1,994 matches
-
Pui laolaltă cu penseta piesele minuscule ale fiecărui coș de fum și, cât se usucă adezivul, construiești acoperișul. Agăți burlanele minuscule. La fix, până la cel mai mic detaliu. Pui și minusculele ferestre mansardate. Agăți obloanele. Ridici stâlpii porții. Întinzi peluza. Sădești copacii. Inhalezi gustul de portocale și de benzină. Mirosul de fixativ. Te pierzi în fiecare amănunt. Lipești o viță de iederă pe o latură a coșului. Cu degetele prinse în firele de adeziv ca într-o pânză de păianjăn, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
tăcerea nu ar mai fi de aur. Zgomotul este excepția. Te gândești la abisul spațiului cosmic, la frigul și la liniștea inimaginabile în care stau și așteaptă soția și copilul tău. Nu raiul, ci tăcerea ar fi răsplata mult așteptată. Sădești cu o pensetă flori în jurul fundației. Spinarea și gâtul ți se apleacă peste masă. Strângi fesele și-ți îndoi coloana, care se arcuiește spre o migrenă de la baza craniului. Lipești minusculul covoraș cu „Bine ați venit“ în fața ușii de la intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cămașa, cu buzele lipite de țigară și ochii mijiți dincolo de norul de fum, Stridie zice: — Vă mai aduceți aminte de Johnny Appleseed? Helen dă drumul mai tare la aerul condiționat. Și, încheindu-și gulerul, Stridie zice: — Stai liniștit, tati. Îmi sădesc și eu semințele. Privind cu ochii galbeni la oceanul cel galben, zice: — Uite-așa încearcă generația mea să distrugă cultura din zilele noastre, răspândindu-și propria molimă. Capitolul 20 Femeia deschide ușa; eu și Helen stăm în prag. Eu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cum vom fi împreună pentru totdeauna, zice. Dacă asta vrea ea... zic. Și Helen zice: — Adică ce vrea să-nsemne asta? Exact ce vrea ea să-nsemne, zic. Ea e cea care trage sforile aici. Ea e cea care-și sădește semințele. Cea care mă colonizează. Care pune stăpânire pe mine. Mass-media, cultura, tot ceea ce își depune ouăle sub pielea mea. Fratele cel Mare care mă împovărează cu nevoi. Sunt oare toate astea cu adevărat mai bune decât ceea ce am deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sergent. Ești un dulce, zice, luându-l pe polițaiul cel tânăr de mână și strângându-i-o. Și polițaiul cel tânăr își smucește mâna și iese din cameră. În omul ăsta Helen a intrat la fel ca televizorul care își sădește semințele în tine. La fel ca anizanta care contropește un peisaj. La fel ca un cântec care îți rămâne în cap. La fel ca stafiile care bântuie o casă. La fel ca un microb care te infectează. La fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de educație ia aminte și... măsuri! Când un om serios te face golan, nu te supăra pe el, gândește-te mai bine la cei șaseșapte ani ai tăi de-acasă! Golan nu te naști, dar devii datorită unei educații deficitare! Sădind o plantă, sădești o speranță. Când privindu-te în oglindă nu-ți mai suporți chipul (adică neplăcându-te tu pe tine!) e un lucru neliniștitor care trebuie să-ți dea de gândit! Bogații nu sunt întotdeauna fericiți, spre deosebire de cei fericiți
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
aminte și... măsuri! Când un om serios te face golan, nu te supăra pe el, gândește-te mai bine la cei șaseșapte ani ai tăi de-acasă! Golan nu te naști, dar devii datorită unei educații deficitare! Sădind o plantă, sădești o speranță. Când privindu-te în oglindă nu-ți mai suporți chipul (adică neplăcându-te tu pe tine!) e un lucru neliniștitor care trebuie să-ți dea de gândit! Bogații nu sunt întotdeauna fericiți, spre deosebire de cei fericiți care sunt, de
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
bine întemeiată... Viața - un chin? (Nicidecum) E o poveste plină de surprize pe care trebuie să învățăm să o scriem cum se cuvine!... Dispariția pădurilor de pe fața pământului pare a marca sfârșitul vieții pe planeta noastră! Să amânăm acest sfârșit sădind câte un pom pe unde ne aflăm, când și când... Nu gusta chiar din toate câte le atingi!... Nu cere celorlalți perfecționarea atâta timp cât oamenii sunt ființe atât de imperfecte!... Uită te la și în tine și te vei convinge! Nu
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
picura estetic și a alunecat în inimă țipătul unei lacrimi de fericire nu se aude până departe cu degetele în pleoapa de jos strigă nu mă căutați am coborât într-o viață cuvântul a fost la început sau iubirea am sădit un măr a dat în rod am zis mai întâi să iubesc și am dus fructul la gură gura ta a mușcat din gura mea și gustul acela nu era prea rău am încăput amândoi în același măr felix culpa
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mântuitor așa că ne-am luat lumea în cap și am zis că trebuie să mai înrădăcinăm un măr și încă unul pentru toți copiii pe care îi vom face într-un târziu m-am decis să scriu despre cum am sădit un măr Ovidiu Cristian DINICĂ Despre mine pot spune că iubesc, da iubesc cuvântul și cerul albastru... Inima mea cântă sub ploaia dimineții recitind poemele calde ale amiezii. Scriu ca și cum aș respira aerul ploii. Mă recompun din insule rătăcite pe
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
iarnă. Când călcăm pe-un covoraș Parcă vedem un toporaș Când în cireș ne urcăm Multe fructe noi mâncăm. Primăvara A ieșit un ghiocel Mic, firav și frumușel Și ne spune tuturor „Hai afară, fraților!” Câmpiile-au înflorit Pomișorul am sădit Și toți mieii bucuroși Behăie pe câmp voioși. Toată lumea a ieșit Și o horă au pornit Toți copiii bucuroși Nu mai stau în casă somnoroși. Vara E vară, e vacanță Copiii sunt bucuroși Că pot merge să-i încânte Pe
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
la rezultate dezastruoase: distrugerea mediului, dispariția viețuitoarelor și pierderea tuturor bogățiilor și frumuseților pe care ni le oferi. Pentru a nu da cu piciorul la tot ceea ce ne înconjoară putem face mici acțiuni ce pot repara greșelile de neiertat. Putem sădi fiecare dintre noi câte un pom, să nu te mai murdărim aruncând gunoaie pe jos și începând să reciclăm. Fiecare dintre noi dorește pentru copiii săi să-i vadă crescând întrun mediu curat, nepoluat jucându-se în lumina razelor soarelui
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de egali În care Biserica, reînnoită de influxul Înviorător al Sfântului Duh, avea să devină În sfârșit campionul libertății și al justiției. Chipurile stinse ale acelor plebei erau terenul ideal pentru Însămânțarea de vise. Încă un rod al marelui arbore sădit de Gioacchino da Fiore, călugărul exaltat care, cu mai bine de un secol În urmă, Încercase să Înnoiască Biserica prin profețiile lui. Bruno continua, cu Însuflețire, să Își presară cuvântarea cu imagini ale mântuirii. Cum putea un rafinat maestru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu mai vină Doruri se nfioară lipsite de lumină, Rătăcesc prin nopțile pierdute-n lunci Mai cred că-ți amintești de mine, ca atunci CARMEN MARCEAN M-am născut la 17 Ianuarie 1954 în Suceava. Școala Și familia mi-au sădit în suflet dragostea pentru lectură. Citesc poezie de-o viață, însă pe drumul creației am pornit târziu. La 55 de ani mi-am încheiat cariera profesională de inginer chimist și sufletul meu s-a deschis către vers. Pot spune că
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
este bine Și calm să fii când e furtună afară, Peste nimic, tu doar să crezi în tine, Și de-ai să crezi, nimic nu te doboară. Când ultim ești, să crezi în cel dintâi, Și în pustiu tu să sădești o floare, Când scara ți se rupe, să rămâi Același OM, cu zâmbet și candoare. De vorba cu destinul Ca pe o coală albă, Ușor mi-ai desenat în față, drumul vieții, Cărarea de urmat. în cele patru colțuri (nu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
câte-o broderie Din lacrimi, doruri și suspine, M-așteaptă înc-o veșnicie Căci rătăcesc mereu spre tine... Bahică Mai toarnă tu, Bachus licoare divină Și umple-mi pocalul cu vin prefăcut Să beau până ploaia ce cade de-o lună Sădi-va mangrove în solul pierdut. Coboară-ți privirea la muza mea tâmpă Ce zace uitată, răpusa de vin. Rămas-a pe dânsa doar blana cea scumpă Primită de dar la schimb cu festin. E ziuă, e noapte, cine mai știe
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
o țară întreagă. Atunci mi-a dat ideea, își amintește Roja, lăsîndu-și fruntea între palme, viclenia Bătrînului făcea cît toată înțelepciunea din lume adunată la un loc, știuse să i-o spună fără să supere pe nimeni, să i-o sădească în suflet, era mutarea unui profesor care știa perfect ceea ce se petrecea în mintea învățăcelului său. Nici nu trebuie să te cunoască nimeni, e mai greu să nu exiști decît să-ți faci simțită prezența, îi spuse. Numai neaveniții se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ar fi praful de pușcă, porțelanul și aliajele metalice. Principiile-cheie ale tuturor artelor chineze, cum ar fi simplitatea și reținerea, echilibrul și armonia și importanța principală a spontaneității creative, provin toate din tao. De fapt, tao este atât de adânc sădit în sufletul chinez, încât până și regimul comunist s-a simțit obligat să abordeze cugetările lui Lao Zi, reinterpretând anumite pasaje din Tao teh ching pentru a-și justifica propria ideologie. De exemplu, versiunea comunistă a unui pasaj-cheie este următoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
acolo, apoi să o deplaseze spre centrii de energie din cap, unde survine transformarea în spirit pur. Alimentarea spiritului Tratatul clasic al Împăratului Galben afirmă: „A hrăni spiritul este cea mai înaltă sarcină”. Spiritul este scânteia divină a strălucirii cosmice sădită în toate sufletele umane în momentul concepției și formează lumina strălucitoare a conștiinței umane. Hrănindu-și sufletului, adeptul își dezvoltă conștiința și își întărește legăturile spirituale directe cu puterile cosmice ale taoismului. Adepții ce ajung la această etapă sunt aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
fii bucătăreasă. Dar dacă nu prea mă descurcam în bucătărie, mi-era în schimb foarte drag să am grijă de casa mea. Era așa o dulceață în a hotărî unde să pui un scaun sau în a alege ce să sădești în grădină. Îmi făcea o imensă plăcere să-mi fac o ordine a mea și cântam încetișor ori de câte ori dădeam cu mătura sau când făceam patul. Am stat ore întregi să aranjez vasele în bucătărie, mai întâi în ordinea mărimii, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să scape în cea din urmă clipă de urgie, și cei mai mulți dintre ei au pierit. Unii însă au izbutit să ajungă pe țărmuri necunoscute, dincolo de orice capăt bănuit al lumii, unde au și rămas, uitîndu-și țara scufundată în mare, dar sădind în amintirea neamurilor în mijlocul cărora se așezau vestea îngrozitoare adusă de dânșii. Această veste a rămas, prefăcută de oamenii fiecărui veac, după puterea amintirii și mai ales după felul lor de a o pricepe. Departe la răsărit, în alte mări
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
printre frunzele și ramurile viței și ale arborilor fructiferi cățărători, erau ca niște pete de vopsea pe paleta unui pictor; și În fine - nu la sfârșit, ci doar ca punct culminant al vizitei - Camera Grădinii, pe care o desenase Warren, sădind prima sămânță a dorinței de a avea această casă. Ea fusese adăugată de James Lamb, primarul orașului Rye care construise corpul principal, ca sală de banchete, dar Îi apăru imediat În imaginația Înfierbântată ca spațiul perfect pentru birou, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
trimis activiștii sarcină, la aceiași caralii, să dinamiteze tot județul... Noroc că, prin dinamita aia, cu puțin timp înainte, artificierii primise și ei sarcină de amestecase și niște îngrășămînt chimic (cu aceiași încărcătură să arunce în aer, dar să-și sădească). Așa că dinamita aia n-a mai funcționat complect, iar în capul nemților de dedesubt s-a prăbușit doar trei comune și-o stație de epurare... Și, uite așa, s-a scurs cel puțin cinșpe ani, de când nimeni nu s-a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pustie, și nu vede venind fericirea; locuiește în locurile arse ale pustiei, într-un pământ sărat și fără locuitori. Binecuvântat să fie omul, care se încrede în Iehova, și a cărui nădejde este Iehova! Căci el este ca un pom sădit lângă ape care-și întinde rădăcinile către râu; nu se teme de căldură, când vine, și frunzișul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme, și nu încetează să aducă roadă..." - Unu! rosti cu o voce educată, de doctor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
te vindeci când totul se repetă? Cum să se vindece când simțise brusc o vagă undă de speranță la apariția bărbatului misterios care se stinsese tot atât de repede o dată cu plecarea lui? Și totuși ceva rămăsese, promisiunea lui că se va întoarce. Sădise speranța în sufletul ei care se dovedea a fi mai dureroasă decât însăși plecarea lui, căci o măcina îndoiala. Cum ar putea avea încredere în promisiunea lui? Și atunci de ce avea? Știa că nu era bine, că nu trebuia și
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]