1,892 matches
-
pachebotului, cu picioarele goale pe litere și cu apa până la bărbie, și m-am odihnit acolo; pe urmă am Înotat până la schif; m-am urcat În el, așteptând să-mi treacă durerea de cap, și mă uitam prin lupă, da’ sângeram așa de rău că a trebuit s-o spăl. Apoi m-am Întins pe spate În schif și mi-am pus mâna la nas ca să opresc sângerarea; zăceam acolo, cu capul pe spate, privind În sus, și deasupra și În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să te întorci și pe cealaltă parte... Anevoie își croiau drum pe cărarea nu mai lată de două laturi de palmă. Opririle au devenit din ce în ce mai 73 dese. O bucată din lama cuțitului lui Toaibă a rămas înfiptă cine știe unde. Mâinile îi sângerau, iar crengile de sub foaia de cort se tociseră. Le-au înlocuit cu altele și, după puțină odihnă, au pornit mai departe. Soarele se trăgea spre chindie când Trestie a anunțat că mai au puțin până la punctul de observație de unde au
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nu-i venea să creadă că stătea acolo viu, cu picioarele depărtate, cu scutul în mâna stângă și pumnalul în dreapta, cu capul apărat de coiful căruia soarele la asfințit îi împrumuta străluciri roșietice. Skorpius se ridică. Coapsa și spatele îi sângerau. Se clătină. Luă încet tridentul și se aruncă înainte furios, dar fără apărare. — Ucide-l imediat! Grăsanul de lângă Valerius era agitat. — Acum e ușor să-l ucizi. Ucide-l, Salix! Cu inima bătându-i nebunește, Valerius îl văzu pe Salix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
învățase să o țină în mână. Când asta va fi o lamă adevărată, care rănește... cum crezi că voi avea curajul să o înfig în corpul unui om, că-l voi face să sufere, că voi sta să văd cum sângerează din vina mea? Eu sunt medic. Valerius clătină din cap. Înfipse sabia de lemn în pământ și o apăsă, ca și cum ar fi vrut să deschidă o rană. — Și toate astea... pentru ce? — De ce mă întrebi pe mine? — Da, sigur, oftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
continue lupta de la egal la egal. Publicul era în delir. Umilit de clemența lui Valerius, Flamma luă tridentul, vădit furios. Începu să atace cu mai multă atenție, țintind când spre scutul adversarului, când spre capul acestuia. Umărul continua să-i sângereze, dar Flamma nu părea să-și dea seama. Continuă să fenteze. Valerius nu reacționă. Echipamentul greu, scutul roșu, masca lugubră care îi acoperea fața îi dădeau un aer misterios și neliniștitor. Stătea în mijlocul arenei, gata de atac. Cu răsuflarea tăiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
gura larg deschisă din pricina durerii, Valerius ieși de sub el și se ridică repede, dar nu avu timp să-l atace cu sica, fiindcă Skorpius se ridicase la rându-i și îl amenința cu tridentul. Deși piciorul drept continua să-i sângereze, Valerius începu să alerge destul de repede, șchiopătând însă ușor. Sărea când spre dreapta, când spre stânga, schimbând rapid direcția, întorcându-se brusc pentru a-și ataca adversarul și luând-o din nou la fugă. Skorpius ezita, neștiind dacă să alerge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mari, scoase din timp seculari; cu ramele mari din abanos; viori cu arcușul rupt, pianine pe care stau dansatoare de argint, ce încă ne mai mint. Oglinzile stăpânesc universul de jos. Cu taină, cresc primejdia în risipa lumii himerice, îmi sângera clipa. În atâta felurime de forme ne-am născut noi în cercuri rotunde și moi? Statuile În ritm de vals, citesc imaginile întocmite fals pe sticla înghețată și rece. Statuile mor sufocate de obiectele din jur: ca lumânările stinse ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
pietre, sînge-n baie. Nici un opozant n-a mai fost tratat cu atîta sălbăticie. Care era totuși binevenită, pentru că se trece-n revistă „talentul organizatoric de excepție al tinerei femei”, asupra căreia deodată „s-au intensificat presiunile” din toate părțile În vreme ce sîngera supravegheată, cînd a-nceput calvarul și „n-a mai putut rezista șantajului abject al academicienei acceptînd (Înfrîntă) căsătoria cu Nicu”. Și Încă un lucru, pediatric: „O Întrista faptul că nu putea Împiedica folosirea copiilor ca instrumente de cult”. E tristă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
interviu dat cotidianului Curierul național? „Unii pot cotiza pentru o asistență sanitară primară, ușoară, iar alții, În plus, pentru stomatologie, pentru ochi sau pentru operații masive.” După punguța cu doi bani. Astfel, dacă te asiguri doar Împotriva amigdalitei și-ți sîngerează hemoroizii, ți se va da cu albastru de metilen pe ei. În Socialistul, la „Carnet de scriitor”, Horvath Dezideriu irumpe cu un text copleșitor, din care extrag un eșantion. „Muncitorii sînt un detașament al performerilor fundamentali ai actului de creație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
diagnostice exotice, leishmanioză, de pildă, o boală tropicală, și Între timp ei Îi era tot mai rău, slăbea Întruna, 6 kilograme Într-o săptămînă, saliva continuu, tușea continuu, avea febră continuu, nu putea dormi, scuipa și făcea pipi cu sînge, sîngera pe nas, pe gură, prin urechi, i se descuamează toate mucoasele, mi-a explicat șeful de secție, ce interesant, cu toate antibioticele injectate În splendidele ei fese, În spital aproape nimeni nu știa că ne iubeam așa că se mirau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sublocotenent. - Să nu-i spuneți asta, îl întrerupse Darie, să nu-i spuneți de galoane. Să-i spuneți ce v-am rugat eu, adăugă. Se simți deodată sleit de puteri și-și privi brațul rănit. I se părea mereu că sângerează, și uneori i se părea că hemoragia începuse demult, că era, sub tunică, leoarcă de sânge, și tot aștepta să vadă șiroaie de sânge scurgîndu-se, calde, pe pământ. - Dacă n-o să țineți tot minte, reluă târziu, aproape în șoaptă, să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
uite cu atenție cum stau lucrurile. Stăteau rău. Negrul zăcea cu piciorul În sus, printre sacii cu băutură. Opt găuri de glonț despicaseră carlinga. Geamul era spart. Nu avea cum să știe cîtĂ marfă se spărsese, și pe unde nu sîngerase negrul, sîngerase el. Da’ cel mai rău, așa cum i se părea atunci, era mirosul de băutură. Se-mbibase În absolut tot. Vasul stătea acum pe loc, lîngă mangrove, dar el tot simțea mișcarea mării pe care plutise toată noaptea, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
atenție cum stau lucrurile. Stăteau rău. Negrul zăcea cu piciorul În sus, printre sacii cu băutură. Opt găuri de glonț despicaseră carlinga. Geamul era spart. Nu avea cum să știe cîtĂ marfă se spărsese, și pe unde nu sîngerase negrul, sîngerase el. Da’ cel mai rău, așa cum i se părea atunci, era mirosul de băutură. Se-mbibase În absolut tot. Vasul stătea acum pe loc, lîngă mangrove, dar el tot simțea mișcarea mării pe care plutise toată noaptea, În golf. MĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fie de cel puțin un metru lungime, pe care s-o despice. N-a fost nevoie să aștept prea mult. Între timp, am scos pansamentele individuale pe care le aveam la noi. Cu două din ele am pansat rana, care sângera puternic, iar cu celelalte am fixat piciorul rupt cu ajutorul celor două despicături de lemn. Între timp, ceilalți cercetași au Închipuit un fel de targă din crengi, pe care s-o putem trage pe zăpadă. Băieții s-au mișcat precum furnicile
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
avut două picioare stîngi pentru dans și două mîini stîngi pentru pian. Iordan a iubit-o, cînd mă gîndesc cu cîtă înduioșare de sine povestea că Liselle i-a salvat viața. Rănit la Odessa, avionul sanitar, frumoasa soră de caritate. Sîngera la călcîiele ei. Tata zîmbea. Scena cu Iordan sîngerînd din coastă, lîngă călcîiele roz îl făcea să zîmbească indulgent-ironic. Altfel fusese. Liselle semăna cu o muzică: Poemul de Chausson. Și cum se amuza cînd îl rugam pe tătișor să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de cofetar polonez din Roman, evitase fronturile, dar îi condamna pe cei care o însîngeraseră pe Măreața Uniune. Și-atunci am dat mîna tovarășei vecine,/ Uniunii sîngerate ca mine", versifica o cenaclistă. Cînd robotul e de gen feminin, mai și sîngerează. I s-a făcut onoarea, spunea Petre Țuțea, să sufere pentru neam. Să fie ales să sufere. "Neamul" asista la scena următoare: cum un strat de ipsos acoperea figura lui Alexandru cel Bun, a lui Neagoe Basarab, a lui Vasile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și buna înțelegere. Nu-i venea ușor, mai ales în urma alunecărilor din ultima vreme. Aștepta cu interes și inventaria toate gândurile puse în cuvinte de către draga lui soție. Le culegea din dorința de a-și vindeca rănile sufletești care mai sângerau încă. De la divorț, își irosise atâția ani consumându-și în mod gratuit un timp ce nu mai putea fi recuperat. Pentru a-i întări convingerile consoartei sale că el vrea ca această căsătorie să fie trainică, ținu să o asigure
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
specific adolescentină, ba chiar cu inimioare În loc de puncte pe „i“ și cu desene cu chipuri zâmbitoare. Am avut de gând să o citesc În treacăt, dar ea nu s‑a lăsat citită În treacăt: era prea tristă și prea onestă - sângera, cerea Îndurare și suferea cât era pagina de lungă. Cele patru secunde obișnuite au venit și au trecut și eu citeam mai departe. Dragă Miranda, Numele meu e Anita și am șaptesprezece ani și sunt În ultimul an la liceul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
uit să mai mișc mâinile. Ce se Întâmplă de nu mai pot Înainta? Corpul meu este În contact cu materia solidă, sunt la marginea apei, aceasta nu-mi mai vine decât până la genunchi; m-am zgâriat profund Într-o piatră, sângerez abundent, mă uit la sânge ca la un lucru străin, mă mir că este atât de roșu. „Ce faci, te-ai tăiat?“, mă Întreabă Marius. Îl observ abia acum, e Întins pe nisip, Îmi trebuie o lungă pauză ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
rup din pământ și cad tot În pântecul lui. Orice rupere cât de banală trebuie să treacă prin golul matern Ca să poată-exista-aștri-atârnați În ceruri Întoarse. Vezi, tu, omule rău, acum, când mă Îndrept către bucuria tristă a mamei. Nu-mi sângera sufletul cu ceea ce e artificial și nenăscut Nu mă Îndârji Împotriva aproapelui uitător de origine, Să acoperi bine putregaiul crescut voluptos prin distanța parcursă, Pe drumul necălcat de picioarele ce m-au purtat spre lumină; În drumul meu necondus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
întîlnesc pe dumneavoastră, coane Grigoriță, vă rog să mă ascultați și să.... Îi spuse cum jandarmii schingiuiesc zeci de țărani, cum au venit femei și bătrâni la dânsul și la preotul Nicodim, rugîndu-i să-i salveze, cum el, oricât îi sângera inima, nu s-a mișcat, crezând că plutonierul va osteni, dar se pare că ancheta e de-abia la început și după-prânz urmează să fie stâlciți în bătăi alți nenorociți... ― Pentru câțiva saci de porumb, coane Grigoriță! sfârși învățătorul tremurând
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
boierii, la muncă nu vor ieși până ce nu li se va împărți moșia Babaroaga, care nu-i face trebuință cucoanei și umblă s-o vânză la alți boieri, că ei nu vor mai sta fără pământ, că ei asudă și sângerează muncindu-l și deci al lor trebuie să fie, că așa vrea și regele, și chiar mulți boieri, numai cei de la cârmă se împotrivesc și-i țin cu sufletul la gură. Lui i le-au povestit toate astea slujitorii mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
încrederea și răbdarea până la o soluție mai trainică. Pleca acuma dezamăgit de sine însuși, nu de Miron Iuga. Își blestema neputința de a-i fi lămurit ceea ce în sufletul său era atât de limpede. Transformate în fraze, lucrurile care-i sângerau lui inima apăreau reci, mărunte și fără nici o importanță, încît nu încape mirare că Iuga le-a primit fără înțelegere. Ajunse în uliță cu surâsul supus uitat pe față. Călca cu băgare de seamă, sprijinindu-se în umbrelă ca într-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu frazele goale, care pe Grigore îl supărau. ― Prima noastră lege are să fie o amnistie generală, care să vindece rănile nenorocirilor recente și să aducă adevărata pace în suflete! declară într-o zi Baloleanu cu mândrie seniorială. Noi, care am sângerat până în fundul inimii când a trebuit să facem ordine în țară, știm să facem și dreptate, dragă Grigoriță! Miile de nenorociți care umplu toate închisorile trebuie să se întoarcă la vetrele lor, pocăiți și îndreptați, spre a-și relua munca
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
e decât o voce. Poate fi o voce la întâmplare, poate fi chiar vocea ta lăuntrică. O lumină puternică te orbește, nici măcar închizând ochii nu te poți feri. Nu vezi nimic, lumina scormonește ca un bisturiu în ochii tăi care sângerează. Auzi doar vocea care nu se răstește, e egală cu ea însăși tocmai pentru că e neînduplecată. Cele mai multe întrebări sunt aceleași mereu. Răspunzi, firește, la fel. Numele, prenumele. Numele tatălui, al mamei. Dacă au făcut politică și de care. Dacă ai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]