2,615 matches
-
fost create aceste piese și piesuțe valoroase, asemănătoare unor grinzi și cărămizi pe care un constructor inspirat ca dvs. le-a asamblat și a scos în final o adevărat operă literară. Am avut ocazia rară de a gusta, de a savura pagini antologice de adevărată poezie în proză cu foarte frumoase descrieri de natură, martora obiectivă a celor afirmate. „Cale și drum”, apropiate ca semantică e opera unui îndelung gânditor și mai presus de toate un perpetuu maestru în mânuirea unor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
sentimente și judecăți de valoare care, în ultimă instanță, m-a determinat să stărui asupra textelor incluse și să-mi spun și de data aceasta părerea, așa cum am mai făcut-o și cu altă ocazie. Și de această dată am savurat pagini antologice de poezie în proză cu prea frumoase descrieri de natură, mărturie obiectivă a celor afirmate. ,,Cale și drum” - în aparență ,,volumaș” e opera unui îndelung gânditor și, mai presus de toate, un maestru în mânuirea unor termeni și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
mai pot... Mă ridic din pat, mă uit cu atenție la ceas și constat că e 1115, deci mă aflam după 9 ore de odihnă... Prea de-ajuns! Mănânc moderat, ca și de Revelion și peste câtva timp la TV savurez concertul Orchestrei simfonice din Viena... O adevărată delectare. O orchestră renumită, un dirijor împătimit, multe aranjamente florale în jurul orchestrei, în sală un public meloman și satisfacții pentru spectatori și telespectatori, printre care și eu... Între timp am primit un telefon
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Vânturi și valuri”, ce conține proză scurtă cu însemnări literare ce nu puteau fi publicate în timpul defunctului sistem comunist. Cartea în sine conține mărturii din vremuri de cumpănă, demonstrând aceeași statornică împotrivire la rău, la agresiune. Iarăși reafirm că am savurat textele revelatoare, scrise în situații semnificative pentru poporul nostru. Constat identitatea de vederi și aceleași motivații de ordin politic-cetățenesc ale autorului, cu propriile mele păreri și atitudini. Ce mare greșeală am săvârșit că atunci, în acele vremuri, nu mi-am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
o plăcere, pe care ulterior am transformat-o în MESERIE. Și pentru asta vă mulțumesc. Vă mulțumesc și pentru că v-ați amintit de mine după atâția și atâția ani, că mi-ați trimis cele două volume pe care le-am savurat, apreciindu-vă stilul fluent, lejer, rafinamentul redării ideilor în noianul evenimentelor care v-au marcat viața. Mă bucur nespus că ați povestit evenimente așa cum s-au petrecut și mai ales că am deslușit marea necunoscută privitor la mâna pe care
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
efect. Am încercat la câteva baluri și am reușit. Sunetul sticlei pisate era sinistru și eficient. Asistența se uita înfiorată de curiozitate și teamă la mine, ca la un "cîine rău", gata să muște dacă era zgândărit, iar eu îmi savuram succesul, plăcut impresionat de faptul că unii, mai slabi de înger, se speriau. Învățasem, de asemenea, cum să arunc cuțitul la distanță, ca indienii, înfigîndu-l într-un copac, și eram încîntat de câte ori găseam pe cineva care să-mi admire îndemînarea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
un spaniol, eu, Martin Romero, am descoperit-o și am convins-o să mărească localul, să facă un restaurant de lux pentru turiștii care se dau În vînt după mîncărurile noastre, trăiască dubla naționalitate! În curînd veți avea ocazia să savurați delicioasele gustări!... A venit În carne și oase, au adus-o cu un taxi și la Început nu știa unde nimerise, biata de ea, pînă cînd i-au pus toate ingredientele pe o masă de bucătărie, negresa veterană și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cînte la ureche un tril iubitului ei polițist: „la revedere, băiețel, la revedere, băiețel“, Îi spunea din mers, dar un fluierat furios Îi Înăbușea cîntecul de iubire adresat copilăriei. Ca urmare a succesului obținut, Păsărica primi cîteva caramele; cîtva timp savură cu zîmbetul pe buze dulcea imagine a polițistului care se juca de-a țignalul cu ea, uitînd deocamdată de celălalt copil, cel pe care Arminda Îl ținea În brațe. Partea rea e că, pe măsură ce autobuzul se apropia de San Isidro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care le pregătise Abraham. Amîndoi rîdeau cu veselie țărănească de pederastul pricăjit și pederastul pricăjit Îi disprețuia, Îmbrăcat cum era cu tricoul de tenis și cu părul oxigenat. În sufragerie, arhitectul la modă și soția lui, o Susan mai ștearsă, savurau Încîntați căprioara la cuptor pe care Juan Lucas o califica drept neîntrecută. „Nu știu cum se face, spunea, dar stîrpitura e În mare formă“. — Domnule, Îl Întrerupse Celso, bucătarul m-a rugat să vă Întreb dacă mîncarea e la fel de gustoasă ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și manșeta de mătase cînd duse paharul la gură și Susan, fermecătoare, se uita de sus la arhitect și la soția lui, o să-i invităm din ce În ce mai rar și o să-i chemăm doar pe prietenii buni de tot, o, cum o să savureze rotofeiul Luis Martin Romero bucatele pregătite de stîrpitură... Celso apăru spunînd că Anatolio Îl trimisese pe noul grădinar și că avea nevoie de un furtun ca să ude florile. — Care Anatolio? Întrebă Juan Lucas. — Grădinarul din casa veche, Îl lămuri Julius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
anunțînd sfîrșitul recreației. Și În aceeași zi, la masa de prînz, Julius Îi vorbi despre invitație lui Susan, care abia atunci ieșise, prospătă și frumoasă, din cada-piscină. „Ce nume urît, darling“, se mulțumi ea să spună, dar Juan Lueas, care savura fericit o mîncare după rețeta rotofeiului Luis Martin Rornero, preparată de stîrpitura noastră, nu se putu stăpîni. — Probabil că e odrasla coaforului pe care l-am avut la club, spuse. E un prieten vrednic de fiul tău, draga mea. Julius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
caute mereu taburete În toate barurile din lume. Dar prostănacul de Cano nu pricepuse nimic. A rîs ca toți ceilalți, se distrase grozav pe socoteala domnului În negru, dar distracția lui nu avusese acest dublu Înțeles delicios pe care-l savurase Julius. Julius se Întorcea la locul lui, cînd Îl văzu pe Cano ridicînd brațele și Încordîndu-și mușchii. Îi trecu toată bucuria văzîndu-l. Cano era un nătărău! Ce n-a făcut ca să-l convingă că se răzbunaseră cu vîrf și Îndesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
trecea prin grădină foarte tulburat și privindu-i cu coada ochiului. „Ăsta-i bucătarul, Îi explică Julius, dar nu știu ce caută aici la ora asta; mereu pleacă după-amiază și se Întoarce să pregătească masa de seară“. Lester și Santiago Își mai savurau Încă paharele de coniac, cînd apăru Bobby și-și turnă și el un pahar, sub privirile critice ale lui Julius. „Tu ce te uiți așa?“, Îi spuse și Julius era cît pe-aci să-i spună că se Îmbată dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la câte-un pahar în cârciuma lui Parfene. “Înseamnă că-i bine” răspundea popa, mai mult ca pentru sine. “Sigur că da. Se vede de la o poștă că ți seamănă, părinte” i-o întorcea învățătorul, care n apuca să-și savureze cum trebuie remarca, pentru că răspunsul preotului venea cu o neașteptată promptitudine: “Să știi de la mine, de lucrul ăsta nu m-am îndoit nici o clipită.” Încurcat, învățătorul găsea o cale să adauge: “Dragul meu, eu n-am vrut să mă înțelegi
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Great Platte River Road. Voi doi știați că noul nostru arc e singurul monument din lume de pe o autostradă interstatală? Nu pot să pricep de ce n-are încă prea mult succes. Mark asculta, cu gura deschisă. Karin închise ochii și savură o frumoasă mostră de inepție umană. —Trebuie să mă îmbrac în femeie-pionier. Am o rochie de bumbac lungă până la pământ! Și o bonetă tare frumoasă, cu un cioc mic. Tot tacâmul. Și trebuie să răspund la toate întrebările turiștilor de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în fața ușilor glisante de sticlă, și fumă cealaltă jumătate. Avea să-și încetinească pe cât posibil coborârea - un drum lung și lent înapoi, în exact același punct în care fusese înainte de acești șase ani câștigați în mod brutal. Dar avea să savureze fiecare pas mărunt care avea s-o afunde iar în sclavie. În camera lui Mark, pedichiura era pe sfârșite. Mark stătea pe pat, uitându-se atent la degetele lui cum s-ar uita un leneș la o creangă de copac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
umed de regizor cu inscripția NĂSCUT SCHLUTER, pentru ca livingul lui să nu pută a țigări când avea să se întoarcă în sfârșit acasă. Încerca să se limiteze la o țigară pe oră. Se forța s-o ia mai încet, să savureze fumul, să închidă ochii și doar să asculte. Pe măsură ce urechile ei deveneau tot mai sensibile, începu să audă, în zori și în amurg, sunetul de goarnă al cocorilor printre casetele video cu exerciții fizice combative ale vecinului și trailerele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
urmărea cât de îndeaproape îi permitea Mark. Mark se bucura de companie, fără să se întrebe de ce sărbătorirea întoarcerii lui acasă dura săptămâni în șir. Atâta timp cât musafirii erau prin preajmă și frigiderul continua să se umple singur, părea gata să savureze clipa. Karin se învârtea pe margine, apelând la ciudatul simț al datoriei al lui Rupp. —O să stai cu ochii pe el când fumează? N-a mai fumat de-atâtea luni. Mi-e frică să nu uite ce face și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
suportă exploziile. —Invită-l, totuși, propuse Bonnie. N-are decât să plece când începe distracția. —Care prieten? Mark își lipi nasul de fereastra bucătăriei. Despre cine vorbiți? —Ți-o tragi cu vreunul? întrebă Rupp, cu o curiozitate politicoasă. Duane își savura acest moment rar de avantaj informațional. Deja s-a fumat, Gus. E cuplată cu Rigel. Voi în ce țară trăiți, fraților? —Danny Rigel? Băiatul cu păsările? Iar? Rupp ridică spre Karin o cutie de bere înfășurată într-o învelitoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
întinse să-l ajute, iar el o lovi peste mână. Tremurând, Karin opri mașina pe banda suplimentară și întunecoasă a autostrăzii 30. Refuză să meargă mai departe până când nu-și punea centura. El părea dispus să stea acolo, pe întuneric, savurând impasul în care ajunseseră. —O să-mi pun centura, spuse el în cele din urmă. Dar dacă mă duci. Unde? întrebă ea, știind deja. Vreau să văd unde s-a întâmplat. —Mark. Îți spun eu că nu vrei. El se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să fie. Arăți extraordinar. Ca o virgină renovată. Parc-am fi iar la facultate. Ea se încruntă, încercând să nu chicotească. — Vrei să spui la liceu. —Corect. Cum spuneam. Ai slăbit? Odată o făcuse anorexică ratată. Ea aproape că poza, savurându-și răsplata. — Ce mai fac copiii tăi? Mai că putea face chestia asta. Capabilă, fără aiureli. Soția? El rânji, trecându-și degetele prin păr. —Bine, bine! Ei, e o poveste lungă. Inima ei, relicva aia stupidă, se zbătea ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
conștiente. De câteva ori pe oră, repeta: „Am o mică dispută cu mine însumi“. Era chinuit de o teamă permanentă că făcuse ceva rău, pentru care își primea acum pedeapsa. Weber își aruncă privirea peste un rând de chipuri care savurau fiorul de groază și o văzu. Se opri din vorbit, dezorientat. Se strecurase în sală, o spectatoare secretă. Sylvie. Sylvie la douăzeci și unu de ani, în Ohio. Așezată în partea mai înaltă a sălii, chiar pe rândurile din stânga, privea țintă slide-urile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
încât brusc depărtarea devine o povară insuportabilă, la fel cum altădată devenise apropierea prea mare, și uite-așa trece încă o zi, alte pagini se adună în calculator, alte telefoane și alte întrebări dau târcoale și, pe lângă clipele în care savurezi cu toată ființa liniștea asta incredibilă din jurul tău, se insinuează parșiv o vinovăție apăsătoare, oare e posibil ca o mamă să se simtă fericită atunci când e departe de copilul ei, oare e posibil ca o soție să se simtă fericită
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
Apele sfintei istorii îngemănate cu cele ale credinței străbune, dansează și ele un dans al adevărului înfăptuit în sânul luminii adevărate, pe altarul eternei fericiri. Purtați-vă români, luntrea vieții voastre pe clara oglindă a înaltului țel fondat de străbuni ! Savurați la umbra codrilor secani apa cea vie a unei istorii; gustul aromat de miezul credinței sincere, vă va înălța pe culmea iubirii de țară și neam...” C. Botez * 20 septembrie 1977 Am cutreierat plaiurile României cu rucsacul în spate și
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
grupul de prieteni, zîmbeau, rîdeau, Își făceau semn cu capul. Și asta pe toată lungimea peronului. Aici vedeai oameni sobri, veseli, serioși, tineri, bătrîni, calmi, indiferenți, emoționați; dincolo, oameni preocupați de afaceri și oameni preocupați de plăceri; aici, oameni ce savurau prin fiecare cuvînt, mișcare sau gest, emoția, bucuria și speranța trezite În sufletul lor de gîndul călătoriei, dincolo oameni care priveau În jur indiferent și obosit, se așezau pe locurile lor fără a da nici cea mai mică dovadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]