3,203 matches
-
vârfurile copacilor, spre stânga un salcâm, mai în față și spre dreapta un nuc uriaș cu două brațe principale, la orizont un șir de plopi. De la un timp vârfurile copacilor au început, pe nesimțite, să se clatine, fiecare altfel, vârful salcâmului tremura ușurel, balansul plopilor mai mult îl bănuiam, cerul părea lipit de ei, se clătina odată cu ei într un fel de mișcare compactă, vârfurile nucului se înălțau indiferente, ca iarna, când își uită seva în adâncurile trunchiurilor. Mă gândeam la
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ca iarna, când își uită seva în adâncurile trunchiurilor. Mă gândeam la scândura de jos pe care stătusem, poate vibra și ea. O sevă năvalnică năpădise lumea, fiorul ei atinse creanga cea mai de sus a nucului, se abătu asupra salcâmului... Pe partea liberă a cerului se opri o pasăre, știam că era moartă, eram chiar eu pe catafalcul verde, înspăimântător, stăteam în aer rotund și nemișcat, cu aripile strânse. Câteva frunze s-au întins spre mine să mă mângâie, plopii
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
opri o pasăre, știam că era moartă, eram chiar eu pe catafalcul verde, înspăimântător, stăteam în aer rotund și nemișcat, cu aripile strânse. Câteva frunze s-au întins spre mine să mă mângâie, plopii s-au apropiat și, împreună cu ei, salcâmul. S-au lipit de mine, acoperindu mă. Începuse să se întunece, dar distingeam perfect fiecare crenguță, fiecare frunză, fiecare nervură, vedeam până și petele roșietice-gălbui de pe cele câteva frunze ale nucului care uitaseră să pice de cu iarnă. Pluteam în
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ani, te mai saturi și de propria piele, și de aceeași nevastă, și de locul în care stai. Dacă nu ești legat, simți nevoia să cauți ceva mai bun“. Topometriștii îi povestiseră toate astea pe îndelete, stând la umbra unui salcâm. Pomul era prea tânăr, soarele răzbătea printre crengi și îi toropea. Unul dintre bărbați își ridică șapca de pe claia de păr asudat și își șterse fruntea. Era un tip slab, cu fața ciupită și cu riduri adânci deasupra sprâncenelor. — Dumneata
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
urmă, o femeie în rochie verde, pedalând pe o bicicletă. Topometriștii își simțiseră foamea râcâindu-le în stomac: N-am putea să mâncăm de prânz? zise cel care purta șapcă. Nu știa când trecuseră două ore. Mai întâi stătuseră sub salcâm, după asta fugiseră de căldură. Ustensilele lor, rămase în câmp, semănau cu catargul smuls al unei corăbii ce eșuase. — Văd că doar fumezi, nu mănânci? întrebă din nou cel cu șapcă. Omar se uită peste creștetul celui care îi pusese
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mi se trage din familie. Figura cârnului se întristă. ― Îmi pare rău... La mine, doar tata a stat la balamuc. Eu am avut noroc, semăn cu mama. ― O femeie de nădejde, presupun. ― Oho! în fiecare dimineață se urca într-un salcâm și dădea din mâini. ― Se credea avion? Cârnul hohoti. ― Acum îmi dau seama că ești țicnit de-a binelea. Făcea mișcare în aer liber. Așa-i recomandase doctorul. ― Înțeleg... ― Când veneam de la liceu o ajutam să coboare. ― De ce? Nu încăpeați
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
senzație de murdărie iremediabilă pe care ți-o dau uneori zilele de vară când pielea e mereu umedă. Din pricina asta și, bineînțeles, din pricina stării de tensiune în care mă găseam, mergeam tăcut, fără să pun întrebări, uitîndu-mă în trecere la salcâmii prăfuiți din marginea șanțului, la duzii plini de dude negre, coapte, la butoaiele cu apă din curți și eram din ce în ce mai mirat că nu întîlneam pe nimeni. Alături de mine, Dinu mărșăluia prin praful uliței, ușor adus de spate, fără să privească
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am fost în vis, în țara milei n-am ajuns niciodată. 33 (Din caietul de vise) Eram pe țărm. În jur, nici noapte, nici zi, ci o lumină specială, palidă, care nu emana de la nici un astru. Mă oprisem lângă un salcâm uriaș, cu coroană bogată, al cărui trunchi era înlănțuit de crengile unui smochin. Frunzele late și fructele smochinului se amestecau cu frunzele salcâmului și mă miram cum reușiseră să crească astfel. Apoi, deasupra țărmului s-au strâns nenumărați pescăruși care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nici zi, ci o lumină specială, palidă, care nu emana de la nici un astru. Mă oprisem lângă un salcâm uriaș, cu coroană bogată, al cărui trunchi era înlănțuit de crengile unui smochin. Frunzele late și fructele smochinului se amestecau cu frunzele salcâmului și mă miram cum reușiseră să crească astfel. Apoi, deasupra țărmului s-au strâns nenumărați pescăruși care au acoperit cerul. S-a întunecat, iar în timpul cât a stăruit întunericul nu știu ce am făcut. Când lumina s-a revărsat din nou, am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și pe stânci. Dormeau sau erau morți. Dar nu, nu era asta. Am continuat să caut cu privirea și am descoperit că smochinul se găsea ceva mai departe, după o stâncă. Probabil, îl tăiase cineva. Când m-am uitat la salcâm, el arăta mult mai sărac, cu coroana împuținată, cu frunzele rare și mici. M-am dus să iau o smochină, am dus-o la gură, dar n-avea un gust bun. "Ce rele sânt de ce oare?" m-am întrebat. Mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de murdărie iremediabilă pe care ți-o dau uneori zilele de vară când pielea e mereu umedă. Din pricina asta și, bineînțeles, din pricina stării de tensiune în care mă găseam, mergeam tăcut, fără să pun întrebări, uitându-mă în trecere la salcâmii prăfuiți din marginea șanțului, la duzii plini de dude negre, coapte, la butoaiele cu apă din curți și eram din ce în ce mai mirat că nu întâlneam pe nimeni. Alături de mine, Dinu mărșăluia prin praful uliței, ușor adus de spate, fără să privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am fost în vis, în țara milei n-am ajuns niciodată. 33 (Din caietul de vise) Eram pe țărm. În jur, nici noapte, nici zi, ci o lumină specială, palidă, care nu emana de la nici un astru. Mă oprisem lângă un salcâm uriaș, cu coroană bogată, al cărui trunchi era înlănțuit de crengile unui smochin. Frunzele late și fructele smochinului se amestecau cu frunzele salcâmului și mă miram cum reușiseră să crească astfel. Apoi, deasupra țărmului s-au strâns nenumărați pescăruși care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nici zi, ci o lumină specială, palidă, care nu emana de la nici un astru. Mă oprisem lângă un salcâm uriaș, cu coroană bogată, al cărui trunchi era înlănțuit de crengile unui smochin. Frunzele late și fructele smochinului se amestecau cu frunzele salcâmului și mă miram cum reușiseră să crească astfel. Apoi, deasupra țărmului s-au strâns nenumărați pescăruși care au acoperit cerul. S-a întunecat, iar în timpul cât a stăruit întunericul nu știu ce am făcut. Când lumina s-a revărsat din nou, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și pe stânci. Dormeau sau erau morți. Dar nu, nu era asta. Am continuat să caut cu privirea și am descoperit că smochinul se găsea ceva mai departe, după o stâncă. Probabil, îl tăiase cineva. Când m-am uitat la salcâm, el arăta mult mai sărac, cu coroana împuținată, cu frunzele rare și mici. M-am dus să iau o smochină, am dus-o la gură, dar n-avea un gust bun. „Ce rele sunt, de ce oare?” m-am întrebat. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de data asta, nu făcusem nimic și mi-a dat o palmă. De ce? Lasă, că ți-o coc eu ție! M-a luat la vânătoare, după vreo trei-patru luni de zile, ne-am dus la Pasărea, e o lizieră de salcâmi, a tras într-un iepure, eu am spus că mi-e frică, s-a dus el la tufa aia de mure, să-l scoată de-acolo, când s-a întors înapoi, îl așteptam cu arma lui. Cartuș pe țeavă, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
un bolovan uriaș și sub el o găsea pe Lea goală. Fugea de ceva îngrozitor care-l urmărea și cădea epuizat în brațele Bilhei, care crescuse între timp până la a avea formele unei femei. O salva pe Zilpa dintr-un salcâm și îi descurca părul din crengile în jurul cărora se încolăcise. Se trezea în fiecare dimineață, transpirat, cu sexul întărit. Se învelea cu pătura și se tot sucea pe pământ până când se putea ridica fără să se rușineze. Zilpa privea triunghiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-o iar pe Rahela. Ea era doar mătușa, cea neroditoare, cea lăsată la o parte. Dar acum nu mai blestema cerul și nici nu le mai împovăra pe surorile ei cu lacrimi. Stătea, mult prea nefericită ca să mai plângă, sub salcâm, copacul sacru al Innanei, unde se adunau păsările la apus. Se ducea la Așera si se prosterna în fața zeiței, care rânjea cu gura întredeschisă, și-i spunea „Fă-mă să am copii sau dacă nu, o să mor!”. Iacob îi vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
albastre, păsări cu plisc ascuțit și glasuri adânci, chemându-se peste ape și din păduri, apoi trec și pădurile jilave cu poporul lor pestriț, rămân doar câteva ochiuri de apă printre câmpurile de grâu și ovăz sălbatic, în crângul de salcâmi iată că asfințește soarele și pe cer se răsfiră una, cinci, zece mii de stele, apoi soarele răsare, pământul se clatină, se cutremură, un popor de furnici fără număr s-a pornit de undeva din adânc să urce către lumina zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
podul Mărășești. Nu că mă laud, dar glas ca al meu n-are nimeni. Nimeni! Ce Sfântul Spiridon Nou! Se cutremură văzduhul când vestesc eu ceasul de utrenie, de vecernie, bufnița deschide ochii și aripile și zvârrrr! a pierit printre salcâmi. Așa aduc eu seară de seară luceferi, vara privighetori.... Într-adevăr în clopotnița mitropoliei sălășluiește un huhurez care-și face veacul pe deal și prin împrejurimi, cam până la Cuțitul de Argint, deși mai vânează el și prin cimitirul evreiesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să ai, habar să n-ai! Hu hu! Hu hu! Și cu acestea, huhurezul fâlfâi din aripi și se lăsă la vale înspre apă, dispărând în întunericul plin de arbori. Căci totuși sunt mulți arbori în orașul nostru încâlcit, oțetari, salcâmi, plopi, castani, sălcii, tei. Kerch are de vizitat două bănci, facilitatea ultramodernă de îmbuteliere a produselor Coca Cola, Ateneul Român, Muzeul Țăranului și fosta IMGB prefăcută în bază atomică. Dimineața, la prânz și seara mănâncă și bea la supeuri oficiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
văd și acușica cum s-a petrecut totul. Ca la cinema le văd. N-aveau casele astea. Era alea vechi, de-a ars mai p-ormă și le-a făcut p-astea. Io am văzut totul că mă suisem în salcâmul ăla de la gard. Mai eram cu o prietenă, Macronela, nu știu dacă o cunoașteți părinte, că a plecat demult din sat. O fată foarte tristă. Dar deșteaptă, de ziceai că s-a născut profesoară, nu altceva! - Erai și tu atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
eu am dus-o la groapă și pă coana Natalița. Am plecat mai devreme atunci, n-am prins bătaia. Dar țin minte, s-au judecat vreo trei ani. - Eram, că venisem cu mama. Stăteam și mă jucam chiar acolo, lângă salcâmii ăia, de i-a tăiat astă vară dom’ Soporan. Eram cu dom profesor... Ăla de-a fugit chiar în anul ăla sau al doilea. Săpa pe deal la cetățuie. Băiatul văcarului, de-l luase de mic un domn de la București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vadă la față. Nu era nimeni. Un cocoș doar sări de pe stiva de lemne, dând parcă să zboare. Pintenatul se prăbuși, după un rotocol scurt în aer, peste o găină ce trăgea să scoată o râmă de sub o cioată de salcâm. Femeia de la lumânări ieși din biserică și aruncă apa dintr-o vază de flori. Un fel de vază. O sticlă de plastic de bere „Comandor Günther“, tăiată pe la mijloc. Îl văzu pe popa Băncilă urmărind cum cocoșul acela calcă găina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
burtos care adusese tricolorele așteptase până ce Vandaxon le împărți tuturor revoluționarilor câte un steguleț. Apoi, ca și cum ar fi învârtit o imaginară manivelă deasupra sa, făcu câteva semne agitate cu mâna dreaptă și o zbughi drept în sus, printre crengile înaltului salcâm de la poarta prozatorului. Ca la un semn, becurile de pe stradă începură să lumineze. Inginerul dădu capul pe spate și rămăsese așa câteva clipe, încercând să vadă dacă nu cumva burtosul acela țâșnise de se cățărase pe vreo creangă a salcâmului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
salcâm de la poarta prozatorului. Ca la un semn, becurile de pe stradă începură să lumineze. Inginerul dădu capul pe spate și rămăsese așa câteva clipe, încercând să vadă dacă nu cumva burtosul acela țâșnise de se cățărase pe vreo creangă a salcâmului și le făcea de-acolo semne teroriștilor cu vreo lanternă. Mai devreme, Dinescu sau Caramitru, sau altcineva, nu mai reținea cine, în vânzoleala care era, anunțase la televizor că s-ar putea să vină elicoptere cu teroriști care să atace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]