1,925 matches
-
Râd, ca să nu plâng: "Joci teatru, bătrâne! Măscăriciule!" Îmi bat joc de toți și de toate, începând cu mine, ca să nu se vadă că de fapt mi-e frică. Folosesc râsul ca o armă și de apărare, și de atac. Sărmanul meu unchi. Să nu-mi plângi de milă. Eram magistru la Academia Platon din Veneția, când dogele Vendramino m-a trimis cu un mesaj al "Ligii antiotomane" în Moldova. "Veni, vidi..." Și-am rămas. În umbra Marelui Ștefan, mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-mi săruți mâinile, spune și un zâmbet cinic, drăcesc îi schimonosește gura. Au n-ați aflat ce-a pățit sărmanul Cupcici în noaptea aiasta chiar? Alexa și Negrilă îl privesc uluiți. N-ați aflat?! Chiar n-ați aflat?! Ce?!... Ce?!... Sărmanul boier Cupcici... îngână Isaia jalnic, neconsolat. În noaptea aiasta chiar, în puterea nopții, l-au călcat tâlharii! L-au jefuit de scule și-apoi i-au făcut de petrecanie, spune el și cu latul palmei își taie beregata, jeluindu-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
belit! Dumnezău să-l ierte... A fost un om tare cumsecade, îl căinează Isaia cu jale în glas. Nu! Nu poți să-i faci una ca aiasta, intervine Alexa înfiorat. Ne pedepsește Dumnezău... N-ați aflat?! bocește Isaia, perfid, îndurerat. Sărmanul boier Alexa... I-a și înmugurit salcia. Fie-i țărâna ușoară, își face el cruce, cu smerenie. Ar trebui să-mi săruți mâinile! le spune apoi brusc pe un ton sever. Nici nu se va lumina de ziuă și Cârpă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Dostoievski (din Netocika Nezvanova, cred, și - sigur - din Frații Karamazov: episodul cu trenul și altele despre Kolea Krasotkin, Iliușa și tovarășii lor). În 1955 apărea - inaugurând după câte știu lunga serie de remarcabile traduceri românești din Dostoievski de după război - Oameni sărmani, cu o prefață de Tamara Gane. La sfârșitul lecturii, am rămas înmărmurit vreme de două ceasuri. Ficțiunea îmi transmitea un sentiment al ireparabilului la fel de intens ca orice realitate tragică. Tristul epilog al romanului de debut al marelui scriitor rus, eșecul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
insuportabile, o boală, în cazul meu, se pare, incurabilă. — Mila e o boală? — În lumea noastră, da. — În lumea noastră? — În lumea noastră, așa cum a fost ea zidită, din vecii vecilor... Peste câteva minute mi-am luat rămas bun de la sărmanul meu prieten căruia, cu toate că se considera bolnav incurabil, i-am urat totuși, la despărțire, însănătoșire grabnică. În stația de lângă spital, așteptând troleibuzul care, evident, nu venea, mi-am amintit, nu știu cum, după atâta amar de vreme, un episod din studenție... Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ce suflet aveți!”, mă trezesc că-mi spune, admirativ-recunoscătoare, oprindu-se, la rându-i, în mijlocul străzii, o doamnă cam de vârsta mea, care mă văzuse scoțând din servietă o bucată de cârnat și dându-i-o, oarecum pe furiș, unui sărman câine vagabond. O privesc confuz și mă grăbesc să mă îndepărtez, realizând ce mult timp a trecut de când nimeni nu mi-a mai zis o vorbă bună... Nu se poate ca nimeni să nu vadă - îmi spun uneori, când îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
gest colectiv îl semnifică, transfigurează întregul film. În această secvență genială, neorealismul italian trăiește o clipă de magnifică iluminare. Toate filmele lui Jancso Miklos pe care le-am putut vedea încep cu o execuție. Se intră abrupt în subiect. În Sărmanii flăcăi, primele secvențe ne înfățișează peretele gol, de un alb dezolant, dar proaspăt dat cu var, al unei case pierdute în imensitatea cenușie a pustei. Autorul ne prezintă mai întâi culorile sale: albul mortuar și cenușiul apăsător, pe care le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
trăgaci. Cadavrul alunecă la vale, unda iute a râului spală urmele. Totul se petrece cu o neverosimilă rapiditate. Altul este ritmul celui de-al treilea film, Liniște și strigăt, în care autorul revine la mișcarea largă, lentă și circulară din Sărmanii flăcăi. Trei bărbați, între care nu pare să existe nici cea mai mică animozitate, coboară agale o pantă, vorbind liniștit, ca niște tovarăși de drum. Doi dintre ei sunt jandarmi, al treilea e proscrisul. Când aparatul de filmat îi apropie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
timp am pornit la capelă, eu fiind pe post de dascăl. Slujba-slujbă dar mărită la cererea familiei cu lecturi din evanghelie. Până s-a terminat de citit și pomana de țărână amurgise, vântul trimetea rafale care se rupeau în tremurătura sărmanului preot. Ardea. Unde să mai plece? L-am culcat la mine și toată noaptea l-am frecționat, i-am dat aspirină și chinină uscând la foc mare numeroase schimburi de rufărie. Două săptămâni a zăcut preotul la mine când în
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Domnul cu noi. și au coborât împreună. În birou, după ce a mai pus câteva așchii de traversă în sobă, nenea Jan a construit din scaune și o ladă care era pe acolo un culcuș pentru preotul sau mai degrabă călugărul sărman care se întâmplase să fie. A mai dat o raită prin stație. Ningea bogat și spulberat. Dimineața, în ibric de tinichea, puțin ceai și alături pâine, brânză, ceapă. - Luați, părinte, că abia pe după-amiază sunt semne de plecare. Luați din
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
partid, instruirile de la județ, cursurile de la „Ștefan Gheorghiu” și familia, care era pe ultimul loc. Partidul ne învăța să punem mai presus de interesele noastre interesele partidului, dar tot el ne învăța că familia este celula de bază a societății. Sărmana celulă! Sărmana familie în care femeia făcea carieră! Lipsisem de acasă aproape o săptămână. Mișu stătea mai mult singur până seara târziu, când Ghiță venea cu ultima cursă. Când am intrat în curte, lumina era aprinsă. Mă așteptam ca Mișu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de la județ, cursurile de la „Ștefan Gheorghiu” și familia, care era pe ultimul loc. Partidul ne învăța să punem mai presus de interesele noastre interesele partidului, dar tot el ne învăța că familia este celula de bază a societății. Sărmana celulă! Sărmana familie în care femeia făcea carieră! Lipsisem de acasă aproape o săptămână. Mișu stătea mai mult singur până seara târziu, când Ghiță venea cu ultima cursă. Când am intrat în curte, lumina era aprinsă. Mă așteptam ca Mișu să-mi
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
periculoasă, "cu ochi albaștri", pe care n-aveam cum să le sperii, puștile fiind ale ciorilor! Și pe mine tot ciorile m-au "răspopit"! Atunci cred că plin de năduf am scris o poezie: Faliment total! La casă de om sărman nici opinci și nici suman, nici merinde nici fiertură, nici câine în bătătură! La casă de om calic nici oghial și nici țolic, nici icoană pe perete și nici flori de Dragobete! La casă de om sărac, nu mai e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
care a acordat această filosofie la persoana întâi. Adică întâmplarea cu doamna Țurcanu, căreia i se spunea "Țurcănița". Există astfel de femei, cărora așa le spunem, în limbajul simplu, fără fason; ele sunt simple și, ca și Țurcănița, sunt femei sărmane și bune, făcute parcă special să fie pe lume femei sărmane și bune.) Țurcănița trăia într-o căsuță la deal de via noastră. Căsuța ei, care avea ceva vrăjitoresc, izolată, ascunsă între copaci, era legată de casa noastră printr-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
doamna Țurcanu, căreia i se spunea "Țurcănița". Există astfel de femei, cărora așa le spunem, în limbajul simplu, fără fason; ele sunt simple și, ca și Țurcănița, sunt femei sărmane și bune, făcute parcă special să fie pe lume femei sărmane și bune.) Țurcănița trăia într-o căsuță la deal de via noastră. Căsuța ei, care avea ceva vrăjitoresc, izolată, ascunsă între copaci, era legată de casa noastră printr-un fir de cărare. De câteva ori pe săptămână, Țurcănița, micuță și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cea mai neînsemnată dintre priorități. În acest articol mă voi ocupa de una dintre fețele persoanei beneficiară a serviciilor publice: aceea de pacient. Ca să nu teoretizez excesiv, voi reda câteva scene petrecute în octombrie 1998, într-un spital pentru oameni sărmani (categoria spitalul de care aparțin). Serviciul de ecografie: 11 pacienții reazemă pereții la coadă. Unii au dureri foarte mari. O pacientă își ia un scaun dintr-o încăpere și se așază închircită pe el. Asistenta vine și-l trage violent
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
veacului al XIX-lea: Dr. Iancu Flondor, Dr. George Popovici și Dr. Valeriu Braniște”. TEODOR COTLARCIUC FOST CANTOR BISERICESC NĂSC. 7 FEBR. 1825 MURIT 6 JULIE 1902. VEȘNICĂ POMENIRE ȘI RECUNOȘTINȚĂ DELA FIUL MITROPOLIT NECTARIE. „Pilduitor pentru orice student român, sărman și ridicat prin proprie hărnicie din năcăjita lume a satelor noastre, cu o sârguință de fier”, Nicolae Cotlarciuc își termină studiile teologice în 1899, luându-și licența și obținând doctoratul în Teologie și Filosofie, pentru disciplinele istorie, filosofie și filologie
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
reda câteva aspecte și fraze memorabile din această cuvântare: „În veci rămân adevărate cuvintele Sfintei Scripturi: iubirea zidește, ura distruge. Iubirea domnea în timpul clasic al creștinismului [...]. Cât de frumos era când...cei bogați și puternici ai țării se alăturau celor sărmani și se ajutau reciproc! Ce înălțător era când împărații puneau să se poarte crucea în fruntea oștirilor, având credința că în acest semn vor învinge! Atunci se spunea că bisericile și uneltele bisericești sunt de lemn, credința însă de aur
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
continuat să viziteze bolnavii din spitalul militar și civil. «O mamă tuberculoasă, aflându-se în clipa morții, m-a chemat întrebându-mă dacă se poate spovedi și să primească sfânta Împărtășanie. „Nu sunt decât o reverendă neagră a unui cleric sărman“, i-am spus, „și, din păcate, sub aceasta, nu există nimic, dar chiar nimic“. Ea, cu mâna tremurând, mi-a prins marginea hainei clericale și a sărutat-o, recomandându-mi să am grijă de cei doi copii ai ei, care
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Caleașca nu s-a prăvălit în apă, dar cei trei nefericiți s-au rănit. Cele două surori s-au rostogolit în jos pe o pajiște, iar Francesco a sfârșit-o sub roțile caleștii. Au sosit ajutoarele. L-au eliberat pe sărmanul conte de sub greutatea caleștii. Gamba dreaptă era dublu fracturată: tibia și peroneul rupte. Cele două surori, din fericire, și-au revenit după numai câteva îngrijiri. Francesco a fost internat în spital. Chirurgul a încercat să apropie cele două capete de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
repugnanța care m-a cuprins deîndată ce am intrat». Și, unei alte prietene bolnave, îi mărturisea: «Tu vrei să-ți vorbesc sincer de noua mea viață. Se moare!... și peste această moarte, care cucerește lent și își continuă înaintarea, cânt sărmanul meu Magnificat cu amărăciune bucurându-mă, cu amărăciune tresăltând». Le admira pe celelalte surori care «iubesc, suferă, rabdă cu bucurie senină, cu o speranță dulce, cu o credință dulce! Dar eu ce fac aici? Ce fac?». Ea se măcina în
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
fără ca eu să mă gândesc, prin intermediul diferitelor circumstanțe m-a îndemnat, aș zice că aproape m-a constrâns cu blândețe, să adun femei evlavioase care ar simți să-i ajute pe frați în îndeletnicirile mai mult vouă specifice, spre folosul sărmanelor făpturi abandonate, strânse în pavilioanele Divinei Providențe» (Verona, octombrie 1946). Ramura feminină a Slujitoarelor Sărace ale Divinei Providențe nu a abandonat munca primordială de colaborare cu religioșii Slujitori Săraci, ba chiar, urmând cu fidelitate spiritul și carisma fondatorului, a inițiat
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
se poate. Domnul va avea grijă», încuraja don Calabria. Omenește ar fi fost mult mai prudent să închidă Institutul și să trimită toți copiii acasă; dar lui don Calabria i s-a părut o cruzime să descarce asupra acestor băieți sărmani o altă povară insuportabilă. Astfel, atunci când mobilizarea a fost generală și au fost înrolați și recruții respinși în precedență, don Calabria a încercat în toate felurile să ceară să fie respinși câțiva frați. Pentru fratele Luigi Adami, s-a dus
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de primire și de caritate. Un mic tablou al vieții și al muncii desfășurate de acești întâi adevărați eroi o putem întrevedea citind jurnalul unuia dintre dânșii: don Alessandro Rosa, un preot tânăr, care și-a jertfit viața pentru aceste sărmane suflete. Don Alessandro a fost sfințit preot în 1931. Și-a exercitat primul său apostolat printre băieții Institutului Copiii Buni, apoi, timp de câțiva ani, în Sanctuarul Madonna di Campagna (Verona). În iulie 1935 a fost trimis în parohia San
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
decât să-i constate moartea deja petrecută, printr-o suspectă hemoragie cerebrală». Ceea ce s-a petrecut în celelalte două zile care au urmat, în timpul cărora trupul a rămas expus publicului, pare de necrezut. O febră paroxistică a lovit acea lume sărmană. Chiar și acei enoriași, care cândva se arătaseră ostili sau indiferenți, s-au lăsat implicați în durerea generală. O litanie de laude și de fapte a fost descrisă în fața trupului, de parcă se celebra o purificare colectivă. Toți simțeau nevoia să
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]