2,377 matches
-
spună, dar se temea că supușii săi se vor da după Velasco. Vedeți de Seihachi cum puteți mai bine. Nu vă faceți griji pentru mine. Îi adresă lui Seihachi două-trei cuvinte de îmbărbătare, dar acesta nu putea nici măcar să răspundă. Samuraiul făcu cale întoarsă printre trupurile oamenilor de pe culoar și apoi urcă pe punte unde soarele bătea cu putere. Marea se liniștise. Catargele aruncau umbre negre. Simțea briza blândă pe chip. I se părea că-i înviorează trupul istovit. Mateloții japonezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că-i înviorează trupul istovit. Mateloții japonezi care în cele din urmă se treziseră la ordinele marinarilor spanioli, reparau parâmele rupte și înlocuiau pânzele sfâșiate. Valurile sclipeau orbitor și printre ele se vedeau sărind din când în când pești zburători. Samuraiul se odihnea la umbra unui catarg când băgă de seamă că fără să-și dea seama luase cu el rozariul. De un capăt al rozariului făcut din ghindă atârna o cruce pe care era sculptat trupul gol al unui bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
odihnea la umbra unui catarg când băgă de seamă că fără să-și dea seama luase cu el rozariul. De un capăt al rozariului făcut din ghindă atârna o cruce pe care era sculptat trupul gol al unui bărbat sfrijit. Samuraiul se uită la omul acela cu brațele întinse și cu capul căzut fără vlagă, dar nu înțelese de ce toți străinii în frunte cu Velasco îl numeau „Domnul”. Pentru samurai, numai Stăpânul putea fi numit „Domnul”, dar Stăpânul nu era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cruce pe care era sculptat trupul gol al unui bărbat sfrijit. Samuraiul se uită la omul acela cu brațele întinse și cu capul căzut fără vlagă, dar nu înțelese de ce toți străinii în frunte cu Velasco îl numeau „Domnul”. Pentru samurai, numai Stăpânul putea fi numit „Domnul”, dar Stăpânul nu era o ființă atât de slabă și nici nu era un om neputincios. Numai după felul cum se închinau creștinii acestui om sfrijit, credința creștină îi părea samuraiului o erezie nemaipomenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
numeau „Domnul”. Pentru samurai, numai Stăpânul putea fi numit „Domnul”, dar Stăpânul nu era o ființă atât de slabă și nici nu era un om neputincios. Numai după felul cum se închinau creștinii acestui om sfrijit, credința creștină îi părea samuraiului o erezie nemaipomenit de ciudată. Samuraiul avu un vis stânjenitor. Se făcea că se afla în vale, într-o cameră întunecată și umedă și făcea dragoste cu soția sa având grijă să nu bage de seamă copiii. „Trebuie să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
putea fi numit „Domnul”, dar Stăpânul nu era o ființă atât de slabă și nici nu era un om neputincios. Numai după felul cum se închinau creștinii acestui om sfrijit, credința creștină îi părea samuraiului o erezie nemaipomenit de ciudată. Samuraiul avu un vis stânjenitor. Se făcea că se afla în vale, într-o cameră întunecată și umedă și făcea dragoste cu soția sa având grijă să nu bage de seamă copiii. „Trebuie să plec”. Îi era rușine că, deși corabia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
uluit. În acel moment se trezi. Se murdărise. Dintr-un colț al cabinei încă umed din cauza inundației din timpul furtunii, se auzeau sforăiturile când mai puternice, când mai slabe ale unuia dintre tovarășii săi. Era Tanaka. „A fost vis” oftă samuraiul. Își dădu seama că avusese un astfel de vis pentru că în adâncul minții i se înrădăcinaseră cuvintele lui Matsuki. Nici lui Nishi, nici lui Tanaka, care dormea atât de liniștit, nu le spusese nimic despre cuvintele lui Matsuki întrucât avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dormea atât de liniștit, nu le spusese nimic despre cuvintele lui Matsuki întrucât avea impresia că, dacă le-ar fi povestit, ar fi recunoscut adevărul cuvintelor lui. „Seniorul Shiraishi și seniorul Ishida nu ne-ar face niciodată așa ceva.”, își zise samuraiul în sinea lui schimbându-și brâul murdărit de dedesubt. Închise ochii din nou, dar nu mai putu adormi. Prin fața ochilor îi treceau limpede imaginea copiilor jucându-se prin grădină și profilul lui Riku întinzând rufele la uscat. Își revăzu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
stolurile de pescăruși se înălțară în văzduh. Solii se uitau cu luare aminte la golf și la promontoriul dimprejur. Era primul port străin pe care-l vedeau în viața lor. Primul pământ străin pe care puneau piciorul în viața lor. Samuraiul și Tanaka Tarozaemon aveau fețele crispate de emoție, ochii lui Nishi sclipeau, iar chipul lui Matsuki care stătea el cu mâinile în sân arăta parcă supărat. Golful era liniștit. Nici urmă de val. Era un port mai mare decât Tsukinoura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
soli vorbind mult într-o limbă neînțeleasă și, în timp ce Velasco le tălmăcea, îi măsură din cap până în picioare fără pic de rușine. Tălmăcit de Velasco, salutul lui era plin peste măsură de cuvinte de mulțumire, dar din privirea lui stânjenită samuraiul înțelese limpede că nu erau deloc întâmpinați cu brațele deschise. După ce au isprăvit saluturile, au fost invitați la cină. În sala de mese îi așteptau deja soția comandantului și câțiva căpitani. Toți îi măsurau cu privirea pe japonezii însoțiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lui Velasco. Dacă ne vom duce la bun sfârșit însărcinarea noastră de soli mulțumită lui Velasco, atunci Sfatul Bătrânilor nu va putea să respingă fățiș cererile sale. Velasco e om șiret. Izbucnirea lui Tanaka venea tot dintr-o neliniște nelămurită. Samuraiul simțea și el aceeași neliniște. Știa că mai marele fortăreței nu avea dreptul să primească scrisorile Stăpânului și să încuviințeze negoțul cu negustorii japonezi, dar după atmosfera acelei după-amieze își dădea limpede seama că Nueva España nu se bucura defel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
uimiți de cele câteva animale negre cu păr lung pe care le mâna băiatul. Asemenea animale le erau necunoscute, după cum necunoscuți le erau și cactușii. Munții de granit păreau să nu se mai sfârșească. Soarele dogorea întruna. Legănat de cal, samuraiul își aduse aminte de valea sa. Și pământutile lui erau sărace, însă, sărăcia de aici era cu totul altfel. În vale era verdeață, erau ogoare și curgeau pâraie. Însă aici nu era pic de apă și creșteau numai plante noduroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
era cu totul altfel. În vale era verdeață, erau ogoare și curgeau pâraie. Însă aici nu era pic de apă și creșteau numai plante noduroase, pline de ace. De lângă el, Nishi zise: E prima dată când văd o asemenea priveliște. Samuraiul încuviință din cap. Trecuse oceanul întins și nemărginit. Acum călătorea printr-un câmp sălbatic și neprimitor. Totul îi părea un vis. Oare chiar ajunsese într-o țară de care nici tatăl său, nici unchiul său și nici soția sa nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cactuși se înfigeau în pământul uscat ca niște pietre părăsite de mormânt. În depărare se deslușeau niște munți golași. Pe fețele asudate li se așezau bâzâind muște. — Oare să mai fie într-adevăr vreun japonez pe aici? zise Nishi către samurai și către Tanaka Tarozaemon în timp ce alunga muștele cu mâna. — Aș vrea să-l întâlnesc, zise samuraiul cuprinzând cu privirea podișul întins. Dar călătoria noastră nu e o drumeție de plăcere. Nu trebuie să ne abatem din drum. După vreo două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
niște munți golași. Pe fețele asudate li se așezau bâzâind muște. — Oare să mai fie într-adevăr vreun japonez pe aici? zise Nishi către samurai și către Tanaka Tarozaemon în timp ce alunga muștele cu mâna. — Aș vrea să-l întâlnesc, zise samuraiul cuprinzând cu privirea podișul întins. Dar călătoria noastră nu e o drumeție de plăcere. Nu trebuie să ne abatem din drum. După vreo două ore de mers, dintre munții pleșuvi din apropriere văzură înălțându-se drept ca un stâlp un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
l-am adus exact unde voiam... De la conacul guvernatorului, solii se întoarseră la mănăstire cu speranțele spulberate. În clipa în care coborâră din trăsură, din mulțimea care le striga urale, se desprinse un indian. Acesta îl trase de mânecă pe samurai cu îndârjire. Pe spate îi atârna o coadă împletită, iar în ochi avea o lucire stranie. Uimit, samuraiul se opri în loc, iar indianul îi șopti repede ceva. Din pricina mulțimii gălăgioase, samuraiul nu înțelese cuvintele sale, așa că omul mai zise o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
clipa în care coborâră din trăsură, din mulțimea care le striga urale, se desprinse un indian. Acesta îl trase de mânecă pe samurai cu îndârjire. Pe spate îi atârna o coadă împletită, iar în ochi avea o lucire stranie. Uimit, samuraiul se opri în loc, iar indianul îi șopti repede ceva. Din pricina mulțimii gălăgioase, samuraiul nu înțelese cuvintele sale, așa că omul mai zise o dată: Sunt... japonez. Samuraiul rămase mut de uimire. Într-unul din satele prin care trecuseră pe drumul de la Acapulco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
desprinse un indian. Acesta îl trase de mânecă pe samurai cu îndârjire. Pe spate îi atârna o coadă împletită, iar în ochi avea o lucire stranie. Uimit, samuraiul se opri în loc, iar indianul îi șopti repede ceva. Din pricina mulțimii gălăgioase, samuraiul nu înțelese cuvintele sale, așa că omul mai zise o dată: Sunt... japonez. Samuraiul rămase mut de uimire. Într-unul din satele prin care trecuseră pe drumul de la Acapulco la Mexico auzise de existența unui alt japonez, dar nici prin cap nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Pe spate îi atârna o coadă împletită, iar în ochi avea o lucire stranie. Uimit, samuraiul se opri în loc, iar indianul îi șopti repede ceva. Din pricina mulțimii gălăgioase, samuraiul nu înțelese cuvintele sale, așa că omul mai zise o dată: Sunt... japonez. Samuraiul rămase mut de uimire. Într-unul din satele prin care trecuseră pe drumul de la Acapulco la Mexico auzise de existența unui alt japonez, dar nici prin cap nu-i trecuse că avea să-l întâlnească atât de curând și într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cap nu-i trecuse că avea să-l întâlnească atât de curând și într-un loc atât de neașteptat. Fără să se clintească, omul îl strângea zdravăn de mânecă de parcă ar fi adulmecat izul Japoniei în chipul și în hainele samuraiului. În cele din urmă, dintre buzele întredeschise îi scăpă un soi de geamăt, iar din ochii triști, lacrimi fierbinți i se prelinseră pe obraji. — Trăiesc în satul Tecali, zise omul la fel de repede ca mai înainte. Însă, vă rog, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
padres, căci am fost călugăr, dar m-am lepădat de credința creștină. Velasco se apropia pe jos. Cum îl zări, omul zise în grabă: Satul Tecali. Aproape de Puebla. Satul Tecali. Apoi se pierdu în mulțime. Când în cele din urmă samuraiul își reveni din uluială și îl căută cu privirea prin mulțime, din mijlocul oamenilor, chipul acela plâns îl privea țintă zâmbindu-i. O dată întorși în camerele lor, samuraiul le povesti și celorlalți întâmplarea. Ochii lui Nishi scânteiau. Hai să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Satul Tecali. Apoi se pierdu în mulțime. Când în cele din urmă samuraiul își reveni din uluială și îl căută cu privirea prin mulțime, din mijlocul oamenilor, chipul acela plâns îl privea țintă zâmbindu-i. O dată întorși în camerele lor, samuraiul le povesti și celorlalți întâmplarea. Ochii lui Nishi scânteiau. Hai să mergem la Tecali! Ar putea să ne fie de folos ca tălmaci. Crezi că putem să ne ducem fără știrea lui Velasco? rânji disprețuitor Tanaka Tarozaemon, după cum îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nici un folos, clătină din cap și Matsuki. N-a zis el cu gura lui să nu-l dăm în vileag față de vreun padre fiindcă s-a lepădat de credința creștină? Așa cum făcea de obicei când aveau loc astfel de discuții, samuraiul stătea într-un colț fără să zică nimic. Tăcea, pe de o parte pentru că nu se pricepea la vorbe, iar pe de alta, pentru că îl caracteriza acea sfială specifică oamenilor din valea lui. Avea tot timpul sentimentul că ai numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lui. Avea tot timpul sentimentul că ai numai de pierdut atunci când te contrazici cu cineva și după aceea îi porți pică. Trebuia să vorbești numai după ce-ți măsurai bine gândurile și sentimentele. Așa era firea țăranilor din vale, iar samuraiul era și el la fel ca ei. Și atunci, o să stăm cu mâinile în sân și o să jucăm doar după cum ne spune senior Velasco? La întrebarea lui Nishi, atât Matsuki, cât și Tanaka, rămaseră tăcuți. Nici unul nu se putea hotărî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
n-are deloc de gând să plece singur în Spania! clătină Matsuki din cap. În adâncul inimii speră să-l urmăm și noi. Matsuki era în centrul atenției. Felul său zeflemitor și batjocoritor de a vorbi nu-i plăcea deloc samuraiului, dar nu putea să nu recunoască faptul că Matsuki era ascuțit la minte. De unde știi? întrebă Tanaka. — Puneți-vă în locul lui Velasco! Fără îndoială, cel mai înțelept plan pentru el este să-i ducă pe solii japonezi în Spania, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]