4,632 matches
-
a stat acolo până seara, pân’ ce s-a-ntunecat, și a auzit cum Înjurau ăia că de ce l-au scăpat pe Mâț și că n-au prins nici pe unul. Și Mâț o ajuns primul... Tot era cu sânge, ruptă era cămașa, era pusă În gât, și, În vreo două săptămâni, că pădurarul, bătrânul, cunoștea frunzele și plantele, s-a vindecat... Încă trăiește și acum, da’-i bolnav și el. Confruntarea asta când a avut loc? Asta În ’51, pe la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
știu. Ei veniseră de la Suceava cu acțiunea de reeducare, pe care, zicea Țurcanu, a subminat-o Bogdanovici. El nu era de acord cu principiul bătăii, era cu cărți, cu ideologie, cu vorbe... Era foarte rău bătut, avea dinții din gură rupți, era vai de capul lui. Cei din gașca lui Țurcanu Îi spuneau: „Ai făcut la Suceava așa, ai vrut să ne tragi pe sfoară, să ne induci În eroare, ai crezut că-ți merge!”. Se bucura de un tratament special
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
toamnă, până ne-a comunicat sentința, după care ne-a trimes În colonia de muncă la Salcia. Jilava era doar o Închisoare de tranzit. Acolo te selecționa pentru muncă. Singura Întrebare la care trebuia să răspunzi era următoarea: „Ai oase rupte?”. „Nu!” „Ești bun de muncă!” Și de-ăia șontorogi au scos... Bă, dacă nu avea osu’ rupt și era vindecat, era bun la muncă... I-a scos, a rămas Închisoarea goală... veneau alte și alte valuri de deținuți. Îi arestau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
au luat hainele bune și mi-au lăsat niște rupturi, o manta din aia, nici n-avea o aripă pe aici... Dar, ce să spun, că vedeai soarele prin ea, iar În loc de nasturi aveam niște surcele din ălea de salcie rupte așa și legate cu sfoară, și le băgam cu niște rosturi pe aici... Iar cizmele erau căscate, niște rupturi... Când mi-au dat drumul acasă aveam În cap un ciorap, că era curent pe Dunăre când am plecat... Dar cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mai condamnați decât noi”. Am văzut că ăia au amuțit... nu mai zicea nimeni nimic, că era caraliu’ În spate. Și-a zis ăsta: „Cine ești tu, mă?”. M-a Înjurat. „Deseara În poartă!” „Poartă” Însemna să stai la oase rupte. Se Înserase mult și nu mai reușea să mă găsească... Mă căuta: „Băi, tu ești?”. „Nu sunt, nu sunt.” Și pe mine m-a Întrebat, și cred că a mai Întrebat Încă o sută..., și n-au avut pe cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Radu lungea orice fracțiune din fracțiunea aia de secundă, ca într-un film unde unei sticle golite de bere îi trebuie zece ani să nu-și nimerească destinația, pumnii înaintează cu greu prin aerul cleios, pînă în tampoanele din nasuri rupte, fălci dislocate, dinți sparți, ochi învinețindu-se, carne tremurînd sau chiar din praful ce ținea acum locul unei persoane, corpurile se balansau, ca făcute din plastilină. Iar briceagul, păstrat printre ațele din buzunarul de la pantaloni pentru astfel de evenimente sau
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
i se potrivea numele. Georgică era mic și voia să devină mai mare decît universul. Supereroul din buzunar era rău. Cel mai rău dintre toți soldățeii lui. Dacă îl lăsa împreună cu ceilalți, sigur se lăsa cu dezastru, capete și membre rupte, ce se putea îndoia, îndoiat, bucăți de culoare smulse și altele, cîte și mai cîte. Mai pierdea cîte ceva și Georgică, dar repede făcea rost de la altcineva. Spre exemplu, capul îl luase de la un dinozaur, unul din brațe de la un
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
argument Marcu. Cîteodată merita să fie el însuși obiectul furiei lui. Va trebui cît de curînd să-și provoace la luptă gura care nu știe să spună decît da. Ca o ultimă împotrivire, a vrut să-și ia niște pantaloni rupți, cu care de obicei făcea treabă. Mama l-a certat și l-a pus să se îmbrace cu o pereche nouă. I-a dat și-o haină de ploaie, deși Cornel ar fi vrut să răcească pe bune. Îl enerva
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
cu gheare, gâturi și aripi de pui și am încercat să ies din rând. Erau atât de mulți oameni și erau atât de furioși pe mine că obținusem valoroasele tacâmuri, încât mi-au sfâșiat rochia. Am ajuns acasă cu hainele rupte, dar fericită că voi avea ce pune pe masă în zilele de Paște. După acest incident am hotărât să apelăm la speculanți, așa cum făcea multă lume. De la aceștia îți puteai procura orice aliment contra unei sume mai mari. Trebuia să
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
în comună. Deși nu era voie să faci naveta, un fel de înțelegere tacită ajungea până la instructor, care răspundea de comună și care închidea ochii adeseori și chiar ne ajuta să ne deplasăm, deși nu ar fi recunoscut-o în ruptul capului față de noi. Ningea 55 abundent și apoi îngheța, astfel încât nu prea mai puteam ajunge acasă. La contabila primăriei, în camera foarte mică, cu două paturi, dar primitoare și curată, era cald și întotdeauna avea mâncare gătită, un pahar cu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
orătănii” a spus cealaltă femeie, în timp ce așeza pe masă toate cele necesare. Am apucat o găină de un picior și am încercat să rup o bucățică de carne pentru a-mi potoli foamea. Am renunțat repede. Bucățica nu se lăsa ruptă. Cred că nici până dimineață nu erau fierte, așa de bătrâne erau acele găini. „-De-de ce-ce nu mâââ-n-câ-câ cați, m-a întrebat uimit milițeanul în timp ce trăgea cu dinții puternici dintr-un piept de găină. Lu-lu-ați că-că nu vă-vă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
fulgerele dușmane”, să fim tratați în acest mod. „A ni se râpi ceva din drepturile noastre - spune el - ar fi cum ni s-ar tăia o parte din cap, care ar lăsa o rană ce ar sângeră veșnic de porțiunea ruptă”. Este cu atât mai grav deoarece „sângele nostru curge la Nistru și la Tisa pentru stăvilirea bolșevismului rusesc și ungar și deci pentru straja Europei”. În ce-i privește pe sârbi, N. Hasnaș presupune că nu vor avea pretenții teritoriale
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
studenți au fost exmatriculați, multi dintre ei ajungând în lagărele de muncă. „Cei care reușesc să iasă de acolo, (din lagărele de concentrare - n.n. G.N.Ă - susține autorul - ies cu plămânii bolnavi, cu rinichii distruși, cu coaste, mâini sau picioare rupte, orbi sau surzi, într-un cuvânt ies schilodiți”. Uniunea Tineretului Comunist din Iugoslavia a fost dizolvată și înlocuită cu Tineretul Popular, care propagă „ideologia fascista a ațâțătorilor imperialiști la război, otrăvesc conștiința tineretului cu naționalismul burghez, cu filme americane militariste
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
Berbant). Cauza căderii celei adânci a d-lui Bolintineanu în aceste creature pare a fi împregiurarea cumcă a aruncat ochii pe geniala acuilă a Nordului: pe Shakespeare. Într-adevăr, când iei în mână operele sale, cari se par așa de rupte, așa de fără legătură între sine, ți se pare că nu e nimica mai ușor decât a scrie ca el, ba poate a-l și întrece chiar prin regularitate. Însă poate că n-a esistat autor tragic care să fie
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a face numai cu o parte a milițiilor muntenegrene. Din contra, aceste trupe se împreunară foarte iute și când Selim Pașa, sosit * în locul de luptă înainte[a] lui Mutkar, au atacat flancul muntenegrin, s-au văzut încunjurat și șirurile sale rupte. Montenegrinii începură soiul lor de duel cu cuțitul, Selim și încă * doi pași împreună c-o mulțime de oficeri și ostași turci fură măcelăriți și când Muktar au ajuns cu trupele sale, având însă și pierderi grele, au scăpat numai
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
un mare ochi de apă, spre a aduce aminte de mărețul act al facerii lumii. Acolo locuiește o parte a poporului ales de Dumnezeu, carele prin diferite apucături ingenioase, prin clădirea sistematică de movilițe de gunoaie, prin așezarea de scânduri rupte caută a forma trecători prin împărăția lui Neptun și a nu sta cu totul izolați de restul umanității. Dar să lăsăm aceste formațiuni geografice pe seama unui Herodot al viitorului și să ne întoarcem la puncte mai cunoscute. șoseua Socolei e
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Vibram toată de emoție. — Vai! Ce s-a întâmplat cu sabotul? M-a poftit înăuntru. Am intrat în hol și m-am așezat pe podium. Doamna Uehara mi-a dat o curea de piele și am înlocuit-o pe cea ruptă. În timp ce mă luptam cu sabotul, a aprins o lumânare și a adus-o în hol. — Vă rog să mă scuzați, dar ni s-au ars ambele becuri. E revoltător ce mult s-au scumpit becurile în ultima vreme și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
cu idei noi despre cum trebuie să se comporte. Un semn al acestei schimbări, de mare importanță pentru mine, a fost acela că s-a întors în toamnă mult mai viguros și mai auriu, dar cu un dinte din față rupt, un colț ascuțit și un pic decolorat printre restul de dinți albi și întregi, și cu fața schimbată de acest lucru, în ciuda veseliei ei obișnuite. Nu a vrut să ne povestească cum s-a întâmplat. Oare I-l spărsese cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
s-a dus personal la farmacie să îi telefoneze lui Lubin, meșterul de coșciuge. Acest lucru are în sine însemnătate, căci nu mai pusese piciorul afară după ce ninsese de când își scrântise glezna. Mulți bătrâni sufereau tot restul zilelor cu oase rupte care nu se mai reparau, remarcase ea. în plus, chiar dacă n-avea de mers mai mult de o stradă, tot nu putea ieși îmbrăcată în haine de casă. Nu se cuvenea. A trebuit deci să se scoale și să își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
înainte. Domnișoară Fenchel, i-am spus încercând să o conving să rămână așezată în timp ce mă ridicam. Ești o femeie frumoasă, însă ce vrei de la sufletul meu? N-am ce face, eu pe Esther o iubesc. Și cum nu voia în ruptul capului să stea locului, a trebuit să mă ridic din leagăn și să părăsesc livada. Domnule March... Augie, m-a strigat ea. Dar nu voiam să vorbesc cu ea. Am intrat în hotel pe intrarea de serviciu. După ce am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
replicam: Pot să încerc, dar, știți, nu sunt Regele Canute. Și lăsam să atârne de fir ghioaga receptorului. — Ce vrei? erau primele ei cuvinte în timp ce își lăsa țigara aprinsă pe cușca telefonului. — N-am timp să vorbesc cu tine. Sunt ruptă. Dacă vrei să vezi cum mă simt, n-ai decât să vii încoace și să mă întrebi în persoană. Și apoi, cu mina aceea bucuroasă și nechibzuită în care parcă invita mânia: — Bine, dacă nu-ți pasă, nici mie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
o burtă mare și păr lung; fața lui avea o oarecare subtilitate, cu pleoapele ei maronii; avea dinți mărunți și pătați de tutun; degtele păreau toate curbate îndărăt la ultima falangă. Unii din acești oameni se vedea că munciseră pe rupte, că se dăduseră peste cap să escaladeze cu înverșunare imensul lanț muntos al potrivniciei celorlalți pentru a demonstra cine sunt ei. Care va să zică aveți de gând să prindeți monștri cu pasărea aia? a spus Moulton. Da, așa vrem, a spus Thea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mie de ani. Am intrat înăuntru, cu unicul gând de a fura un cuțit de pe tejghea. Dar nu erau nici un fel de cuțite acolo, ci doar lingurițe, cu gâturi acoperite de zahăr. O bucată de plasă albă de țânțari spânzura ruptă, ca un fel de dantelărie minusculă, delicată, creată fără nici un scop anume. Ieșind din cafenea, am văzut mașina ei parcată în fața unui soi de magazin de obiecte de fier din New Orleans, din care lipseau piese. Fără să mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
nici un ban. Îți dai seama că trebuie să îmi cresc nepotul. E destul de greu. Și dacă îi dă prin cap lui Arthur să îmi mai pună încă o pleașcă de-asta în poală, acum în pragul bătrâneții? Nu voia în ruptul capului. Așa că m-am dus cam îndoit la Arthur să-l rog să îi dea lui Robey un telefon și să pună o vorbă pentru mine. Augie, ăsta e un tip ciudat, o să te amuze. La naiba, nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Și împărțită pe etape. Mai întîi, am văzut vânzătorii de bilete de loterie care îi invitau insistent pe trecători să nu piardă ocazia de a câștiga lozul cel mare. Pe mină, la Coatzacoalcos, am văzut vântul spulberând pe străzi biletele rupte, inutile. La început, ne-a impresionat grandoarea ruinelor. Apoi, am aflat povești crude, care anihilau romantismul. Cum să păstrezi o măsură în aceste impresii contradictorii? La Merida, am descoperit că se poate rătăci foarte bine și pe o linie dreaptă
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]