KorAP: Find »[drukola/base=sac & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...71 72 73 ...504 >

12,589 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426

ți-o ofer, pedeapsa va fi cumplită. — Cât de cumplită? — Decapitarea. — Dumnezeule! Voi face totul ca să nu-mi pierd capul - Nené Dupré arătă spre elicopter. Am adus bidoane cu apă, provizii, medicamente, un mic aragaz de campanie, haine groase și saci de dormit... Prea destul pentru două săptămâni de captivitate. — O să respectați învoiala? Pilotul se așezase și-și aprindea o țigară, îi oferi și lui Gacel una, pe care acesta o refuză cu un gest din mână. Nené Dupré ridică din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
cum vrei, dar amintește-ți de vorba aia: „Legea merge înainte, șmecherii merg după ea“... Noi suntem șmecherii care profită de lipsurile legilor și de aceea nimeni nu ne poate învinovăți. În ziua când se va aproba ca pe fiecare sac cu orez trimis în lumea a treia să se lipească o reclamă la o marcă de țigări, numărul celor care mor de inaniție va scădea și va crește numărul celor răpuși de cancer. Deocamdată această publicitate este interzisă, dar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
s-o facă s-o spună de pe acum, pentru că n-am de gând să-l las să urce... E clar? Pe rând, toți cei de față încuviințară în tăcere; francezul, după ce băgă mâna sub un scaun din elicopter, scoase un sac greu de sport de culoare portocalie și i-l întinse lui Gacel. Ăsta e pentru tine - spuse. — Ce e? — Un milion de franci, pe care m-au însărcinat să ți-l dau. Beduinul refuză cu un gest disprețuitor. — Ți-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
tăcuți, observând cum zgomotoasa mașină zburătoare se înălță, trasă un cerc amplu și se întoarse să treacă pe deasupra capetelor lor, în timp ce câțiva dintre pasageri își luau rămas-bun de la ei făcându-le cu mâna. Dintr-o dată, ușa se deschise și greoiul sac de culoare portocalie zbură prin aer și căzu cam la douăzeci de metri distanță. De sus, Nené Dupré, ieșit pe jumătate în afară, le făcu un gest hotărât cu mâna și, râzând cu gura până la urechi, le strigă cât îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
urechi, le strigă cât îl țineau puterile: Cine râde la urmă râde mai bine! Zicând asta, se îndreptă spre nord-est, și în câteva minute aparatul nu mai era decât un punct în zare. Abia atunci familia Sayah se apropie de sac, Aisha îl deschise și rămase câteva clipe năucită, cu gura căscată și cu ochii cât cepele. — Este posibil să existe atâția bani? exclamă în cele din urmă. Există sau nu, n-o să-i păstrăm - îi spuse fratele său. Nu sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
în ochii lor o rugăminte mută ce-l făcu să înțeleagă că ar fi fost dispuși să accepte hotărârea sa oricât de dureroasă li s-ar fi părut, și apoi se aplecă să vadă pentru prima dată ce era în sacul portocaliu. — De acord! îngăimă. Mi se pare corect. Aisha nu se putu stăpâni și i se aruncă în brațe, în vreme ce Suleiman se mulțumi să schițeze un ușor zâmbet de satisfacție, în timp ce spunea: — Sunt încântat că francezul ăsta a fost mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
meu de onoare că va avea și cea mai frumoasă zestre pe care a primit-o vreodată o fată a „Poporului Vălului“. — Asta voiam să aud. De acord, atunci...! - Gacel se întoarse spre fratele său, în timp ce făcea un gest spre sacul portocaliu: Ia cât ai nevoie și întoarce-te cu camionul ăla. Cumpără și niște haine, pentru că adevărul e că nu putem apărea niciunde cu zdrențele astea, dar încearcă să nu atragi atenția. — O să fac o listă cu ce avem nevoie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
familiei sale de acum înainte. Îi era greu încă să se obișnuiască cu ideea că mizeria în care trăiseră întotdeauna rămăsese definitiv în urmă. Mintea sa refuza încă să accepte că jumătate din uluitoarea sumă de bani aflată în acel sac ar putea fi a lui. I se părea că încă trăiește un vis. Era speriat. Pentru prima dată în viața lui, curajosul imouchar, care dovedise că e capabil să facă față unor nenumărate primejdii fără să-și piardă calmul, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
decât o formă practică de a acoperi mici diferențe când făceau un troc, folositori în special când trebuiau să compenseze prețul a două cămile cu prețul a șapte capre sau valoarea a cinci metri de pânză cu cea a unui sac de orz. În marile piețe din oaze se găseau din belșug curmale și vite, dar, în general, banii erau rari; și, când în cele din urmă catadicseau să apară, erau așa de vechi și uzați, că păreau mai curând relicve

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
erau rari; și, când în cele din urmă catadicseau să apară, erau așa de vechi și uzați, că păreau mai curând relicve din timpuri foarte îndepărtate decât bani adevărați în circulație. Acum însă, în adâncurile „Peșterii gazelei“ se ascundea un sac de culoare țipătoare burdușit cu bancnote noi, lucitoare și îmbătător de mirositoare, cum nu mai circulaseră niciodată în toată istoria vestitei piețe de la Sidi-Kaufa, așa încât părea logic până la un punct ca imohagul Gacel Sayah să se simtă atât de dezorientat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406

cineva cu furtunul prin creier. Pantofii lui sînt ca două pîini negre, uscate. Își Întretaie drumul cu alții care vin din sens opus Încărcați cu plase pline de morcovi și gogoșari, cu funii de usturoi spînzurate pe umeri, cocîrjați sub sacii cu varză. El e insul fără sacoșă. El e cel care se uită la lucruri fără să le rîvnească, fără să le atingă. E cel În care lumea intră nechemată, de bunăvoie. El nu e un estet. El are cerul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
somnul ca pe un tren, care ne va scoate din nou la lumină. Dimineața e totdeauna mahmură, cu gura amară, cu Înțepături sub coasta dreaptă, cu greutate În stomac și În vintre. CÎnd mă ridic În picioare sînt ca un sac de cartofi răsturnat pe care Îl pui după multe eforturi din nou să stea drept. Pe urma Încep drumurile, de la baie la bucătărie, de la bucătărie În cameră, din cameră În balcon, iar Înapoi prin vestibul. Umbli așa fără noimă, te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
unul singur batjocura și umilința rîsul amfiteatrului cînd am intrat În pufoaică și cu cizmele de cauciuc murdare de var nopțile mele În blocul Încă nerecepționat de la Liric cineva trebuia să păzească arzătoarele imperiul meu tăcut nelocuit un tron din saci de ciment cald cald mirosul parchetului crud sticla de rom la cap și calma senina companie a lui Platon un vopsitor necalificat reminiscențele cum se insinuează ele ca acești pași abia perceptibili care nu se opresc și totuși nu mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
totul pare o alcătuire de oase calcinate - vertebre și femure, clavicule, maxilare uriașe, risipite de-a valma, părăsite Într-o deplină Împietrire peste care se cerne continuu o bură albă, scămoasă. Oamenii nu s-au trezit, dorm care Încotro pe saci de ciment, pe ziare. În vagonete sticle goale de lapte, de vodcă, cutii ruginite de conserve. Turturele rapace ciugulesc din Încheieturile metalice fărîme de hrană. Haite de cîini dau ocol de la distanță acestor resturi promițătoare. Într-o dimineață de iunie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
gura căscată și Începi să te zbați ca peștele pă uscat și aerul nu vrea neam să mai intre În tine, dă zici că ăl de sus ți-a pus ștreangul de gît și te-a legat ca p-un sac de cartofi. Da ce-am mai urlat, da vorbele nici că-mi ieșea, mai mult șuieram, Îmi ieșiseră numa ochii din cap cît cepile și vinele de la mîini să umflau dă ziceai că am rîme sub piele și capu Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448

prins-o mai greu. Mi-au trebuit două zile. Iar de emoție am și uitat să mă concentrez asupra faptului. Simplitatea și concizia episodului m-au nemulțumit profund. Am repetat experimentul de două ori, apoi am găsit în pod un sac de pânză în care se usca usturoiul. Până atunci, nici măcar cu bucățile mele de slănină râncezite de vreme nu prinsesem mai mult de un singur animal. Tocilarul locuia sub scări. A început cu baionete, în timpul războiului. Primăvara își căra în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
de săptămână către cei care se luau cu el la harță în numele sfintei duminici. Și-a botezat mașinăria Avram din motive sentimentale. Avram huruia și în ziua în care am prins toate cele trei pisici din jur, am legat gura sacului și am făcut un calcul aparent logic: dacă o pisică, în mod firesc, cade întotdeauna în picioare, atunci trei pisici vor cădea tot în picioare, chiar dacă nu văd nimic. Am luat sacul în brațe și l-am cărat la etaj

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
cele trei pisici din jur, am legat gura sacului și am făcut un calcul aparent logic: dacă o pisică, în mod firesc, cade întotdeauna în picioare, atunci trei pisici vor cădea tot în picioare, chiar dacă nu văd nimic. Am luat sacul în brațe și l-am cărat la etaj. Nu am mai avut putere să-l azvârl cumsecade. A căzut peste Avram și s-au răsturnat împreună. Discul a continuat să se învârtească, pe jumătate înfășurat în pânză iar din sac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
sacul în brațe și l-am cărat la etaj. Nu am mai avut putere să-l azvârl cumsecade. A căzut peste Avram și s-au răsturnat împreună. Discul a continuat să se învârtească, pe jumătate înfășurat în pânză iar din sac țâșnea pe caldarâm un lichid roșu. Atunci vedeam prima oară așa ceva. M-am apucat de balustradă, privind cum pulsa umbra sacului și cum se scurgea din el sângele de pisică, apoi am leșinat. M-am trezit în gang, cu genunchii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
Avram și s-au răsturnat împreună. Discul a continuat să se învârtească, pe jumătate înfășurat în pânză iar din sac țâșnea pe caldarâm un lichid roșu. Atunci vedeam prima oară așa ceva. M-am apucat de balustradă, privind cum pulsa umbra sacului și cum se scurgea din el sângele de pisică, apoi am leșinat. M-am trezit în gang, cu genunchii strânși. Cinci bătrâni dădeau cu picioarele în mine pe unde apucau. Ceilalți stăteau la o parte. La câteva ferestre, femei. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
o parte. La câteva ferestre, femei. Se uitau la mine de parcă aș fi izbit cu putere o tigaie de caldarâm. Soția tocilarului căra cu două găleți apa pe care o arunca pentru ca sângele să curgă în canal. Apoi a luat sacul și l-a aruncat la gunoiul de sub poartă. Am reușit să fug în cămară și să încui ușa după mine. Murmuram cuvinte fără nici un sens: sfânt, sfânt, incubator, sfânt, incubator, sfânt... Stăteam pe două valize de cătănie puse una peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
în cămară și să încui ușa după mine. Murmuram cuvinte fără nici un sens: sfânt, sfânt, incubator, sfânt, incubator, sfânt... Stăteam pe două valize de cătănie puse una peste cealaltă, cu spatele sprijinit de peretele reavăn, și înfulecam zahăr dintr-un sac de o majă, cu o lingură de supă. Abia îmi încăpea în gură. Înghițeam bolovani împietriți de zahăr și am vomat melasă dulce două zile la rând, până ce sora a forțat ușa și m-a băgat în pat. Ziua erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
cu ochii pe mine, noaptea nu găseam pisicile. Dar am început să simt ce importantă este pentru mine asemănarea dintre pisică și pui. Când m-am dus la cotețul din fundul curții, era întuneric ca de blestem. Nu am luat sacul cu mine. Voiam să observ detaliile. Am coborât în pivniță și, pe lângă becul din tavan, am aprins încă trei lumânări, ca să pot vedea totul. Am folosit drept masă un butoi răsturnat. Am pus pasărea cu picioarele în sus și i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
înșală. Pentru că vechiul nume se ascunde sub cel nou, în taină. Simțeam că un urs e mai legat de numele său decât de forma pe care i-a dat-o taxidermistul și, înainte de a fi părăsit institutul, am luat un sac pentru cartofi, ceva de cusut și l-am ușurat pe Gedeon de surplusul său de iarbă de mare. Cred că, în afară de Adél, nimeni nu a observat asta vreodată. Și iată că, după săptămâni de zile, nu pot chema un urs

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
Altceva nu am, fata mea. Iar stofa englezească neagră nu le-o dau din principiu. Dacă la altceva nu, măcar de pansamente e bună. Tricolorul infectează rănile - a spus el, continuând să tivească drapelul. Afară Mulțimea muncea. Au pavat cu saci de nisip și pietre de caldarâm o cărare în fața lui, l-au alimentat cu combustibil și monumentul eroilor a luat-o din loc. Ce detronare măreață! O altă statuie ar fi trebuit mai întâi topită. Iar pe deasupra, monumentul eroilor funcționa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]