea mai expusă vîntului, nu putu scăpa. Un talaz uriaș, abătîndu-se peste copastia vasului ce se rostogolea, sfărîmă fundul ambarcațiunii, la pupa, lăsînd-o ca o sită prin care șiroia apa. Ă Urîtă treabă, domnule Starbuck, spuse Stubb privind dezastrul. De, marea își face mendrele. Stubb, unul, n-o poate opri. Vezi, domnule Starbuck, un talaz își ia

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
dar eu mă pot preface în cenușă. Primește omagiul acestor ochi sărmani și al acestor mîini ce le slujesc drept obloane. Fulgerele îmi trec prin craniu; ochii mă dor, întreg capul parcă mi-ar fi fost retezat și s-ar rostogoli pe un povîrniș. Vai, vai! Dar în ciuda ochilor mei orbi, tot voi vorbi cu tine. Deși ești lumină, vii din întuneric, pe cînd eu sînt întuneric care țîșnește din lumină, din tine adică! Lănciile de foc nu mai cad asupră

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-te jos și trezește-l și dă-i raportul. Eu am treabă pe punte. Știi ce ai de spus. Capitolul CXXIII ACUL A doua zi de dimineață, marea, încă nedomolită, împingea vasul cu valurile-i lungi și uriașe, ce se rostogoleau, gîlgîind, în urma lui - ai fi zis că Pequod e împins înainte de mîinile desfăcute ale unui colos. Briza sufla cu atîta putere, încît aerul și cerul păreau niște vele umflate, gigantice. întreaga lume gonea, mînată de vînt. Soarele nevăzut, ascuns de

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
întinseră repede, într-o linie lungă, în urma corabiei și mosorul începu numaidecît să se învîrtească. Bătrînul, care ținea în mînă mosorul, se clătina în chip ciudat, după cum îl trăgea în sus sau în jos lochul, zmucit de valurile ce se rostogoleau fără încetare. Ă Ține-l bine! Deodată saula prea încordată se rupse și rămase ca un șarpe lung pe apă: lochul nu mai era! Ă Am sfărîmat sextantul, fulgerul mi-a deviat acele busolei, iar acum marea zăludă îmi rupe

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
aripa neagră se și întinsese sub ochii bătrînului Ahab - lungul plisc roșu aproape că-i atingea capul; cîrîind, șoimul negru își luă zborul cu prada în gheare. Capitolul CXXX PEQUOD îNTÎLNEȘTE BUCURIA înfriguratul „Pequod“ gonea înainte; valurile și zilele se rostogoleau mai departe; sicriul prefăcut în colac de salvare se legăna ușor; deodată, fu zărită o altă corabie, numită în chipul cel mai nepotrivit Bucuria. în timp ce se apropia, ochii tuturor se ațintiră asupra traverselor ei late; la unele baleniere, aceste traverse

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
din nou apariția. Ă O oră, spuse Ahab, stînd în picioare la pupa ambarcațiunii sale și privind dincolo de locul unde se scufundase balena, spre spațiile albastre, pustii și ademenitoare, de sub vînt. Dar peste o clipă, ochii părură să i se rostogolească în cap, cercetînd de jur-împrejur orizontul acvatic. Briza începuse să se întețească, iar marea să se umfle. Ă Păsările, păsările! exclamă Tashtego. Păsările albe, aliniate în șir indian, aidoma bîtlanilor cînd își iau zborul, veneau acum spre ambarcațiunea lui Ahab

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
balotul acela de metal. în clipa aeeea, Balena Albă se repezi printre celelalte saule încurcate, trăgînd astfel spre coada ei ambarcațiunile, mai expuse, ale lui Flask și Stubb; după ce le izbi una de alta ca pe două cochilii ce se rostogolesc pe o plajă bătută de valuri, monstrul se scufundă, într-o bulboană clocotitoare, pe marginile căreia scîndurile de cedru dansau aidoma unor bucățele de nucă pisată într-un bol de punci, răscolit cu repeziciune. în vreme ce echipajele celor două ambarcațiuni se

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
și fără trăsături. Omule, Ahab rămîne veșnic Ahab! Povestea asta se întîmplă, pentru că așa s-a hotărît din veac. Ea a fost repetată de mine și de dumneata cu miliarde de ani înainte ca acest ocean să înceapă a-și rostogoli talazurile. Nu fii prost! Eu sînt vătaful Ursitoarelor și primesc porunci numai de la ele, de la, nimeni altcineva. Ai grijă, subalternule, să te supui poruncilor mele. Adunați-vă în jurul meu, cu toții! Aveți în fața voastră un bătrîn schilodit, care se reazemă de-

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
balene fierul cumplit, însoțit de un blestem și mai cumplit. Cînd fierul se înfipse pînă la mîner în trupul ei, de parc-ar fi fost supt de o mocirlă, Moby Dick se răsuci într-o rînă și începu să-și rostogolească spasmodic coapsa, frecînd-o de prova ambarcațiunii; deși n-o sparse, aceasta se aplecă atît de mult și atît de brusc, încît, dacă nu s-ar fi agățat zdravăn de copastia înaltă, Ahab ar fi fost azvîrlit și de data asta

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
unei vieți singuratice! Acum simt că măreția mea sublimă e în durerea cea mai adîncă. Hei, valuri semețe ale vieții mele, veniți din cele mai depărtate zări și abăteți-vă asupra acestui unic talaz al morții mele, umflîndu-l! Spre tine mă rostogolesc, balenă atotnimicitoare, dar care nu mă poți înfrînge! Mă bat cu tine pînă la ultima suflare! Din inima iadului te lovesc! Te scuip cu ultima suflare, în semn de ură! Scufundă toate sicriele și toate dricurile în aceeași baltă - nici unul

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
viu. Cîteva păsări mai mici zburară, cîrîind, deasupra hăului care încă nu se închisese; un val de spumă tulbure se mai prelinse pereții hăului căscat, apoi totul se nărui și uriașul giulgiu al mării se întinse și începu să se rostogolească, așa cum se va fi rostogolit și cu cinci mii de ani în urmă. EPILOG Și numai eu am scăpat, ca să-ți dau de veste. IOV Drama s-a sfîrșit. Cum de se mai arată cineva pe scenă? Pentru că un supraviețuitor

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
zburară, cîrîind, deasupra hăului care încă nu se închisese; un val de spumă tulbure se mai prelinse pereții hăului căscat, apoi totul se nărui și uriașul giulgiu al mării se întinse și începu să se rostogolească, așa cum se va fi rostogolit și cu cinci mii de ani în urmă. EPILOG Și numai eu am scăpat, ca să-ți dau de veste. IOV Drama s-a sfîrșit. Cum de se mai arată cineva pe scenă? Pentru că un supraviețuitor al naufragiului tot a mai

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]