1,948 matches
-
ea lumină, Maica Precistă nu puteau fi decât legate de clipa din urmă. Dar Popescu? Un popă sau un urmaș de popă... De ce, totuși, i-o fi rostit băiatul numele? Trebuia găsit un Popescu, acel Popescu care îl cunoștea pe sărmanul copil. Gândindu-se la durerea mamei lui, Agata alunecă pe drumul cel rău, pe care nu-și îngăduia aproape niciodată s-o ia. Nici Iulia și nici Jacques nu știau că mai existase o surioară, înaintea lor, rămasă acum în urma
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
hal m-a iritat felul în care se milogește major Williams: „Only let me stay near you and see you often!“ M-a iritat, fiindcă și eu aș putea face așa. Nu felul oribil în care se poartă Amelia cu sărmanul maior m-a revoltat, cum îl lasă s-o dorească exact ca pe-o prăjitură pe care știe sigur că n-o să i-o dea niciodată, ci lipsa lui de mândrie, atât de asemănătoare cu a mea. Însă ca mironosița
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
multe cotituri în viață. Trăim într-o curbură a spațiului și într-un suspin al galaxiei. Există copii care nu au fost mângâiați decât înainte de a se naște. Hazardul este coautorul fiecărei vieți. Capodoperele apar uneori din supărările destinului. Omul sărman se află la confluența tuturor conjuncturilor. Artiștii trăiesc în miezul conflictelor, pentru că nu au un sistem de evacuare a dramelor lumii din ei. Artistul e plural. Ca Universul. Marile destine fac parte din zbuciumul învolburat al omenirii. Caracterul poate regla
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
granițe. Actualii oameni de cultură încep să fie considerați niște relicve ale speciei. Carantina marilor spirite este biblioteca. Sau închisoarea. Omul contemporan este din ce în ce mai convins că divertismentul și pornografia pot suplini cultura. După muzee, și bibliotecile au șansa să devină sărmane atavisme. Cultura acestui început de mileniu seamănă din ce în ce mai mult cu o catedrală în ruină. Bibliotecile - aceste saloane de recepție ale spiritului uman. Capitalismul este eficient în economie și indiferent în cultură. Numai cultura știe pe unde poate fi scos întunericul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
o străchinuță, tot din lut, neapărat smălțuită, plină cu miere de albine cu aromă de salcâm sau tei; toate servite la umbra unui copac, de multe ori chiar sub un tei... În general, mi-i amintesc ca pe niște oameni sărmani, dar primitori, sinceri, cu frica lui Dumnezeu. Mă impresiona faptul că, în zilele de sărbătoare când nu aveau program la școală, își luau copiii spălați și îmbrăcați curat, cu batista și cartea de rugăciuni în mână și la biserică, unde
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
superstițios. Scăpară un chibrit și aprinse opaițul, cu seu de oaie, și odată odaia se umplu de o lumină gălbuie. Prin cele două ochiuri de geam, o lumină palidă, năvăli în întunericul de afară, semn că înăuntru mai era viață... Sărmana femeie, părăsită de ultimele puteri, alunecă într-un fel de somn adânc, ca de moarte,... nici nu mai gemea. - Vai di mini, Antoani mamî..., să n-o lăsam... să n-o lăsam... sări speriată bătrâna, de parcă ar fi călcat pe
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și totul a intrat perfect în firea lucrurilor, potolindu-mi inima și limpezindu-mi bine mințile, m-am apucat cu interes să scriu amănunțit întocmai lucrurile pe care... Brusc, însă, m-am oprit din citit, întrerupt fiind de o cerșetoare sărmană, care se apropiase pe nesimțite de mine. Avea hainele numai zdrențe și o față chinuită. Se vedea limpede 76 Rareș Tiron că era decăzută moral, căci avea în privire acel licăr sfâșietor de tristețe și de suferință, care știe să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
avea să ajungă curând într-un loc în care nu mai fusese, până atunci, niciodată. Într-o zi, un bun prieten al său - singurul, de altfel, pentru care sufletul său vibra cu adevărat - îl rugase pe Victor să meargă până la sărmana sa mamă în locul lui, care se afla închisă într un ospiciu. Tot ceea ce trebuia să facă - îi mai spusese prietenul - era să găsească salonul cu pricina, să lase pachetul pe care îl avea de lăsat, iar apoi să plece. Atât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
o lumânare de ceară subțire, în apropierea sursei de căldură. Privea în împăienjănișul tot mai evident al ochilor ei și vedea amarul său chin, adunat tot în acele priviri candide încă, aidoma privirilor pe care le poți vedea la un sărman câine, bătut de niște forțe superioare alor sale; iar, pentru femeia aceasta, societatea, cu inerția și cu aberațiile ei, demonstrase prea bine că posedă puteri care le depășesc prea cu mult pe cele ale victimei sale. În acele puncte blazate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mai invocat de către oameni? Pe drept cuvânt, mie îmi pare că această vorbă este, ca de obicei, doar o iluzie ieftină, un dar gratuit, pe care omul și l-a făcut singur cadou! Să te încrezi în astfel de aparențe sărmane este ca și cum ai fraterniza cu dușmanul: te înalți, la început, și tu un dram pe culmea semeață a izbânzii alături de el, ca apoi să cazi vertiginos în hăul fără fund al eșecului, fiind trădat și răpus în suflet. Iar și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în sens opus, și avea să se transforme de asemenea într-o mumie, privindu-se fără să se vadă, fiecare cadavru marcând o jumătate de drum. Moarte, vor uni nordul cu sudul „pământului pustiu“ din Tikdabra, limitele puterilor lor de sărmane animale ale deșertului. Ce speranță îi mai rămânea deci lui, care trebuia să meargă înainte cu două umbre de cămile fantomatice, sfârșite de oboseală, și un om care se dăduse bătut și pe care numai el, cu efort, îl mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și una de bogății, pe care nici măcar Șeherezada n-ar fi îndrăznit să și le imagineze vreodată. Era acolo, dar nu simți nici o bucurie văzând-o, ci doar o profundă neliniște și o tulburare de nestăpânit, căci, privind mumiile acelor sărmane ființe și observând expresia de teroare și suferință de pe fețele lor, era ca și cum s-ar fi privit pe el însuși după zece sau douăzeci de ani; poate după o sută, o mie sau un milion de ani, cu pielea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
femeii să facă ce-i spusese celălalt, și astfel ea îi dădu săculețul și hoțul fugi din oraș. Când cei doi negustori au aflat de înșelătorie și și-au dat seama că au rămas fără bani, au dat vina pe sărmana femeie și au dus-o la caid, cerând să li se facă dreptate. Acel judecător se dovedi a fi un om măsurat și inteligent, care ascultă ambele părți și, după o îndelungată gândire, pronunță sentința: — Eu cred că aveți dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
unor baloane colorate plutiră deasupra vagonului, crescând În dimensiune, și el căută un ac de gămălie ca să le Înțepe unul câte unul. Îl readuse la starea de completă trezie zgomotul unor pași trecând și Întorcându-se de-a lungul coridorului. Sărmanul om, se gândi, zărind un balonzaid maroniu dispărând prin fața geamului și două mâini Încleștate. Dar nu-i era milă de domnul Eckman, pe care-l urmâri iar În imaginație de la birou În apartamentul lui foarte modern, În toaleta strălucitoare, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
corectă. Celălalt Îl privea cu ochi mari, nătângi și triști. Fața aceea se adăugă tristului cortegiu din mintea lui și timp de o clipă, Își dădu seama că beneficia de un auditoriu mai bun decât jurnaliștii, că exista un om sărman care să fie convertit de la o datorie greșită la una bună, și cuvintele, cuvintele vagi și sentimentale care Îl mobilizaseră cândva și l-ar fi putut mobiliza și pe celălalt, Îi veniră pe buze. Dar acum era mai viclean, beneficia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
da, am cunoscut-o pe domnișoara Pardoe În tren. De fapt, e jos În hol chiar acum. Am venit Împreună de la gară. A fost rândul domnului Stein să-i cântărească cuvintele. Când vorbi, o făcu oarecum dintr-un alt unghi. — Sărmana fată nu are părinți. Nevastă-mea consideră că ar trebui s-o convingem să rămână aici. Înțelegeți, eu sunt tutorele ei. Stăteau unul În dreptul celuilalt, având masa Între ei. Pe aceasta zăcea contractul semnat de domnul Eckman. Nu se referiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
văd căsătorită cu cineva bine plasat În afaceri. — Cred că i-a fost prezentată de femeia aceea cu care trăiește la Köln. Oh, da! spuse domnul Stein simțindu-se inconfortabil. Și-a câștigat singură pâinea În fiecare zi de după moartea sărmanilor ei părinți. Eu nu m-am amestecat. Nu-i rău pentru o fată, dar nevastă-mea a considerat că n-ar strica s-o vedem, așa că am invitat-o aici. Ne-am gândit că, poate, i-am găsi o slujbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În coșulețul ei de lucru, printre nasturi și gheme de lână, adăugă: — S-ar putea să nu dorească să vină Înapoi la mine. — Ei, ce spuneți de asta? zise domnul Stein În timp ce coborau scările. — Sărmana femeie, spuse Myatt. — Da, da, sărmana femeie, repetă domnul Stein, suflându-și nasul Într-un mod sincer compătimitor. Simțea că-i e foame, dar Myatt mai avea multe de făcut Înainte să ia masa, iar domnul Stein se ținu de el. Cu fiecare taximetru pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aici, de către cineva.Oare cine ar fi putut fi cinevaul acela? Ei, bine, nici mai mult, nici mai puțin, decât, hoții de fier vechi. Furaseră lăzile, crezând că vor găsi în ele cine știe ce, dar, au găsit niște focoase nucleare. Înfricoșați, sărmanii hoți, au scăpat de ele, cum au putut mai repede și mai fără probleme. Iar cei care le-au recuperat,s-au scăldat din plin în apele eroismului. Pe când, un oarecare din public, clama: nu pot decât să aplaud și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
fotografiile și să-mi capitonez cu ele pereții veceului și debaralele și deșteapta aia de matroană care ne zăpăcise pe toți cu decolteurile ei și cu modernismele Îmi dă lecții parcă o văd cu burta ascunsă sub patrafir predicîndu-mi asceza sărmanului Iov o adunătură de nebuni nu domnilor lumea e a mea atîta timp cît hoitul Își mai vede de treabă am dreptul să mă Înfrupt cît Încape scrupule față de cine se uită la mine ca la un delapidator ordinar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu beția, cu transa, cu extazul. Odată, scosese pasărea din colivie. Terorizat, canarul se găinățase pe canapea, pe urmă se izbise de gratiile coliviei căutând să intre Înapoi. O lună mai târziu, Djerzinski făcu o nouă Încercare. De data asta, sărmana vietate căzuse pe fereastră; amortizându-și de bine de rău căderea, pasărea izbutise să aterizeze Într-un balcon, la blocul de peste drum, cinci etaje mai jos. Michel trebuise să aștepte Întoarcerea locatarei, sperând din suflet că nu are pisică. Află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Mestecatul prea îndelung nu face decât să răspândească gustul cel rău peste tot. Blestemata asta de retragere la depou din cauza căreia trebuie să aștepți cel puțin douăzeci de minute până întoarce următorul 43. Ultima stație. Neuwaldegg. Mereu în mijlocul celui mai sărman material uman. Adesea puteai să economisești banii de transport, mergând pe jos de‑a lungul străzii Alszeile, la capătul căreia (mama, draga de ea!) aveai voie să te dai în carusel de banii respectivi, ceea ce te făcea să conștientizezi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
n‑o fac, spune Sophie, pentru că iubesc animalele. Îmi țesal întotdeauna singură calul. Trebuie s‑o faci, altfel vei fi exclusă din grup înainte de‑a apuca să fii primită. Găsesc că sunteți extrem de infantili, cu jocurile voastre de‑a indienii. Sărmana mâță, n‑are nicio vină. Dar fie. Grăbește‑te, trebuie să prindem autobuzul. Bine. Hai s‑o fac. Slavă Domnului, am luat leucoplast la mine. Sigur o să mă gândesc în timpul ăsta la Tertschi, iapa mea preferată. Și ea e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
la fel de neîndoielnic ca și cum gura Încremenită s-ar fi mișcat, limba Înțepenită ni s-ar fi adresat cu aceste vorbe. Ședea acolo, purtînd Încă pe față culoarea ștearsă a Întregii sale vieți, care, sub ochii noștri, se preschimba În cenușiul morții. Sărmană nulitate ofilită, servilă, umilă, agresivă și coruptă, sărman atom meschin, lingușitor, intrigant, șiret, plin de o jalnică speranță și de o amabilitate servilă, pierdut În orașul cu o mie de picioare. Sărman omuleț, amărît, urît, steril și jerpelit, cu Încîlceala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mișcat, limba Înțepenită ni s-ar fi adresat cu aceste vorbe. Ședea acolo, purtînd Încă pe față culoarea ștearsă a Întregii sale vieți, care, sub ochii noștri, se preschimba În cenușiul morții. Sărmană nulitate ofilită, servilă, umilă, agresivă și coruptă, sărman atom meschin, lingușitor, intrigant, șiret, plin de o jalnică speranță și de o amabilitate servilă, pierdut În orașul cu o mie de picioare. Sărman omuleț, amărît, urît, steril și jerpelit, cu Încîlceala ta de Înjurături grosolane, cu strigătele și vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]