1,873 matches
-
apropiere/depărtare. Formele lor sunt: Aceste adjective se declină ca adjectivele nepronominale, având, în afară de forma de nominativ (cea de mai sus), încă cinci forme cazuale. Gradele de apropiere/depărtare se pot ilustra cu următoarele exemple: Pe lângă aceste adjective demonstrative, în sârbă și croată mai sunt și altele, care nu au corespondente analoge în română: Mai există și o serie de adjective care se referă la dimensiune sau la cantitate, și care nu au corespondente românești care să indice apropierea și depărtarea
Adjectiv demonstrativ () [Corola-website/Science/335353_a_336682]
-
și cei cinci copii ai lui Ioniță: solistele Aurelia și Anișoara Țambu și vioriștii Constantin, Ion și Victor Țambu. Ioniță Țambu a cântat și cu vocea balade, iar la vioară jocuri și dansuri ca "Ofițereasca", "Hora-n două părți" și "Sârba lui Ioniță". După moartea sa, conducerea bandei a fost preluată de fiul său, vioristul Constantin zis Tăin. Celălalt fiu al lui Ioniță, vioristul Ion Țambu, s-a căsătorit la Brădiceni cu Maria. Aici și-a format propria formație, foarte vestită
Lăutarii de pe Valea Bistriței, Gorj () [Corola-website/Science/335341_a_336670]
-
ai Gorjului. Acesta cântat în ansamblurile artistice „Doina Gorjului”, „Altița” și „Balada Jiului”. A înregistrat două CD-uri, un disc Electrecord cu 12 piese și a efectuat peste 30 imprimări radio. Are și patru compoziții proprii: "Horă lui Victor Țambu", "Sârba lui Ioniță", "Sârba minerilor" și "Rustenul din Telești". El a înființat Ansamblul „Rapsozii Gorjului” împreună cu alți soliști instrumentiști de la Școala Populară de Artă. Cu timpul ansamblul s-a desființat, iar formația a devenit Taraful tradițional „Rapsozii Gorjului”, condus de soții
Lăutarii de pe Valea Bistriței, Gorj () [Corola-website/Science/335341_a_336670]
-
cântat în ansamblurile artistice „Doina Gorjului”, „Altița” și „Balada Jiului”. A înregistrat două CD-uri, un disc Electrecord cu 12 piese și a efectuat peste 30 imprimări radio. Are și patru compoziții proprii: "Horă lui Victor Țambu", "Sârba lui Ioniță", "Sârba minerilor" și "Rustenul din Telești". El a înființat Ansamblul „Rapsozii Gorjului” împreună cu alți soliști instrumentiști de la Școala Populară de Artă. Cu timpul ansamblul s-a desființat, iar formația a devenit Taraful tradițional „Rapsozii Gorjului”, condus de soții Nicu și Rela
Lăutarii de pe Valea Bistriței, Gorj () [Corola-website/Science/335341_a_336670]
-
Grigore Murgu a fost cel mai apreciat lăutari din Tismana, mai mult decât Rugină. Ei au cântat împreună toată viața. Inițial, alături de cei doi a cântat basistul Gheorghe Maghera-Costree. Cântecul „La Tismana-ntr-o grădină” era cunoscut de toți sub denumirea de „Sârba de la Tismana” sau „Sârba lui Rugină”.. În anii 1929-1930, Grigore Murgu și Ion Pleșa-Rugină împreună cu rapsodul Petre Geagu zis Cătăroiu au cântat în București, la cârciuma lui Marcu Căciularu din spatele Gării de Nord, pe firma căreia scria: "Cântă taraful lui Rugină din
Lăutarii de pe Valea Tismanei () [Corola-website/Science/335339_a_336668]
-
cel mai apreciat lăutari din Tismana, mai mult decât Rugină. Ei au cântat împreună toată viața. Inițial, alături de cei doi a cântat basistul Gheorghe Maghera-Costree. Cântecul „La Tismana-ntr-o grădină” era cunoscut de toți sub denumirea de „Sârba de la Tismana” sau „Sârba lui Rugină”.. În anii 1929-1930, Grigore Murgu și Ion Pleșa-Rugină împreună cu rapsodul Petre Geagu zis Cătăroiu au cântat în București, la cârciuma lui Marcu Căciularu din spatele Gării de Nord, pe firma căreia scria: "Cântă taraful lui Rugină din Tismana". În fiecare seară
Lăutarii de pe Valea Tismanei () [Corola-website/Science/335339_a_336668]
-
În zona folclorică Novaci, cântecele lăutarilor au avut, în prima parte a secolului al XX-lea, o tematică diversă: de la cea păstorească până la cântecul doinit ori cel în ritm de horă, de sârbă sau de învârtită. La începutul secolului al XX-lea lăutarii din Novaci au cântat melodii ciobănești, dar și numeroase balade. Printre baladele culese sau înregistrate la Novaci, se numără: „Cântecul lui Mirea”, „Țăranul și ciocoiul”, „Cine mi-e voinic lotrean
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]
-
basistul Aurică Gugin, fiul lui Ioniță Gugin din Ștefănești. După anul 1948, în banda Genei au activat fiica sa, Elena zisă Uța (acordeon și voce) și soțul acesteia, Gogă Pițigoi (braci). Cele mai cunoscute melodii ale formației Bârsan au fost: „Sârba de la Cărbunești” (a lui Ion Bârsan) și cântecele: „Viorea, viorea”, „Pe malul Gilortului”, „Toată lumea vrea să mor”, „Păsărică de sub nor”, „Mă suii în deal în cucă” etc. După moartea lui Ion și a Genei Bârsan, ginerele lor Gheorghe Pițigoi zis
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]
-
situații cu caracter relativ confuz fixând o linie de demarcație între trupele Antantei si acelea ale Ungariei, într-un context în care teritoriile aflate la sudul acestei linii au rămas în administrația statului meaghiar și în Banat au intrat trupe sârbe. Astfel, exercitarea autoritatii Consiliilor Naționale a devenit dificilă. Cadrul Convenției lăsând loc de o interpretare mai elastică, nu era clar dacă garzile și trupele cu caracter național român organizate de Consiliul Național Român Central, ar fi trebuit sau nu să
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
organizate de Consiliul Național Român Central, ar fi trebuit sau nu să părăsească teritoriul ce urma a fi evacuat. Astfel, unele formațiuni care primiseră ordin să traverseze teritoriul evacuat si să se îndrepte spre Arad au fost dezarmate de către trupele sârbe. O echipă de recunoaștere condusă de către sublocotenentul "Comșa" fost trimisă până la Cracovia, pentru a verifica mai întâi posibilitatea întoarcerii prin Galiția. Datorită faptului că între ucraineni și polonezi izbucniseră lupte și linia dintre Lemberg și Colomeea fusese întreruptă prin aruncarea
Legiunea Română din Praga () [Corola-website/Science/335522_a_336851]
-
geori”, Jeonmangsa, Seul, 1982; traducere de Yeong Hong Sung), spaniolă („El viejo y el funcionario”, Barcelona, 1984; traducere de Aureliu Răuță), bulgară („Старецът и Полковника”, în vol. "В двора на Дионис", Ed. Hristo Botev, Sofia, 1985; traducere de Ognean Stamboliev), sârbă („Na ulici Mantuleasa”, în vol. "Na ulici Mantuleasa", Gradina, Niš, 1987; traducere de Vojislava Stojanović Georgijević, prefațată de Eugen Simion), estonă („Mîntuleasa tänavas...”, Kirjastus Perioodika, Tallinn, 1990; traducere de Riina Jesmin), norvegiană („Mântuleasa-gaten”, Solum, Oslo, 1993; traducere de Steinar Lone
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
la Belgrad, s-a stabilit o linie de demarcație între trupele Antantei și cele ungare într-un context relativ confuz, în care teritoriile aflate la sudul acestei linii au rămas în administrația statului maghiar și în Banat au intrat trupe sârbe. Linia dintre trupele române și cele ungare a fost stabilită pe cursul mijlociu la Mureșului, linie la care trupele Armatei Române intrate în Transilvania au ajuns la mijlocul lunii decembrie. În contextul Hotărârii Marii Adunări Naționale de la Alba-Iulia și cu aprobarea
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
fost desființate prin ordonanța nr. 418/2 a comandantului Leon Farret al "Diviziei 11 coloniale franceze" , care ocupa militar zona. Unele formațiuni care primiseră ordin să traverseze teritoriul evacuat si să se îndrepte spre Arad au fost dezarmate de către trupele sârbe. În restul zonei situate la vest de linia de demarcație Gărzile Naționale au fost deasemni desființate, membrii acestora fiind dezarmați, iar unii dintre ei bătuți (ca studentul Sever Pele, organizator al Gărzii din Tinca - ce a decedat în scurt timp
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
din Voivodina cu scriere în alfabet latin, însă se simte o influență maghiară mult mai puternică. Cele mai importante instituții culturale și științifice sârbești din Ungaria sunt : Ansambluri de dans popular sârb: Personalități de origine sârbă sau maghiari cu descendentă sârbă din Ungaria: familii nobile sârbești:
Sârbii din Ungaria () [Corola-website/Science/332849_a_334178]
-
Infanterie dislocat în orașul său natal, Sviștov. După izbucnirea războiului sârbo-bulgar în 1885, locotenentul Kiselov a fost trimis în fruntea companiei sale să participe la apărarea Vidinului, unde a primit botezul focului. Orașul avea să fie repede încercuit de forțele sârbe superioare numeric, dar va rezista tuturor asalturilor, până la finalul războiului. La 1 ianuarie 1888 Kiselov a fost înaintat la gradul de căpitan și numit comandant al unității de grăniceri din Sviștov. Aici a petrecut următoarea decadă a vieții sale, căsătorindu
Pantelei Kiselov () [Corola-website/Science/333630_a_334959]
-
pentru câteva zile. Ulterior Divizia 4 Infanterie a luptat pe linia Chataldzha, până la încheierea ostilităților. În cel de-Al Doilea Război Balcanic Divizia 4 Infanterie, incluzând regimentul 8 Infanterie, a făcut parte din Armata 4 bulgară, care a înfruntat forțele sârbe la Vardar. După atacul bulgar lipsit de succes din Bătălia de la Bregalnica, Armata 4 s-a retras, ocupând poziții în jurul satului Kalimantsi. La 24 iunie 1913, colonelul Kiselov a fost numit comandant al ariergărzii Divizie 7 Infanterie care ocupa linia
Pantelei Kiselov () [Corola-website/Science/333630_a_334959]
-
Rusiei. Boierii au sugerat ca acesta să-și ia o nouă soție, și în ciuda opoziției clerului, el a divorțat de soția lui stearpă și s-a căsătorit cu Elena Glinskaia, o prințesă tătară de 23 de ani, fiica unei prințese sârbe și nepoata prietenului său Mihail Glinski. Nu mulți dintre boieri au aprobat alegerea sa, Elena fiind catolică. Vasili a fost atât de îndrăgostit încât el a sfidat normele sociale din Rusia și și-a tuns barba să pară mai tânăr
Vasili al III-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/333676_a_335005]
-
Trifun "Trifko" Grabež (sârbă: "Трифко Грабеж") (n. 28 iunie 1895 - d. 21 octombrie 1916) a fost un sârb bosniac, membru al organizației militare secrete Mâna Neagră, implicat în asasinarea de la Sarajevo a Arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei. Grabež a murit la 21 octombrie 1916
Trifko Grabež () [Corola-website/Science/333716_a_335045]
-
între Bosnia și Herțegovina și Șerbia. Când s-a anunțat că Arhiducele Franz Ferdinand, moștenitorul tronului Imperiului Austro-Ungar, avea de gand să viziteze Bosnia și Herțegovina în luna iunie a anului 1914, Dragutin Dimitrijević, șeful Departamentului de Informații a armatei sârbe și conducătorul organizație Mâna Neagră, a trimis 7 oameni, pe Grabež, Nedeljko Čabrinović, Vaso Čubrilović, Cvjetko Popović, Danilo Ilić, Muhamed Mehmedbašić și Gavrilo Princip la Sarajevo pentru a-l asasina. Fiecăruia i-a fost dat un revolver sau o bombă
Trifko Grabež () [Corola-website/Science/333716_a_335045]
-
de dolari. Compania a avut în anul 2013 un profit net de 5 miliarde de dolari, la venituri de 42,4 miliarde de dolari. deține în Șerbia compania NIS Petrol, la care a preluat pachetul majoritar în anul 2008. Autoritățile sârbe au anunțat în august 2014 că investighează privatizarea NIS. Privatizarea s-a făcut într-un moment în care Șerbia se baza pe dreptul de vot al Rusiei în Consiliul de Securitate al ONU pentru a bloca o declarație de independență
Gazprom Neft () [Corola-website/Science/333176_a_334505]
-
-Gligorević (Милунка Савић-Глигоревић; n. 24 iunie 1890, Koprivnica, Șerbia - d. 5 octombrie 1973, Belgrad, RSF Iugoslavia) a fost o eroina sârbă a Primului Război Mondial, cu grad de sergent în Regimentul 2 Infanterie al Armatei Sârbe, decorată de patru țări (Șerbia, Franța, Regatul Unit, Rusia). Ea a fost cea mai decorată femeie-soldat a Șerbiei și una dintre cele mai celebre femei care au luptat în Primul Război Mondial. A fost rănită în lupte de nouă ori
Milunka Savić () [Corola-website/Science/334683_a_336012]
-
Jaca Book, Milano, 1982; traducere de Maria Grazia Prestini), cehă („Had”, Editura Odeon, Praga, 1986; traducere de Jiří Našinec, reeditată în 1991), bulgară („Змията”, în vol. "Майтреи. Змията", Narodna kultura, Sofia, 1989; traducere de Valentin Haralampiev; prefață de Vasilka Aleksova), sârbă („Zmija”, în vol. "Tajna doktora Honibergera i druge novele", Paideia, Belgrad, 2002; traducere de Mariana Dan) și rusă („Змей”, Kriterion, Moscova, 2003; traducere de Marianna Iurievna Kojevnikova). Unele traduceri au fost reeditate sau revizuite. Nuvela a fost ecranizată în anul
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
Šúrámpuru”, în vol. "Tajemství doktora Honigbergera", Editura Vyšehrad, Praga, 1990; traducere de Jiří Našinec), portugheză („Meia-noite em Serampore”, Editura Difel, Lisabona, 1990; traducere de António Vasconcelos), norvegiană (în vol. „Doktor Honigbergers hemmelighet”, Gyldendal, Oslo, 1996; traducere de Tor Fotland) și sârbă („Noći u Seramporeu”, în vol. "Kod Ciganki", Srpska književna zadruga, Belgrad, 1999; traducere de Mariana Dan; reeditată în vol. "Tajna doktora Honibergera i druge novele", Paideia, Belgrad, 2002).
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
Paris, 1877), italiană („L’uomo d’oro”, E. Mohovich, Fiume, 1882), rusă („Zolotoj Cselovek Perevod c nyemeckovo”, Sankt Petersburg, 1882), engleză („Modern Midas”, R. Worthington, New York, 1884-1886), ruteană („Zolotyj czolowik”, Lvov, 1884), armeană (1884), estoniană („Kulda väärt mees”, Tallin, 1886), sârbă („Zlatan Csovek”, Belgrad, 1890), letonă („Selta zilweks”, 1896), română („Pisica albă”, București, 1904), spaniolă („Un hombre de oro”, Buenos Aires, 1908), turcă („Altin adam”, Millî Eğitim Basimevi, Ankara, 1947), bulgară („Zlatnyijat Csovek”, Narodna kultura, Sofia, 1955), slovacă („Zlatý človek”, Slovenské Vydavatel
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
China, Bulgaria, Cipru, Polonia, Germania, Marea Britanie, SUA, piese de muzică spaniolă și latino-americană. S-a cântat, în a doua parte a concertului, “Venancia”, care ne trimite la pictura lui Goya și la sonoritățile din “Carmen” ... Am inclus în program și Sârba, cu Vasile Iovu la nai și orchestră, și Valsul din filmul Dulcea și tandra mea fiară. Am învățat de la marele Enescu să caut muzica pretutindeni, în folclor, în natură, fără prejudecățile snobilor. Degeaba râvnești să atingi înălțimile, să experimentezi o
Lansarea albumului „Mari succese”, al „Orfeului muzicii”, Eugen Doga by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105831_a_107123]