2,236 matches
-
acesteia. Aș putea spune chiar că așa-zisa lor credință e făcută să le-aducă cât mai multe foloase lumești. Se roagă la zeii lor și la Budha ca să scape de boli sau dezastre, iar stăpânii lor făgăduiesc daruri pe la sanctuare și pe la templele budiste atunci când vor să iasă victorioși în bătălii. Cunoscând bine toate acestea, bonzii îi pun pe credincioșii lor să se închine la imaginea Diavolului pe care îl numesc Yakushi Nyorai și are puteri tămăduitoare mai mari decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
puștile și felurite alte mărfuri ciudate din Mările Sudului și au primit în schimb drept de propovăduire. Însă, după aceea s-au purtat de prea multe ori în așa fel încât i-au înfuriat pe japonezi. Au devastat templele și sanctuarele venerate de japonezi și, profitând de slăbiciunea conducătorilor care se luptau între ei, și-au făcut mici colonii ca să-și apere propriile privilegii. Înainte de a pleca din Japonia am scris câteva scrisori: către unchiul meu, Don Diego Caballero Molina, către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îl cuprinse o rușine fără margini. Nu credea el în Buddha chiar din toată inima ca unchiul său, dar când se ducea la templu, i se părea firesc să-și plece capul în fața statuilor frumoase și când stătea în fața unui sanctuar unde curgea apă neîntinată simțea, de asemenea, nevoia să-și apropie palmele. Însă, un om atât de neputincios și prăpădit nu-l putea face cu nici un chip să simtă nici sfințenie, nici prețuire. „Negustorii...” La fel ca el trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Nishi care nu avea deloc remușcări așa cum avea el, samuraiul îl întreba: — Atunci... ai început să te închini la omul acela? — Nu simt dorința de a mă închina la el. Totuși... n-am nimic împotriva slujbei. Așa ceva nu vedem în sanctuarele sau templele noastre din Japonia. Velasco era mândru. Episcopii începuseră să privească botezul japonezilor cu ochi buni și pe zi ce trecea vocile care cereau ca solii să fie tratați ca trimiși oficiali deveneau din ce în ce mai puternice. Prin urmare, Velasco le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și treilea an pentru femei sunt considerați ca având o încărcătură negativă mai mare. Pentru a transforma aceste potențiale greutăți în elemente fericite, persoanele care ating această vârstă trec și astăzi printr-un ritual de exorcizare ce are loc la sanctuarele shintō. Cuvântul „rege” este folosit în acest context cu sensul de „shōgun”. Este ora unsprezece și toată lumea doarme. (în limba spaniolă în original). Evanghelia după Luca, cap. 9, versetul 58: „Și i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini și păsările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Psalmul 62: „Sufletul meu e însetat de Tine”; întâlnim pe omul dorințelor, care are o dorință infinită de Dumnezeu. „Sufletul meu e însetat de Tine... ca un pământ pustiu, uscat și fără apă... astfel m-am uitat după Tine în sanctuarul Tău”. Este istoria unei dorințe limpezi, perfecte, clare, drepte. Un altul este Psalmul 8: „Ce este omul, că te gândești la el... Ce este omul, că-l iei în seamă? L-ai făcut cu puțin mai mic decât pe îngeri
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
Isus este acuzat de a-și fi însușit numele lui Dumnezeu și de a fi profanat Sfânta Sfintelor. Numele sacru îi conferă puteri supranaturale, magice. E chemat în ajutor Rabbi Iehuda isch Bartota, care intră, la rândul său, în inima sanctuarului și-și însușește Numele. Urmează o confruntare aeriană între cei doi magicieni. Isus urcă foarte sus, dar Iuda îl întrece. Când Isus vrea să-l depășească a doua oară, Iuda „își aruncă sămânța 55 peste capul lui Isus”, maculându-l. Prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în care era folosit respectivul echipament. Era evident, după o singură privire aruncată în biroul lui, că Edmund Slater, spionul șef al unui dictator lipsit de îndurare, nu avea deloc intenția să se lase spionat de alții în propriul său sanctuar. Slater se plimba cu pași mari de-a lungul camerei când intră Marin. Se opri la celălalt capăt al încăperii, se întoarse cu fața și schiță un zâmbet ambiguu. \ David, nu a fost înțeleaptă intervenția ta din timpul întrunirii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
semănat groaza pe toate străduțele astea până când a murit În chinuri cumplite. Într-una din curți zări ruinele unui palat construit de copii din lăzi și cutii de ambalaj stricate. După care observă că pe zidul sinagogii Izbăvirea Sionului - micul sanctuar al comunității din Meshed - se lăfăiau câteva lozinci și se opri să le studieze: „Amintește-ți sâmbăta Întru sfințenia ei“. Fima avu impresia că descoperise o greșeală gramaticală În text, dar se alarmă pentru că nu era foarte sigur. „Kahana va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o carte cu un titlu mistico tenebros Cu moartea pe moarte călcând (Mirton, Timișoara, 2002) în care dezvoltă teorii referitoare la cultura dacilor bazându-se pe pretinsele sensuri ascunse ale unor basme, ale unor desene de pe vechi podoabe, ale configurației sanctuarului dacic de la Sarmizegetusa, ale basoreliefului de pe Columna lui Traian etc. Toate interpretările sunt fanteziste și - pentru cititorul lipsit de experiență - stupefiante. Ele creează senzația neplăcută că despre orice se poate spune orice. Din perspectiva adoptată de Mircea A. Tămaș, până
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
zâmbi În special spre Govinda Lal. Lal spuse: — Sunt deosebit de fermecat de doamna Arkin. Sammler se gândi : A intenționat, pe nevăzute, să fii fermecat de ea. Îți pot da indicații despre cum să fii fericit cu ea. O să-mi pierd sanctuarul, poate, dar pot să renunț la asta dacă treaba e serioasă. Având o perspectivă asupra spațiului cosmic poate că lucrurile presante, de ordin imediat și egoismul se Împuținează și căsătoria ar fi o asociație prielnică - sub specie aeternitatis. Plus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cărămidă. Aproape că se aștepta să Îl vadă trecând pe Feffer sau pe bărbosul În Levi’s care spusese că nu i se mai scoală. Văzu verdele care creștea. Dar verdele din oraș nu se mai asocia cu liniștea de sanctuar. Poezia de odinioară a parcurilor fusese surghiunită. Demodată, umbra deasă care Îndemna la meditație personală. Adevărul era acum mai de cartier și cerea ca decorul să conțină gunoaie - reverie sub un umbrar de frunze? De domeniul trecutului. În afara ocaziilor speciale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ca niște regate de nopți prin sufletele nuntite în cuvintele cerului. Plecarea din atmosfera stăpânită a haosului, unde iubirea zăcea în adevăr, unde lacrimile îngropate de gerul flămând își duceau nemurirea de vieți pe drumurile fără întoarcere. Plecarea din țipătul sanctuar al omenirii, ce cu o nebunie de nori răvășiți mă împart pe mine în această chemare din urmă, unde nici un sărut nu ar putea să liniștească în sensuri, toate dramele colorate peste ninsorile sufletului. Să nu te întristezi, între noapte
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
deplin, de fapt o funcție a enigmei ce emană abundent din fiecare filă a cărții. Diferența pe care o întruchipează în raport cu ceilalți îi servește cheia multor taine. De tânăr va căpăta gust pentru viețile transcrise ale altora, stivuite în uriașul sanctuar de hârtie, neglijând să-și "capseze" o biografie proprie: "...citea cu nesaț mii de dosare din care afla întâmplări ciudate despre oameni necunoscuți de afară, mulți dintre ei morți de mult. Umbla lunatic kilometri întregi prin labirintul arhivei subterane, simțind
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ca o confrerie secretă de alchimiști conspirînd fără știrea lumii. Tata a Îngenuncheat lîngă mine și, privindu-mă țintă În ochi, mi-a vorbit cu acel glas șoptit al promisiunilor și al confidențelor. — Locul acesta e un mister, Daniel, un sanctuar. Fiecare carte, fiecare tom pe care-l vezi are suflet. Sufletul celui care l-a scris și sufletul celor care l-au citit, l-au trăit și l-au visat. Ori de cîte ori o carte Își schimbă proprietarul, ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mi-am permis să deschid ușa alcovului. Era o Încăpere simplă, cu un pat mare, un dulap de culoare Închisă cu oglinzi fumurii și o comodă pe care Bernarda așezase suficienți sfinți, fecioare și icoane ca să-și poată deschide un sanctuar. Am Închis ușa și, cînd m-am Întors, mai că-mi stătu inima În loc cînd Întrezării o duzină de ochi albaștri și stacojii Înaintînd dinspre fundul coridorului. Pisicile Bernardei mă cunoșteau prea bine și Îmi tolerau prezența. M-au Înconjurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de scurtă durată. Julián Își abandona visele despre Prado pentru un alt viciu, cu mult mai pernicios. Descoperise biblioteca de pe strada Carmen și folosea orice răgaz pe care taică-su i-l acorda la magazin pentru a da fuga la sanctuarul cărților și a devora tomuri Întregi de romane, de poezie și de istorie. Cu o zi Înainte să Împlinească treisprezece ani, anunță că voia să i se spună Robert Louis Stevenson, după toate aparențele un străin. Pălărierul Îl anunță că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
turcoaz, În papuci și cu o cască de bigudiuri. În lumina slabă, mi s-a părut un scafandru. În spatele ei, glasul catifelat al părintelui Martín Calzado dedica o seamă de cuvinte sponsorului emisiunii, produsele de Înfrumusețare Aurorín, preferatele pelerinilor de la sanctuarul din Lourdes și adevărat leac dumnezeiesc pentru coșuri și negi obraznici. — Bună seara. O caut pe doamna Monfort. — Nurieta? Ați greșit ușa, tinere domn. E aia din față. — Iertați-mă. Am bătut și nu era nimeni. — Nu sînteți vreun creditor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
dușul ultramodern cu pulverizare în ploaie, sauna și camera cu aburi din baia principală. Nicio persoană întreagă la minte, cel puțin. Tocmai de-aia Adriana a trebuit să se îmbrace și să fugă cât mai repede: în numai patru ore, sanctuarul ei lustruit devenise un câmp de luptă. Nu că nu-i iubea, nu despre asta era vorba. Tatăl ei era bătrân și, în acest moment al vieții lui, mult mai blând decât atunci când Adriana era copil. Părea mulțumit s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ca unchiul Fermín, nu mistică. — Bine, o să vedem! - puse punct mătușa. VII „Ah, Orfeule! - zicea odată ajuns acasă Augusto, dându-i lapte cățelului -. Vai, Orfeule! Am făcut pasul cel mare, pasul decisiv: am intrat în căminul ei, am intrat în sanctuar. Știi ce-nseamnă să faci un pas decisiv? Vânturile sorții ne împing și toți pașii noștri sunt decisivi. Ai noștri? Oare pașii aceia sunt ai noștri? Mergem printr-o pădure încâlcită și sălbatică, Orfeule, fără poteci. Poteca ne-o croim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cu el, ci, confuz, într-o ceață oceanică, fără trăsături distincte, încă îl străvăd într-un moment în care mi s-a revelat, pe când eram foarte micuț, misterul limbajului. În casa mea părintească din Bilbao era un salon de primire, sanctuar liturgic al căminului, unde noi, copiii, nu eram lăsați să intrăm, pentru ca nu cumva să pătăm pardoseala ceruită sau să mototolim husele jilțurilor. De tavan spânzura un soi de sferă în care te vedeai mititel și deformat, iar pe pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a Învățat că ar fi iluzoriu să vrea să cucerească un mare oraș, confruntarea cu selgiucizii ar fi imediată, și, În mod inevitabil, s-ar Întoarce În avantajul imperiului. Îi trebuie, așadar, altceva, o redută muntoasă, inaccesibilă, de necucerit, un sanctuar de unde să-și extindă acțiunile În toate direcțiile. În clipa În care stindardele capturate În Transoxiana sunt desfășurate pe străzile din Isfahan, Hasan se află În Împrejurimile Alamutului. Acest loc a reprezentat pentru el o revelație. Din momentul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Principele lui Machiavelli. Cu o diferență importantă: Principele este opera unui om dezamăgit de politică, lipsit de orice putere, Siyas-set-Nameh este rodul experienței de neînlocuit a unui clăditor de imperiu. Astfel, chiar În momentul În care Hasan Sabbah cucerise acel sanctuar inexpugnabil la care visase de multă vreme, omul forte al imperiului nu se mai gândește decât la locul său În istorie. Preferă vorbele adevărate cuvintelor care plac, este gata să-l sfideze pe sultan până la capăt. S-ar spune chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
care-l bănui pe Djamaledin că este autorul pamfletului. Îngrijorat, reformatorul se decise să intre În stare de răzvrătire pasivă. E un obicei pesan: când o personalitate se teme pentru libertatea sau pentru viața sa, se retrage Într-un vechi sanctuar din Împrejurimile Teheranului, se Închide acolo și primește vizitatori cărora le expune propriile-i plângeri. Nimănui nu-i este Îngăduit să treacă de grilaj ca să-i aducă Învinuiri. Lucru pe care Djamaledin, provocând o uriașă reacție a mulțimii. Mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
din toate colțurile Persiei ca să-l audă. Sătul, șahul a poruncit să fie alungat. Se spune că a șovăit mult Înainte de a comite mișelia, dar vizirul său, educat, totuși, În Europa, Îl convinse că Djamaledin n-avea dreptul la imunitatea sanctuarului pentru că nu era decât un filozof, un necredincios notoriu. Soldații pătrunseră, așadar, cu armele În acel loc de cult, Își croiră drum printre numeroșii vizitatori și puseră mâna pe Djamaledin, pe care-l despuiară de tot ce poseda, Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]