1,927 matches
-
fundamentală: arta, care pentru creatorii renascentiști reprezinta o reflectare a celor mai de preț calități omenești, se transformă - în cazul lui - într-un instrument de descriere a vieții de fiecare zi, de creare a unor imagini care oglindesc obiceiurile epocei, satirice, sarcastice și în același timp frumoase. Pieter Bruegel cel Bătrân a fost inițiatorul unei adevărate dinastii de pictori. Pieter Bruegel cel Tânăr (1564-1638), fiul său cel mai mare, lucrează la Antwerpen începând din anul 1585; este un copiator talentat al
Pieter Bruegel cel Bătrân () [Corola-website/Science/298272_a_299601]
-
Tiersot, a fost interpretată la Arras, de către compania de operă de la Paris, Opéra-Comique, cu ocazia festivalului din 1896, realizat în onoarea lui . O altă lucrare a sa, "Le jeu Adam" sau "Le jeu de la Feuillée" (cca.1262), este o dramă satirică, în care introduce personaje care să îl reprezinte pe el, pe tatăl său și cetățenii din Arras, cu însușirile lor. Creația sa include un "congé" (lucrare de adio, cu caracter satiric, pentru orașul Arras) și un poem epic neterminat, " Le
Adam de la Halle () [Corola-website/Science/298319_a_299648]
-
Le jeu de la Feuillée" (cca.1262), este o dramă satirică, în care introduce personaje care să îl reprezinte pe el, pe tatăl său și cetățenii din Arras, cu însușirile lor. Creația sa include un "congé" (lucrare de adio, cu caracter satiric, pentru orașul Arras) și un poem epic neterminat, " Le roi de Sicile", scris în onoarea lui Charles de Anjou, început în 1282. Printre lucrările sale cunoscute se numără 36 de "chanson"uri, 46 "rondets de carole" (piese cu refren)"," 18
Adam de la Halle () [Corola-website/Science/298319_a_299648]
-
a făcut pe Caragiale să abordeze diverse genuri publiciste precum reportajul și interviul, articole politice și foiletoane cu tematică și alură stilistică diferite: Prin modul de a scrie și prin diversitatea preocupărilor, articolele politice ale lui Caragiale au devenit sinteze satirice concentrate. O mișcare caracteristică a făcut să alterneze observația de moravuri cu generalizarea și cu construirea ironică de tipuri. Cu privire la pamfletul caragialian trebuie remarcat textul din "", greu de clasat într-un gen și așa destul de elastic. Din relațiile lui Caragiale
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
textele - proză și poezii - au fost semnate de cei mai de seamă prieteni ai sărbătoritului. Evenimentul a consolidat argumentul cel mai convingător pentru etapa de consacrare deplină a marelui scriitor, care, prin comediile, schițele și nuvelele sale, a căror forță satirică este simțită până în prezent ca neîntrecută, a rămas cel mai mare creator de tipuri în dramaturgia română, concurând, ca și Balzac, starea civilă. El a reconstituit o amplă imagine a societății contemporane, văzută mai ales din unghiul comicului, dovedind un
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
și lucrurile, satirizează anumite năravuri, deprinderi, mentalități sau greșeli cu scopul de a le îndrepta. Ea are următoarea structură: povestirea propriu-zisă (istorioara cu tâlc) și morala (învățătura). Figura de stil folosită de obicei este personificarea.Fabula are 2 caractere: caracter satiric și caracter moralizator. Fabula era deja practicată în Mesopotamia cu 2000 de ani înaintea erei noastre. Tablete provenind din bibliotecile școlare ale epocii expun pe scurt povestea vulpii lăudăroase, a câinelui nepriceput („Câinele fierarului, neputând să răstoarne nicovala, a vărsat
Fabulă () [Corola-website/Science/297137_a_298466]
-
menirea de a evidenția trăsăturile specifice ale personajelor. Acest fapt - reliefarea însușirilor personajelor - este esențial în fabulă, întrucât autorul își propune să critice anumite defecte omenești întruchipate de personaje. Astfel, se realizează și o altă trăsătură a fabulei - caracterul ei satiric și moralizator - căci scriitorii urmăresc ca, printr-o atitudine critică, să îndrepte anumite trăsături de caracter negative, să transmită unele învățăminte. Așa se explică faptul că fabula conține și o a doua parte, mult mai redusă decât cea narativă, numită
Fabulă () [Corola-website/Science/297137_a_298466]
-
dar și arogant etc. Din cele arătate anterior, se poate conchide că fabula este o operă epică în versuri sau în proză, în care sunt povestite întâmplări puse pe seama animalelor, a păsărilor, a plantelor, a obiectelor și care are caracter satiric și moralizator, criticând anumite defecte omenești. Categoria estetică utilizată în fabulă este comicul, care se întâlnește într-o diversitate de forme - umor, satiră, ironie - având ca scop provocarea bunei dispoziții și a hazului, dar și o atitudine critică față de cei
Fabulă () [Corola-website/Science/297137_a_298466]
-
și triste", "Migdale amare", "Scrisori fără adresă", "Pirin - Planina") se bucură de succes de public și de presă, în special poezia, pentru care obține în 1926 "Premiul Național de Poezie". În anul 1934 începe în "Revista fundațiilor regale", publicarea romanului satiric "Minunile Sfîntului Sisoe" (neterminat, publicat postum în 1938). În 1936 este ales "Membru corespondent al Academiei". Deși bolnav de cancer la ficat întemeiază împreună cu Sadoveanu și Grigore T. Popa revista „Însemnări ieșene” ca un ultim efort creator. Primăvara lui 1937
George Topîrceanu () [Corola-website/Science/297552_a_298881]
-
de uzul banilor publici în scopuri personale când era primar al Parisului. Totuși, investigațiile despre rolul său în aceste probleme au fost suspendate până când a încetat să se mai bucure de imunitatea parlamentară față de procuratură. Acele suspiciuni au promovat showul satiric "Les Guignols de l'Info" pentru a introduce personajul-păpușă "Super Menteur" (Super Mincinos), format din o reprezentare a lui Chirac în un costum ca și al lui Superman. Pe 14 iulie, 2002 în timpul sărbătorilor zilei naționale, Chirac a supraviețuit unei
Jacques Chirac () [Corola-website/Science/296732_a_298061]
-
Hollywood Reporter" a lăudat natura bună a filmului, considerând că râsetele „vin în toate mărimile”, dar că „puține lucruri noi s-au adus prin proiectarea Simpsonilor pe marele ecran.” Criticul Brian Lowry de la revista "Variety" l-a numit „inteligent, ireverențios, satiric și extravagant” dar că a fost „abia capabil” de a dura mai mult ca un episod televizat. Lisa Schwarzbaum a felicitat distribuția dar a considerat că „secvențele de acțiune șovăiesc uneori”. Comparând filmul cu primele episoade al serialului, Stephen Rowley
Familia Simpson: Filmul () [Corola-website/Science/318992_a_320321]
-
martie 1736 - noiembrie 1794) a fost un scriitor și bibliotecar german. S-a născut la Hanovra, dar a murit în Irlanda, în Comitatul Kerry. Este cunoscut în special pentru colecția să de povestiri "Aventurile baronului Münchausen", concepută inițial o lucrare satirica cu ținte politice. Lucrarea a fost publicată în limba engleză sub titlul "Baron Munchausen's Narrative of his Marvellous Travels and Campaigns în Russia". La sfârșitul anului 1786, Gottfried August Bürger a publicat o traducere liberă și adăugita a cărții
Rudolf Erich Raspe () [Corola-website/Science/319278_a_320607]
-
Luca Caragiale. Titlurile puse de artist tablourilor pe care le-a făcut - ca "Pân' la madam Popescu", "Muza mahalalei" și "Madam Ionescu cu cățelul", fac ca realizările lui în acest domeniu să poată fi catalogate ca influențe din partea marelui autor satiric român. Personajele înfățișate sunt apropiate moftangioaicelor și suratelor "Mițe" și "Zițe", create în dramaturgie de I.L. Caragiale. Nici măcar sentimentul cu care pictorul a atacat astfel de subiecte, nu diferă de marele dramaturg. La o privire sumară asupra acestor pânze, se
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
vorbele ei de duh. Stilul ei de viață extravagant i-a amuzat pe jurnaliști în special atunci când s-a descoperit că ea avea credit la Banca Coutts câteva milioane de lire. Obiceiurile ei erau deseori parodiate de către programul de televiziune satiric al anilor '80, care a portretizat-o cu un accent din Birmingham (prezentare făcută de către Beryl Reid). Ea a fost portretizată în filmul Regina din 2006 de către Sylvia Syms și în filmul din 2010, Discursul regelui de Helena Bonham Carter
Elizabeth Bowes-Lyon () [Corola-website/Science/315623_a_316952]
-
a cântat în afara concursului în Gală Laureaților "1970" - componentă a Formației de Estrada și Varietăți București a Ansamblului de cântece și dansuri al Armatei (a participat, printre altele, la spectacolul Când se aude o trompeta) "1970" - turneu național cu Teatrul Satiric Muzical C.Tanase, în spectacolul "HOP ȘI STROE" "aprilie 1972" - transmisiune TV de la Intercontinental - Timișoara - Ritm, tinerețe, dans "6 mai 1972" - "Mai ceva ca-n filme" a cântat alături de Ovid Teodorescu piesă "Hello, Dolly" "29 decembrie 1974" - Album Duminical - Povești
Aquilina Severin () [Corola-website/Science/316577_a_317906]
-
(sau Brandt) (n. 1457 sau 1458 - d. 10 mai 1521) a fost un scriitor alsacian, autor de poeme satirice. S-a născut la Strasbourg, într-o familie de hangii. Din anul 1475 studiază la Universitatea din Basel. În anul 1489 obține doctoratul în drept canonic și civil și, apoi, devine profesor de drept și poezie la Universitatea din Basel
Sebastian Brant () [Corola-website/Science/316702_a_318031]
-
și operele complete ale lui Petrarca, punând bazele umanismului în Basel. În anul 1485 se căsătorește cu Elisabeth Bürgis, fiica unui meșteșugar, cu care a avut șapte copii. În anul 1494 publică capodopera sa "Das Narrenschiff" ("Corabia nebunilor"), o alegorie satirică a societății. Moare la Strasbourg la data de 10 mai 1521.
Sebastian Brant () [Corola-website/Science/316702_a_318031]
-
versurile lui Spektor cuprind dragostea, moartea, religia, viața citadina și unele fraze cum ar fi "săpători de morminte", copacul cunoașterii binelui și râului și numele "Mary Ann". Satiră lui Spektor este evidentă în cântecul "Wasteside", care se referă la românul satiric al scriitorilor sovetici Ilif și Petrov, intitulat " Cele doisprezece scaune", ce descrie orașul în care oamenii se nasc, li se taie părul și sunt trimiși la cimitir. În primele albume ale lui Spektor, multe din piese aveau o producție vocală
Regina Spektor () [Corola-website/Science/316831_a_318160]
-
valvele defecte care au contribuit la accidentul de la Three Mile Island. Teller este considerat a fi una din sursele de inspirație pentru personajul Dr. Strangelove ("Dr. Strangelove, or How I Learned to Stop Worrying and Love the Bomb") din filmul satiric din 1964 al lui Stanley Kubrick cu același titlu (după alte speculații, sursa de inspirație ar fi fost teoreticianul de la RAND Herman Kahn, proiectantul de rachete Wernher von Braun, sau Secretarul pentru Apărare Robert McNamara). În interviul din 1999 acordat
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
De regulă, în urma unei asemenea lupte condorul nu are nicio zgârietură. Tot în Peru este cunoscut un dans tradițional de carnaval, numit „Turkuy” (din ), în care dansatorii imită vânătoarea de condori (în ). Unul dintre ei, poreclit "Rucu", reprezintă în mod satiric condorul, iar ceilalți — căpetenii indiene care vor să-l omoare pentru că le-a atacat vitele. Zarzuela "El Cóndor Pasa" (în ), scrisă în 1913 de peruanul Daniel Alomía Robles și bazată pe motive populare, a căpătat un renume mondial, fiind una
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
Epoca este caracterizată de mari frământări politice și sociale, situație care generează un câmp de creație deosebit de fertil pentru satirici. În anul 1831, Daumier este angajat de polemistul Charles Philipon, directorul și fondatorul săptămânalului ""La Caricature"", cel mai renumit jurnal satiric al vremii. La cererea lui Philipon, execută o serie de busturi caricaturale sculptate și colorate. Această serie, care îi înfățișează pe câțiva dintre cei mai cunoscuți reprezentanți politici de dreapta, va fi expusă în vitrina revistei începând din luna aprilie
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
unul din șlagărele cele mai îndrăgite. Că este așa stă mărturie și faptul că ea a fost preluată și de alte mari cântărețe ale timpului, între care Maria Tănase și Maria Lătărețu. Prima a interpreta-o adaptându-i un text satiric, iar cea de-a doua o altă versiune. Cornel Fugaru a realizat și el o prelucrare, în stil rock, iar regretata Doina Badea a oferit iubitorilor de muzică, o versiune pop. Dincolo de toate aceste versiuni, trebuie precizat că prioritatea creației
Justina Băluțeanu () [Corola-website/Science/315269_a_316598]
-
care a dus la Afacerea din Tour de Nesle. Călătoria a fost una plăcută, cu o mulțime de festivități, deși Isabela s-a accidentat când cortul ei a ars. În timpul vizitei Ludovic și Carol au avut un spectacol de păpuși satiric pentru oaspeții lor, iar Isabela a dăruit portmonee brodate atât pentru frații ei cât și pentru soțiile lor. Apoi Isabela și Eduard s-au întors în Anglia cu noi asigurări de sprijin francez împotriva baronilor englezi. Mai târziu, Isabela și
Isabela a Franței () [Corola-website/Science/315257_a_316586]
-
sunt el» 2002), precum și cartea pentru copii « Tata fuge cu circul» (2004), desenată de Rutu Modan. Unele scrieri ale sale apar pe site-ul ebraic "Bimá Hadashá" (Scenă nouă) pe internet. Etgar Keret a scris câteva scheciuri umoristice pentru programul satiric israelian de televiziune Ha'hamishiá Ha'kamerit ("Cvintetul de cameră"), de asemenea , împreună cu Ran Tal a scris drama de televiziune «Malka Lev Adom» ( «Malka de Inimă roșie, sau Regina de inimă roșie» (1996) care a câștigat premiul «Oscar israelian» din partea
Etgar Keret () [Corola-website/Science/316311_a_317640]
-
Obradovic" din Timișoara în anul 1997 și facultatea de istorie din cadrul Universității de Vest din Timișoara în 2001. Este unul dintre redactorii săptămânalului de limba sârbă "Nașă rec" din România. A publicat două volume de versuri, o carte de aforisme satirice și a fost inclus în 7 antologii din Șerbia și România. În anul 2006 i s-a acordat premiul Radoje Domanovic pentru cel mai bun autor de satiră sârb din diaspora. A tradus în limba română o culegere de aforisme
Goran Mrakic () [Corola-website/Science/320135_a_321464]