2,390 matches
-
editorial în 1977, cu volumul de versuri Puterea sunetului. Numirea lui în conducerea revistei „Luceafărul”, în 1980, declanșează un scandal în lumea literară, motivul fiind acela că F. nu era membru al Uniunii Scriitorilor. După 1989 este redactor-șef al săptămânalului „Românul” (1990-1994), secretar de stat (1994-1996) și conduce revista „Examene”. Poezia lui F. e a unui sentimental temperat prin (auto)ironie, melancolic cu disponibilități pentru sarcasm, mișcându-se în jurul unor referințe personale, livrești, folclorice, politice, geografice, istorice etc., cărora le
FRUNTELATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287102_a_288431]
-
Revista se înscrie în categoria presei de stânga, acceptând noile realități impuse de ocupația țării de către sovietici și militând pentru o nouă cultură, aceea cerută de realitățile istorice imediate. Concesiile se fac mai ales în articolele de fond, în rest săptămânalul adăpostește scriitori de orientări politice diferite, dar cu texte de calitate. Articolele de fond ale filosofului Anton Dumitriu și ale unor colaboratori precum colonelul Constantin Clonaru, Al. Mironescu, Saul Zotta abundă în prezentarea elogioasă a realităților sovietice. Lor li se
DEMOCRAŢIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286731_a_288060]
-
de la Roma, o efervescență deosebită. În aceeași perioadă colaborează la Radio Vatican, secția română. De asemenea, este prezent cu oarecare regularitate în paginile „Stindardului” münchenez. În 1959 emigrează în SUA, stabilindu-se la Philadelphia, unde înființează și conduce câțiva ani săptămânalul „The Italian-American Herald”. Concomitent colaborează la „Evening Bulletin” din Philadelphia sau la „The Catolic News” din New York. Între 1965 și 1972 funcționează ca profesor de limba și istoria civilizației franceze la Colegiul Saint Francisc of Assisi din Loretto, Pennsylvania, fiind
GREGORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
Se prea poate să fi apărut și cronici extrem de defavorabile Îndrăzneței scrieri, dar ele lipsesc din dosarul de presă care mi-a ajuns În fața ochilor. Cu o excepție, ce-i drept, una dintre cele două cronici În oglindă publicate de săptămînalul Le Point, semnată de Michel Schneider. Negativitatea este Însă forțată, iar cronica, scrisă parcă doar pentru a respecta scenariul dezbaterii publice propus de revistă. A doua interpretare ar putea veni pe linia criticii debord-deleuze-baudrillardiene a societății de consum, pentru care
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
1940 a deținut funcțiile de atașat de presă și secretar cultural la Ambasada Română din Sofia, unde a publicat câteva lucrări destinate cunoașterii culturii române în Bulgaria. Suspendat în 1945, C. revine în presă abia în 1957, ca redactor la săptămânalul „Glasul patriei”, apoi cu colaborări sporadice la câteva reviste literare. În publicistica sa, apărută cu precădere în periodicele la care a lucrat și mai rar în altele, C., teribilist, cu gură și moravuri slobode, dar cu talent verbal, atacă în
CREVEDIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
Teatrul”, de unde va demisiona în decembrie 1989. În ianuarie 1990 debutează în presa particulară, în cotidianul „Observator”, cu o tabletă critică la adresa lui Ion Iliescu. Înființează împreună cu Cornel Nistorescu revista „Expres”, al cărei redactor-șef devine. În martie 1990 apare „Zig-Zag”, săptămânalul cu cel mai mare tiraj din România la vremea respectivă. În iunie 1992 înființează „Evenimentul zilei”, primul tabloid din România, care în mai puțin de un an ajunge la un tiraj de 700 000 de exemplare și pe care îl
CRISTOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286513_a_287842]
-
ÎNCOTRO, săptămânal politic duminical al Partidului Poporului condus de generalul Averescu, apărut la București, între 14 iunie 1931 și 24 aprilie 1938. Redactor este la început Victor Rodan, iar de la numărul 296/1937 directori devin Tudor Șoimaru și I.C. Legrel. Săptămânalul are aspect de bazar politic, dovedind puține tangente cu literatura. Cele mai interesante rubrici sunt „Film parlamentar”, „Ecranul”, „Mingi, pumni, iepe”, „X... în halat și păpuci” (confesiuni-interviu), „Politică în vacanță”, „Svonuri, fapte, răfuieli”, „Omul săptămânii”. Rubrică din urmă conține portretele
INCOTRO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287540_a_288869]
-
lui Matei Iacob, țărani. Se stabilește împreună cu familia la Craiova, unde urmează, începând din 1889, cursurile Liceului „Carol I”. Imediat după absolvire preia conducerea bibliotecii Fundației „Aman”, unde funcționează până când se pensionează, în 1935. Debutează cu proză în 1912, la săptămânalul „Fulgerul Doljului”. Împreună cu Marcel Romanescu înființează la Craiova, în 1914, revista „Viața literară”, care însă nu va rezista mai mult de doi ani. Între 1920 și 1927 este secretar de redacție la „Ramuri”. Colaborează la foarte multe publicații: „Flacăra”, „Literatorul
IACOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287478_a_288807]
-
cu placheta de versuri Măsură de laudă (1983), dovedindu-se un liric cu timbru meditativ, adept al expresiei bogat metaforizate. Chiar atunci când e dominat de elementul rațional, versul lui C. are forță emoțională. Lucrând la ziarul „Tineretul Moldovei”, apoi la săptămânalul „Literatura și arta”, C. a publicat nenumărate articole cu priză deosebită la publicul cititor. SCRIERI: Măsură de laudă, pref. Aureliu Busuioc, Chișinău, 1983. Repere bibliografice: Mihai Cimpoi, Ion Cațaveica, „Măsură de laudă”, LA, 1983, 15 decembrie. I.C.
CAŢAVEICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286140_a_287469]
-
însă nu le termină, își începe cariera de ziarist ca reporter la „România”; continuă ca secretar de redacție la „Ordinea” și „Viața”, responsabil al paginii de cultură și artă la „Ultima oră”, redactor la „Universul”, dar și ca editor al săptămânalelor „România viitoare” (1944), „Arta liberă” (1944), „Tribuna Transilvaniei” (1946) și al cotidianului „Tribuna românească” (1946-1947). A făcut parte din grupările care au înființat periodicele „Albatros” (1941), „Argeș” (1966), „Oltul” (1968), în care a publicat versuri și articole. A mai fost
CERNA-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286172_a_287501]
-
an trece munții și se stabilește în București, ca bibliotecar la Biblioteca Academiei Române. Face parte din conducerea „Sămănătorului”; în 1906 participă la editarea revistei „Viața literară”; ca secretar de redacție, conduce, alături de Mihail Sadoveanu, D. Anghel și St. O. Iosif, săptămânalul „Cumpăna” (1909-1910). Se numără printre fondatorii Societății Scriitorilor Români (1908). Se sinucide la o zi după ce-și luase viața prietenul său St. O. Iosif. A colaborat la „Telegraful român”, „Tribuna”, „Familia”, „Foaia literară”, „Floare-albastră”, „România jună”, „Libertatea”, „Țara noastră
CHENDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286191_a_287520]
-
din Chișinău (1957-1962), obținând titlul de doctor în filologie (1965). A fost lector la aceeași instituție, redactor la editurile Literatura Artistică și Hyperion (un timp a exercitat funcția de director al acesteia), director general al Departamentului pentru limbi, redactor la săptămânalul „Glasul națiunii”. În nuvele, C. cultivă un realism care polarizează îndeosebi aspecte comune ale vieții, obișnuitul, tot ce e mărunt și sentimental. Poeziile din Fereastră deschisă (1965), Floare rară (1972), Mijlocul verii (1975), Poeme de dragoste (1993), Alte poeme de
CIOCANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286247_a_287576]
-
absolvit Universitatea de Stat din Chișinău (1965). Între 1964 și 1978 lucrează la ziarul „Moldova socialistă”. Îndeplinește un timp funcția de secretar al Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Din 1988 deține funcția de redactor-șef adjunct al săptămânalului „Viața satului”. În 1992 i s-a conferit titlul onorific de Maestru Emerit al Artei. C. debutează cu placheta Constelația dragostei (1970), o încercare de a conjuga liric socialul cu intimismul, pe calea unui metaforism hiperbolic pe cât de stufos, pe
CIOCOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286255_a_287584]
-
Basarabiei” și membru în colegiile redacționale a numeroase publicații din Republica Moldova și din România. Încă de când era elev publica notițe de lectură în gazeta raională din Lipcani (1957-1958). În anii de studenție colaborează activ cu recenzii și articole critice la săptămânalul „Cultura” și la revista „Nistru”. Editorial, debutează în 1968 cu micromonografia Mirajul copilăriei, un studiu dens despre poezia pentru copii a lui Grigore Vieru. Au urmat culegerile de articole Disocieri (1969), Alte disocieri (1971), Focul sacru (1975), care învederează un
CIMPOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
, publicație apărută la București în 1942, editată de săptămânalul cu același titlu. Almanahul iese „sub îngrijirea domnului Pavel Ștefan, cu prețiosul concurs al domnului Vasile Netea”. Prima parte cuprinde date calendaristice, zodiac, istoria almanahului, România în cifre și imagini, biografii (O. Goga, M. Kogălniceanu, G. Coșbuc, N. Iorga, G.
ALMANAHUL „VREMEA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285278_a_286607]
-
limba franceză de Thomas Bazin - numărul 138), Nicolae Ionel. Paginile de critică poartă semnătura unor Gheorghe Crăciun, Ovidiu Nimigean, Codrin Liviu Cuțitaru, Sebastian Drăgulănescu, Bogdan Călinescu. Se remarcă, de asemenea, câteva interviuri interesante: Bogdan Călinescu cu Anna Lietti, redactor la săptămânalul elvețian „L’Hebdo” (136/1990); Mihai Răzvan Ungureanu cu Ladis Kristof, profesor la Universitatea Portland-Oregon (137/1990); Laurențiu Constantin cu Agata Kuperman, atașat cultural la Ambasada SUA din București (138/1990). M.V.
ALMA MATER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285259_a_286588]
-
publicat opuscule lunare cu teme morale și religioase, adunate într-o bibliotecă populară. Câteva dintre titluri erau: Las libertades de perdición, Las relaciones entre la Iglesia y el estado, La Iglesia y la civilización180. Începând cu 1894 a fost publicat săptămânalul La Lectura Dominical. Inițiative asemănătoare s-au dezvoltat în toată Spania: în Pamplona, a luat naștere "Biblioteca Catolico-Propagandistă" (1887) pentru a împărți cărți de calitate în diferite medii sociale. Instituții de aceeași natură au luat ființă în Sevilia, Bilbao, Valencia
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
ocazie pentru ca ierarhia bisericească să se desprindă de presa integristă și carlistă, din ce în ce mai fragmentată. Dintre ziarele carliste, amintim El Correo Español (20.000 de exemplare în 1913); printre redactorii săi se număra Benigno Bolaños, ce manifestase anumite excese verbale în săptămânalul El Fusil, apărut după La Estaca și La Escoba. Dintre cele integriste s-a remarcat El Siglo Futuro, care a distribuit între 4.000 și 6.000 de exemplare în 1927. Tot catolice erau și El Universo (1900-1936), cu 15
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
sau către funcții importante din sfera publică. Seoane și Sáiz afirmau că "înainte ca presa să devină o industrie, jurnalismul a fost o meserie cu trăsături nedefinite"197. Pe lângă ziarele menționate, alte publicații catolice longevive au fost La Familia (1908-1937), săptămânalul La hormiga de oro (1884-1936) inițiat din dorința de a instrui și binedispune și revista Iris de paz (1900-1979), ce apărea o dată la cincisprezece zile și care era portavocea oficială pentru Archicofradía del Inmaculado Corazón de María, Congresos Marianos și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
zona culturală s-au creat reviste importante precum cea inspirată de José Ortega y Gasset Revista de Occidente, La Gaceta Literaria (1927) a lui Jiménez Caballero, La Pluma a lui Manuel Azaña și Cruz y Raya a lui José Bergamín205. Săptămânalele Estampa și Crónica și-au disputat cititorii în anii '30, imitând modelul informativ al unor reviste din străinătate (din lumea franceză și anglosaxonă); ambele au atins tiraje de peste 200.000 de exemplare. Diferite ziare, între care El Debate, distribuiau circa
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
de instrucțiuni, desemnarea directorului, împărțirea rației de hârtie și controlul profesiei de jurnalist (prin intermediul Registrului Oficial, Școlii Oficiale de Jurnalism și Uniunii Spaniole a Jurnaliștilor)208. În privința periodicității publicațiilor, menționăm că cele lunare au ocupat primul loc209: 1944 Lunare 49% Săptămânale 12,5% Bilunare 11,4% Trimestriale 8,6% Jurnale 7,6% O dată la 2 luni 4,7% Altă periodicitate 6,2% Mijloacele de informare depindeau de agențiile de prelucrare a știrilor, iar agenția Efe, înființată în 1939, a avut rolul
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
libertate. Publicațiile ecleziastice cu impact ridicat erau strâns legate de Acțiunea Catolică și de EDICA, Editura Catolică. Una dintre disputele cu regimul a fost cauzată de revista bilunară Ecclesia, înființată în 1941 ca organ al Acțiunii Catolice și transformată în săptămânal începând din 1942, odată cu venirea lui Jesús Iribarren în funcția de director. Revista a solicitat de două ori o schimbare în legislația presei, ceea ce a declanșat presiuni asupra conducerii sale, cerându-i-se schimbarea directorului. O altă revistă importantă a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
acesta, s-au dezvoltat treptat reviste săptămânale și bilunare, foi volante etc. Presa a reprezentat unul dintre principalele mijloace de propagandă catolică, concretizându-se și sub forma ziarelor populare cu caracter politico-religios220. Un bun exemplu de ziar popular catolic era săptămânalul La domenica dell'operaio (1890-1901). În jurul unor teme de doctrină social-creștină, la Roma a apărut Rivista internazionale di scienze sociali e discipline ausiliarie, sub conducerea lui Giuseppe Toniolo. Revista a început să fie publicată din 1893, iar în 1927 a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
fost singura inițiativă editorială a lui Murri; la începutul secolului, a contribuit la formarea "Uniunii editoriale catolice", care cuprindea publicații precum: Cultura sociale (1898), Il Domani d'Italia (1901-1903) sau Lettere ai lavoratori (1903-1904). Il Domani d'Italia era un săptămânal cu caracter popular, care a ajuns să distribuie 15.000 25.000 de exemplare cifre considerabile pentru acea vreme. I.3.2.2. Presa din Italia în prima jumătate a secolului al XX-lea La începutul secolului al XX-lea
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
s-a declarat independentă în rezolvarea problemelor politice, dar și a celor ce priveau Biserica. Presa catolică (în special Il Corriere d'Italia) a sprijinit PPI creat de Luigi Sturzo partid care a avut încă din 1919 un ziar oficial: săptămânalul Popolo nuovo. Sturzo și-a dat seama că o parte din succesul electoral din 1919 s-a datorat ziarelor catolice; din acest motiv, pentru a coordona relațiile cu acestea, a creat un birou de presă în cadrul partidului. Datorită înființării PPI
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]