2,314 matches
-
acela al Academiei Cațavencu. Și asta fiindcă oamenii sînt totuși dornici să se amuze pe seama netrebnicilor politicieni, să rîdă de ei, răcorindu-se pentru umilințe și înșelătorii. Rîs fără veselie, rîs al dracului, adică necurat, dar cît de cît defulator. Satira cu colți și ghiare s-a întins pe tot locul, împingînd la margine umorul simpatetic. Spiritele subțiri nu mai au căutare și înțelegere, e nevoie de tușa groasă care să se distingă pe fondul murdar, se cere "pamfletul" bășcălios, bancul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16516_a_17841]
-
împingînd la margine umorul simpatetic. Spiritele subțiri nu mai au căutare și înțelegere, e nevoie de tușa groasă care să se distingă pe fondul murdar, se cere "pamfletul" bășcălios, bancul cazon, fantezia morbidă. Într-o realitate atît de antipatică, profesioniștii satirei politice nu prea pot să fie niște "drăguți". Sigur că există și alte moduri de a te lupta cu ticăloșia și prostia, de pildă cel superior inteligent, mai eficient și oricum mult mai hazos, după gustul Cronicarului, practicat de grupul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16516_a_17841]
-
m-am/ trezit și numai ceva nu-mi/ amintesc parcă n-aș mai/ fi vrut sa mă-ntorc de-acolo" (Moarte prin internet). Mișcîndu-se între gol și plin, între imagine și apoftegma, între gravitate și persiflare, Victor Știr distilează o satiră inofensiva, pur scriptica, amintindu-l întrucîtva pe Cezar Ivănescu (deși are un limbaj nesubordonat nici unui model): "scriu aceste/ nu ca să te emoționez nu te/ aștepta la așa ceva la ce/ ți-ar folosi scriu pentru/ a-ți aminti de rochia doamnei
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
o întoarce împotriva propriei persoane. Autoironia e o modalitate de-a se situa la treapta situației obștești, pentru a se putea pronunța în numele ei, însă și o asumare a unei antimistici a eului, a unei impersonalizări care justifică interior ascuțișurile satirei. E o "democratizare"a eului, menită a-i gira libertatea manifestărilor publice: "Perechi, Adami și Eve au ospătat sub meri/ și Ele au purces gravide, ca-n legendă./ E toamnă. Cade frunza, cum a căzut și ieri -/ un fapt banal
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
a decis să scrie în acest registru, în aquaforte, îmbinând terapia morală cu plăcerea textului. Deși cel mai obositor lucru e să ai umor non-stop, dl Hurubă a riscat și merge într-o direcție bună, mai ales acum, când piața satirei și umorului s-a liberalizat și oferă subiecte, pretexte și tipologii practic nelimitate. De la șoferul cu trăiri patriotice și comunitare până la parveniții politizați până-n unghii din administrație, fabrici privatizate sau turism. Limbajul tranziției, preluat masiv de o mass-media ea însăși
Umor negru pentru zile negre by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16628_a_17953]
-
acolo unde este rău, vitriolant, unde se dă-n vileag impostura, răutatea vindicativă, flagrantul între esență și aparență, adulterarea normelor etice și înlocuirea acestora cu voluptatea de a denigra și de a relativiza prin suspiciune generalizată. Toate formele cunoscute ale satirei sunt prezente, de la comicul onomastic (Familia Gulye) până la portretul caricatural și eșantioane de limbaj politic fibrolemnos. Ironia devine sarcasm când vine vorba de nesimțirea fetidă a vieții de cuplu pentru care D. Hurubă are aplecare specială în a-și da
Umor negru pentru zile negre by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16628_a_17953]
-
compromisă - un violator de octogenare, doi hoți de buzunare și o soră cam prostituată..." Hotărârea? Refacerea vieții, căsătorie urmată la trei săptămâni de divorț. Episod dintr-o farsă fără sfârșit. În care se cuprinde și "Concediul unui sentimental ratat", o satiră a sloganurilor populiste și patriotarde, dar și a năravurilor și moravurilor recente de pe litoral și nu numai: "sfoara căreia în limbaj comercial i se spune bikini", celularizarea vilegiaturiștilor, alba-neagra privatizării, ravagiile presei asupra minții, inimii și literaturii Claustrinei ce-l
Umor negru pentru zile negre by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16628_a_17953]
-
Internauții și jurnaliștii au fost păcăliți de un site de umor. Gafa a devenit viral imediat, însă și povestea de pe site-ul respectiv, despre care se știe că este unul de satiră și umor. Nu doar internauții s-au lăsat păcăliți, ci jurnaliștii străini care au crezut că informația este adevărată.
Țeapa pe care și-au luat-o internauții și jurnaliștii la Soci () [Corola-journal/Journalistic/74430_a_75755]
-
în Anna Karenina, creația neoclasică a lui Ioan Tugearu, să exceleze, în egală măsură, în roluri situate la antipozi, al lui Vronski și al lui Karenin. Al doilea rol ca pondere masculină în spectacol este cel al Domnului în gri, satiră usturătoare la adresa eternului birocrat, exasperant de cunoscut nouă, interpretat în premieră de actorul Dan Puric. Răzvan Marinescu care a preluat rolul, îi dă toată încărcătura actoricească necesară, fiind un dansator de compoziție cunoscut și din rolurile interpretate în Cocoșatul de la
Lumea dansului la început de an by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4919_a_6244]
-
său, Goncea), maestrul Pârțângău (avocatul care obține oricând o binevenită amânare) și alții, cu sonorități neverosimile, de la Gasperină la Sofronică sau de la blestematul Aulius Chiosea la planturoasa Combinata. Deja amprenta lui Caragiale începe să se facă simțită. Nu atât în satira regizorală, deși există episoade marcate în acest sens, cât în fetișizarea limbajului. Odată cu aceasta începe al doilea plan al cărții. Realismul e categoric pus între paranteze. Din punctul meu de vedere, un paragraf cum e acesta (selectat de Bogdan-Alexandru Stănescu
Arta programării textuale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7122_a_8447]
-
nici măcar dacă Ștefan Predescu a fost sau nu - până la urmă - executat. Practic, tot acest "român" putea să lipsească din Prizonier în Europa, cu atat mai mult cu cât cel de-al doilea are forță epica și expresivitate. Resursele (inepuizabile) ale satirei politice Al doilea "român" din Prizonier în Europa aduce în prim-plan personaje reale din istoria noastră contemporană, ca Gheorghe Gheorghiu-Dej, Alexandru Drăghici, Nicolae Ceaușescu, Gheorghe Apostol, Ana Pauker, Mihai Beniuc, Silviu Brucan și alții. Legătură cu povestea lui Ștefan
Gheorghe Gheorghiu-Dej ca personaj de roman by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17945_a_19270]
-
salutar voluntarism, cu o justificată (estetic) autoritate, prozatorul îi transformă în oameni pe cei care, altfel, nu aveau decât consistentă unor portrete idealizate sau - la fel de nesatisfăcător din punct de vedere literar - a unor caricaturi. Textul este în esență lui o satiră, dar Alex Mihai Stoenescu nu alunecă într-o satiră ieftină. Întrucât conferă fiecărui moment o șocantă concretețe, el creează în jurul oamenilor și obiectelor acea aureola a imortalizării care apare numai în literatura de bună calitate. Aparatul de radio primit în
Gheorghe Gheorghiu-Dej ca personaj de roman by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17945_a_19270]
-
transformă în oameni pe cei care, altfel, nu aveau decât consistentă unor portrete idealizate sau - la fel de nesatisfăcător din punct de vedere literar - a unor caricaturi. Textul este în esență lui o satiră, dar Alex Mihai Stoenescu nu alunecă într-o satiră ieftină. Întrucât conferă fiecărui moment o șocantă concretețe, el creează în jurul oamenilor și obiectelor acea aureola a imortalizării care apare numai în literatura de bună calitate. Aparatul de radio primit în dar de Alexandru Drăghici de la Hrusciov, ca și Hrusciov
Gheorghe Gheorghiu-Dej ca personaj de roman by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17945_a_19270]
-
larg cerut de volumul scrierilor dar și de, în special, vocația de prozator pe care colegii săi din Cercul Literar de la Sibiu i-o remarcaseră de timpuriu. Monograful propune două clasificări: o primă direcție, “caracterizată prin stilul abstract, cerebral, prin satira ascuțită și umorul suculent, rabelaisian”, a doua identificabilă în “proza lirică, meditativă, uneori patetică și sentimentală, alteori nostalgică și evocatoare, cât și în dramele parabolice ale autorului reflexiv și atent la țesătura simbolică a lumii”; o altă posibilă clasificare se
Ce merită Ion D. Sârbu by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13432_a_14757]
-
Rebreanu, debutase în anii '50 cu scurte proze, mizând pe efectul comic. Abia trecuse de 20 de ani, dar i-a fost suficient să ia cunoștință de un articol al lui A. Jdanov, tartorul stalinist al ideologiei sovietice, care condamna satira, ca să se "lase păgubaș". Altele vor fi preocupările lui, cum se va vedea, conturate încă din adolescență și dezaprobate mereu cu asprime de tatăl său, negustor cerealist în mahalaua Oborului. Memorialistul, căci cartea lui Niculae Gheran este, în primul rând
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
care avea în cele din urmă să fie atât de bine dotat cu cele materiale încât avea să devină postuman, o ființă căreia toată natura, rafinată sau motorizată, avea să-i cânte osanale. Dada s-a născut pe scenă din satiră, dezgust, furie, teroare, materiale improvizate și frânturi de versuri dictate de spirite, în timp ce comunismul venea din cărți de filozofie și economie, din terorism (cu întreaga sa tehnologie în ce privește deghizarea, conspirația și explozibilul făcut în casă) și forme de sorginte bisericească
Când dadaiștii joacă șah (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5751_a_7076]
-
proporțiile! - la timpul lor, Ion Budai-Deleanu sau I.L. Caragiale. închistarea într-un "românism" scris cu nu știu cîți de R mi s-ar părea chiar un act antipatriotic, pentru că nu ar face decît să ne izoleze, artificial, pe toate planurile. Satira are părțile ei de întristare, așa cum oda sau epopeea nepotrivită au părți de comic penibil... Eu sînt, din acest punct de vedere, de la școala lui Caragiale și, mai presus de toate, de partea literaturii! ... Să răspund însă și unei întrebări
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
fel de literatură decât romanul? David Lodge: Întrebările sunt atât de strâns întrepătrunse că am să le răspund în bloc. Într-adevăr romanele mele sunt pline de ironie, dramatică dar și retorică, din aceea care se asociază cu comedia și satira. Dar aveți perfectă dreptate că e și o blândețe, o tandrețe, o latură afectivă în opera mea (unii critici o numesc chiar sentimentală). Nu văd aici nici o contradicție. Unul din idolii mei literari este Dickens, care e și ironic și
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
o admiratoare a cântăreței Lady Gâgă și a putut fi văzută în public la un concert al acesteia, alături de fiica ei Loudes, la New York, în 2009. Madonna și Lady Gâgă au apărut împreună și într-un episod al emisiunii de satiră „Saturday Night Live“, în octombrie 2009, când au mimat o scenă de „bătaie“, înainte de a se săruta și „împăca“ în fața telespectatorilor. Însă relația dintre cele două dive pare să se fi răcit puțin în acest an, cănd Lady Gâgă a
Lady Gaga şi Madonna sunt verişoare () [Corola-journal/Journalistic/70022_a_71347]
-
a scris multe volume pentru bani. Nu fac excepție portretele orașelor mari - mai intră aici New York și Londra - , nimic mai mult decît literatură comercială de calitate, un exercițiu lucrativ. Vîrfurile creației merită probabil socotite romanul L'homme pressé (Bărbatul grăbit), satiră - în care autorul e aspru cu sine - a vitezei și a vieții moderne, de două ori ecranizată, și autobiografica Venises (Veneții), ambele netraduse în română. Și în cîteva nuvele lungi există pasaje cu totul remarcabile, unde Morand se apropie de
De ce Morand? by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/6537_a_7862]
-
cartea de debut, Alex Ștefănescu știa cu cine are de-a face. Cătălin Mihuleac ieșea din șabloanele nouăzeciste. Și făcea tot posibilul să-și păstreze aura specifică. De fapt, Cătălin Mihuleac era de la prima carte un specialist al umorului, utilizând satira și parodia ca un maestru. Îi lipseau însă desfășurările narative capabile să întrețină mecanismele preferate. Cel mai recent roman al său, Amintirile unui gentleman bolșevic, are, de bună seamă, această ambiție. Chiar dacă nu se ridică la nivelul cărților lui Petru
Umorul deriziunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3789_a_5114]
-
-i scurt. Ceva acid, un subiect de actualitate, tratat cu ironie, uneori cu sarcasm. Asta mă caracterizează”. Intenționalitățile din 2004 au captat, din fericire, și alte aluviuni. Până acum, Mihuleac trata oarecum egal efectul, căutând, pe spinarea umorului și ironiei, satira socială. Volumele lui de proză erau fidele sistemului amintit. De la Garsonieră memorială confort trei (1996), Dispariția orșului Iași (1998), Titlu neprecizat (1999), Bar de stepă (2001), Noapte bună, tâmpitule! (2003), Ratarea unui setter (2004), la Zece povestiri multilateral dezvoltate (2010
Umorul deriziunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3789_a_5114]
-
stiloul, îi lași vîrful încet pe hîrtie, un pic mîndru, un pic temător, la treabă deci". (p. 20). Toate aceste povestiri cu ațele la vedere au, într-un fel, menirea să facă pasabilă proza care dă titlul volumului, o devastatoare satiră la adresa sistemului comunist și a (prea)zeloșilor săi susținători, scrisă într-o cheie grotesc hiperrealistă. Într-o atmosferă ce aduce izbitor cu cea din filmele lui Lucian Pintilie, Ioan Groșan descrie frenezia tembelă a oficialităților dintr-o localitate rurală la
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]
-
comediei" cu voie de la partid, e consemnat fără îndurare: "Baranga, pe care l-am întrebat, prin 69, cum se explică faptul că piesele lui se aprobă, pe cînd ale mele se refuză fără explicații, mi-a spus: Domnule, comedia înseamnă satiră, satira se dă pe cartelă, cartela unică a literaturii române este în mîna mea, mai acord cîte unuia dreptul la firimiturile de la masa mea, dumneata nu ești autor de firimituri, nu îți dau drumul...". Și această judecată aparent "antipoezie": "Cîți
Corespondenta unui exilat intern by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10135_a_11460]
-
cu voie de la partid, e consemnat fără îndurare: "Baranga, pe care l-am întrebat, prin 69, cum se explică faptul că piesele lui se aprobă, pe cînd ale mele se refuză fără explicații, mi-a spus: Domnule, comedia înseamnă satiră, satira se dă pe cartelă, cartela unică a literaturii române este în mîna mea, mai acord cîte unuia dreptul la firimiturile de la masa mea, dumneata nu ești autor de firimituri, nu îți dau drumul...". Și această judecată aparent "antipoezie": "Cîți poeți
Corespondenta unui exilat intern by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10135_a_11460]